Dati-mi un film interesant.

X-Men: Days of Future Past - o altă prostioară. Nu ştiu cine, de ce şi pentru cine face astfel de filme. Chiar sunt destui amatori de aşa ceva?
Eu nu am rezistat mai mult de 10 minute.

Îmi pare rău că momentan documentarele şi scurtmetrajele sunt cam de negăsit.

Mie mi-a plăcut. Days of Future Past e chiar un film foarte bine construit - și eu nici măcar nu sunt în target-ul lor, nu-s fan Marvel sau comics, am urmărit doar desenele animate când eram copil. Mi-au plăcut aproape toate filmele X-Men, de fapt, și cel din 2014 e cel mai bun.

Plus că-s fan Jennifer Lawrence. Încă dinainte să apară pozele cu ea goală E o actriță fantastică.

Ce chestii amuzante sunt gusturile.
Ale mele de data asta sunt în contrapoziţie cu ale tale.
Efectiv s-au opus filmului - s-au săturat de dezgust (de la câteva precedente) şi îl extirpaseră pe X-Men ca pe o tumoare: m-au făcut să dau clic pe "stop" şi să trec uşurată la ceva digerabil sau măcar non-invaziv.
Filmele de genul chiar nu sunt genul meu. Nu am stomac pentru ele.

Sunt într-o perioadă mai liberă, așa că am văzut mai multe filme în ultimele zile. Am văzut câteva filme bune de tot. Dar știi genul ăla de film care te lasă cu mintea franjuri, și trebuie să iei o pauză să îți așezi gândurile? Nu genul ăla de film cărora iubitorii de filme le place să-i spună „mindfuc", ci un comentariu social de cea mai brutală finețe (sau fină brutalitate, cum vrei). Tocmai genul ăsta de film am văzut acum vreo oră. L-am terminat, cu gândurile destul de amestecate, și am trecut la următorul film, dar încă aproape paralizat. Începe următorul film să ruleze, merge bine vreo 10 minute, până-mi dau seama că habar nu am ce se petrece pe ecran - eram încă cu mintea la capodopera de mai devreme.

O lecție despre bystander effect.
http://www.imdb.com/title/tt1646959/

Genul de compoziție de care numai coreenii sunt în stare. Am intrat în film cu un set de așteptări și m-am trezit prins în cu totul altceva - și nu regret nicio clipă.

Haha, ştiu senzaţia.

Nu sunt o mare amatoare a filmelor coreene, dar m-ai făcut curioasă. O să încerc să-mi fac timp mâine pentru el, mersi.

Caută o variantă Blu-Ray. Cinematografia e lacrimă, merită privită la calitate maximă.

Bedevilled - genial film, o capodoperă. Puternic şi fin simultan, sadic şi delicat, cu multe substraturi şi filosofii ingenioase, cu actori excepţionali...

Ce oameni ciudaţi...

Mă bucur că ți-a plăcut. Poate acum ești deschisă la mai multe producții coreene - nu știu câte sau pe care le-ai încercat tu. Poți încerca „Memories of murder", o altă capodoperă.
http://www.imdb.com/title/tt0353969/

Pentru mine coreenii ating exact acolo unde trebuie. Chiar și gore-ul lor nu e numai gore. Plus că au un stil cinematic captivant.

Ok, mulţumesc.
Până acum nu am văzut foarte multe producţii coreene, dar cele selectate de un ochi experimentat, ca al tău, observ că pot fi surprize foarte plăcute.

Ai dreptate, e un film foarte bun (Memories of Murder).

Ce cultură ciudată au aceşti oameni, aproape ca şi cum au fi evoluat complet separat de noi, pe o altă planetă.

Alooooo NOname a cerut omul un film si i-ai dat un miliontreisutepatruzecisicincivirguladoua filme si am constatat ca le-ai vazut pe toate dar degeaba daca nu ai vazut si "Capra cu trei iezi" sau drama nationala a Romaniei film de Cotcar "Sa moara si capra vecinului". Eram intrecere pe aici si v-am dat cu buna ziua.

Bună ziua.
Ştiam că o să vii tu cu ele şi am zis să nu mă bag peste caprele tale, că na, când mă bag, iată ce păţesc:
http://www.tpu.ro/......v9q-uijwy/

Dacă nu le-ai văzut încă, îţi recomand filmele lui Alejandro González Iñárritu: Biutiful (2010) şi Babel (2006), mai ales Babel.
Cred că are mari şanse să devină regizorul meu preferat. Până acum nu m-am gândit dacă am unul.

Am vazut si eu Bedevilled.
Ar putea oricand, cu putina imaginatie, sa fie rescris pentru scena si transformat intr-o piesa de teatru, nu neaparat localizat in Coreea, avem apucaturi destul de apropiate, daca stai sa te gandesti la relatiile de familie, prapastia dintre sat si oras etc.

Da, dar în varianta românească ar părea mai degrabă un kitsch grosolan, nu o operă de artă. Sau poate sunt eu prea pesimistă...

N-as zice c-ar iesi taman kitsch, conditia este sa citesti aceasta poveste intr-o cheie ce tine de teatrul antic, asa ai sa dai peste destinul tragic al multor eroine de acolo, care s-ar potrivi perfect calapodului pe care-l avem in filmul asta, cand vine vorba de femei.
Fatalitatea joaca un rol esential in tragediile antice, de regula soarta se poate schimba nuumai printr-o nenorocire, eroinele actioneaza sub impulsul unor sensibilitati f puternice. Toata literatura greaca veche este despre incesturi, omoruri, pasiuni descatusate, catastrofe teribile. Gandeste-te la Hecuba, la Medeea, la Andromaca, Casandra si du-te apoi la filmul asta, extrage din el firul povestii si imagineaza-ti intamplarea undeva pe dupa dealuri, la noi.
ZI-mi tu mie ca ar fi prea grosolan de vazut pe scena o fiinta cum este personajul principal din film, o fiinta total lipsita de maretie, chinuita de propria viata aflata cumva la amrginea conditiei uumane, ca despre asta este vorba. Intreg personajul sa emane o tristete nemarginita in spatele unor cuvinte dezarticulate si doar un pic de veselie ce-i vine din ingenuitate si dintr-o suava inconstienta feminina, bine puse la punct de catre babele satului, ca niste vrajitoare teribile. Avem atatea exemple feminine in literatura noastra, ca nu mi-e frica de kitsch-ul unei astfel de situatii exagerate.
Sau tie ti-e teama ca mortile in serie de la sfarsitul filmului ar fi prea mult pentru sufletul sensibil al spectatorului roman de la oras? Depinde cum livrezi motivatia ei de a ucide, cum dozezi blestemul erotismului si rana profunda de a fi mama. In plus, si noi avem nebunul nostru in teatru, si el ucide, ramanand unul dintre cele mai pure personaje( ma gandesc la Nebunul Ion din Napasta )

Da, Leo, probabil ai dreptate, iar scepticismul meu vine din ideea preconcepută că ne lipseşte exotismul coreenilor (pentru a sculpta o poveste de excepţie) şi că vreunul de-ai noştri nu ar putea realiza o regie atât de fină şi complexă; ar fi greu de imaginat, dar, totuşi, nu imposibil. Ar ieşi probabil un film mai puţin fascinant pentru noi, căci suntem obişnuiţi cu clişeele noastre şi cultura, dar foarte interesant de urmărit pentru alte popoare, cu altfel de tradiţii şi mentalităţi, care pe noi ne-ar socoti ciudaţi.

Nu de scepticism e vorba, gata, am gasit ce te-a impiedicat sa-mi vezi ideea: ai inteles ca poate fi adaptat scenariul din Bedevilled la unul de film romanesc, bazat pe traditii romanesti iar eu vorbeam de o piesa de teatru, sa urcam povestea din Bedevilled pe scena, personajele relativ putine, locatia( aceeasi insula, in mare parte) si lipsa salturilor de timp, jocul actoricesc ce tine mai degraba de puterea piesei de teatru decat de finetea filmului.
Teatru ziceam eu c-ar merge facut din subiectul asta.
Nu?

A, daaa, aşa da...ca piesă de teatru ar avea un farmec aparte, chiar dacă românesc. Nu ar risca să nu fie artă.
Apropo, citisem mai înainte "Năpasta" lui Caragiale, e hazlie. Un fel de thriller autohton, satiric şi cu o morală simplistă, dar de efect.
Ar fi interesant şi un "Bedevilled" românesc (mai bedevilled de atât).

Azi un prieten zicea pe fb ca-i ziua cea nesuferita in care ne pricepem cu totii la filme, din motive de Oscar, asa ca mi-am promis sa aplic legea tacerii, un fel de omerta in stil sicilian, si n-am vorbit de filme cat despre teatru
Sa fie primit!

O altă rebeliadă leocerbiană? Sweet.

Ziua teatrului e pe când, ca să-mi vorbeşti de filme?

Apropo, de Birdman poţi vorbi, că e jumi-juma.

Am descoperit încă un film simplu, curat, profund şi frumos: El resultado del amor.
https://youtu.be/uCsNeA8x42Q
Cred că o să-ţi placă.

Mirrors 2 , Insidios, Divergent, Insurgent.

Insidious *.