De ce mulți americani (mă refer la americanii de rând) tind să numească pe actorii de categoria B (ex: cei de televiziune), de multe ori chiar atunci când li se adresează în față, pe numele mic (sau mai ciudat, pe numele personajului cel mai semnificativ)? Au uitat ce înseamnă respectul?

Pai ce lui Bobonete fani nu ii zic Bobita? Cred ca 80% nici nu stiu cum il cheama in realitate.

Da, dar în relațiile dintre șefi și angajați, încă se mai folosește "Mr"/"Mrs"/"Miss", în multe locuri din Statele Unite și mai ales în Marea Britanie. Mie unul mi se pare ciudat ca un om de rând mai tânăr, să se adreseze unui actor, care în primul rând este pe o treaptă ierarhică superioară, iar în al doilea rând este mult mai vârstă, pe numele mic (sau pe numele din serial), dar nu sunt eu în măsură să judec.

Pentru că americanii au o cultură și implicit și limba bazate pe egalitate, chiar și în vorbire, unde nu se folosesc pronume de politețe. Doar la noi e ideea asta că cu cât e mai celebru tipul trebuie să ne ploconim mai mult înaintea lui, vezi doar cum sunt numiți slujitorii bisericii de exemplu, preasfințit, înalt preasfințit, preafericit, etc, doar la noi mai avem pupinc*risme de-astea ca domnia sa, domnu șef, etc, în țările civilizate așa-ceva e considerat servilism și lingușire și nu e privit cu încântare.

Formele de ""Mr"/"Mrs"/"Miss", se folosesc inca in scris, la mai toate tarile vorbitoare de limba engleza, mai mult pentru a se identifica daca este barbat, femeie, domnisoara samd.
Traiesc de peste 30 de ani in Australia si la inceputuri eram extrem de jenata sa ma adresez sefilor sau patronilor firmei, ori CEO-ului cu Steve, Malcom sau cum ii chema (direct pe numele mic), eu adresandu-ma lor cu "sir" pana mi s-a spus de mai multe ori sa elimin "sir" cand ma adresez lor, ca nu mai sunt pe vremea bunicilor lor.
Mi-a fost greu, eu venind dintr-o tara unde forma de politete trebuia intotdeauna folosita, chiar si pentru oameni mai mari ca tine, nu doar pentru sefi sau directori, dar in timp m-am obisnuit.

Am uitat să menționez, aceste adresări lingușitoare și atitudinea generală de servilism pe care le întâlnim atât de des la unii români este o rămășiță a regimului comunist, vremuri în care marele conducător și partidul trebuiau periați zilnic pentru bunul mers al națiunii.

În lumea anglo-saxonă (SUA, Regatul Unit, Australia etc.), folosirea prenumelui este norma comună. Engleza a pierdut pronumele de reverență, precum și obiceiul de a numi pe cineva după numele de familie. Deci, acest lucru este natural.

Cât privește numirea după personaje, aceasta este într-adevăr o problemă, mulți oameni pierzând legătura cu realitatea din cauza dependenței de mijloacele media.

Acest fenomen este cunoscut în general sub denumirea de "eclipsa personajului". Nu este o afecțiune, ci mai degrabă un bias cognitiv comun în care actorul devine atât de puternic asociat cu un anumit rol încât oamenii își amintesc numele personajului în loc de numele actorului. Acest lucru se poate întâmpla datorită impactului personajului sau memorabilității rolului. De obicei, nu este făcut pentru a se lăuda, ci mai degrabă reflectă modul în care creierul nostru asociază performanțele memorabile cu personajele interpretate.

Da, bine și atunci de ce se folosesc și în țări avansate precum Germania (pronumele de politețe Sie, bine că această chestiune a pronumelor de politețe nu e valabilă în lumea anglo-saxonă existând un singur pronume la persoana I-a, atât singular cât și plural; Herr/Frau/Fraulein sau în franceză vous singular sau Monsieur/Madame)? Și în perioada antebelică și interbelică se foloseau la noi și de fapt, în majoritatea țărilor europene (și în S.U.A. dacă nu mă înșel).

După cel de al II-lea război mondial lumea s-a modernizat și mentalitatea s-a schimbat și ea drastic mai ales în țările occidentale, în zilele noastre, din câte am observat eu, politețea se preferă strict pentru ocaziile oficiale iar politețea excesivă nu este prea bine văzută preferându-se plecarea de la o poziție de egalitate, o politețe profesională și cordială mai degrabă decât o politețe servilistă, de inferioritate, chiar și francezilor, renumiți pentru politețea lor, începe să le placă modelul.

Da, ai dreptate, dar totuși formulele de politețe se mai folosesc, chiar dacă atitudinea este mai cordială. Referitor la francezi, ai dreptate, generațiile mai tinere au început să mai adopte adresarea mai informală, dar totuși chiar și în generația X, nu este extrem de comună folosirea numelui mic. Germanii și francezii încă mai păstrează într-o bună măsură politețea de altă dată. Apropo, ție cum ți se pare corect, ca un puști de 17 ani să îi zică unei actrițe pe nume Melissa sau având în vedere statutul social și vârsta înaintată (62 de ani) a acesteia să îi zică cum se cuvine "Mrs Anderson".

Cel mai bine ar fi fost să-i spună pe nume, Melisa Anderson. Depinde însă și contextul, că una e când stai față-n față și ești cel mai mare fan și alta e când faci live pe tiktok și te bălăcărești cu prietenii vorbind despre actori.

Convorbire personală în spațiu privat cu actrița.

Atunci, dacă vorbești cu ea pentru prima dată nu strică să fii politicos, vezi și tu cum se prezintă situația, aș recomanda varianta cu MRS.

Așa ziceam și eu. Dar băiatul de 17 ani nu sunt eu, este un cunoscut. Eu folosesc în general Sir and Madame cam cu aproape orice persoană din S.U.A. care are peste 36 de ani și nu mi-a reproșat nimeni până acum (ce-i drept, nici nu am cunoscut prea mulți americani personal).