Asta cer oamenii, despre asta se fac filme si se scriu carti.Ideea este sa aiba fraierii chestii multe si identice sa consume, care slava Domnului se compun foarte usor, iar oamenii de nimic, lipsiti de imaginatie se pot imbogati.
Asta cere mediocritatea, asta se ofera. Un film ceva mai complex, amplu cu poveste care nu e pentru toata lumea nu va avea succes pentru ca nu e pentru toata lumea. Mizeriile basic sunt cele mai cerute. In plus de asta multe pustoaice viseaza la printi care le scot din saracie venind pe cai albi calare, in zilele noastre in cai putere, ele nefacand niciun efort pentru a iesi din asta. 50 shades e fix din tiparul ala numai ca tematica principala s-a axat pe sex fiind prezentata vremea moderna. Aceeasi mediocritate scenaristica e in ambele cazuri, d-aia ies filme tot mai proaste.
Contează dacă situațiile de genul sunt rare sau nu sau contează mesajul operei?
Eh, unde sunt scriitorii ăia, gen Victor Hugo, Galsorthy, Emily Bronte, Thomas Hardy, Tolstoi, Dumas, Dostoevski...
Bună întrebare
Da ideea este că nu văd multe cazuri de genul în realitate (cum de exemplu sunt la filmele comedii, drame sau chiar poli, care par mai plauzibile și poveștile vaste și ample se pot întâlni în realitate, presupunând că totuși filmul trebuie oarecum să exprime realitatea, chiar și-n poveștile de dragoste, care multe sunt divine, dar sunt și multe uzate pe acest tipar, care devine banal când se abuzează de el) iar de aici întrebarea, dacă ele nu există în realitate, de ce totuși în media sunt exacerbate și multe?
"dacă ele nu există în realitate, de ce totuși în media sunt exacerbate și multe?"
Nici filmele gen Matrix nu au nimic a face cu realitatea și totuși...
Mynni3 întreabă:
AstaMica15 întreabă: