Din 1890 până în 1924 foloseau o masă numită rewind bench (caută pe google imagini), cu ajutorul ei se derula filmul deasupra unei cutii cu lumini, se privea cu lupa, se tăia cu foarfeca și se lipea cu adeziv care topea parțial pelicula.
Începând cu 1924 foloseau o mașinărie numită Moviola editing machine, http://en.wikipedia.org/wiki/Moviola avea un ecran cu lupă, lumini, etc. După aceea vedeau filmul, luau notițe și editau din nou, și repetau procesul până era toată lumea (regizor, producător) mulțumită.
Erau niște tipi care luau rola de film, vedeau cadrele, le tăiau perfect cu foarfeca și le lipeau de celelalte părți bune până ieșea o rola întreagă de film.
Filmele clasice au fost filmate de mai multe ori, dintre care s-au ales si se taiau cu foarfeca secventele dorite.
Bucatile taiate au fost lipite intre ele si asa s-a format matricea filmului.
Dupa finalizarea matricei, intreg filmul a fost copiat pe rolele finale de film, dupa care au fost multiplicate tot prin copiere.
Tot la multiplicare s-a imprimat si subtitrarea sau vocea sincronizata in alta limba.
In caz ca nu ai văzut filme vechi, editarea asupra lor era minima, si de regula se limita la decuparea și eliminarea cadrelor nereușite, ce erau apoi refilmate pe alt film, apoi bucata refilmata era integrata în pelicula originala, prin lipire la locul potrivit.
In afara de aceasta metoda, se mai foloseau efecte simple de tranziție între cadre...
Se foloseau dubluri, se folosea "green screen" pentru a alătura doua obiecte filmate separat în același cadru... Și cam atât.
Cu trecerea timpului, s au integrat efecte speciale create natural, nu digital, și abia prin 1980 a luat nastere fenomenul de editare video pe platforme digitale în industria filmului.
Chiar nu pot pricepe de ce pui asa o intrebare aici pe TPU in loc sa faci ca toti,, tehnicienii de film" care au raspuns : GOOGLE. Pace si prosperitate.
Sofy999 întreabă: