As avea nevoie de niste mici sfaturi.
Eu fac parte dintr-o asociatie de animal rescue si incerc sa fiu cat de activa pot, sa particip la salvari, preluari, curatienie, tot ce se poate.
Eu locuiesc intr-o garsoniera si nu am avut niciodata animale mai mari cum ar fi pisici sau caini.
Intr-o noapte, un coleg de la asociatie a gasit pe strada o pisicuta. Era lovita si avea si o infectie la ochi. Doamna care preia animalele pentru foster are deja in grija multe pisici, deja era vreo 11 noaptea, iar ceilalti colegi au deja animale. Dat fiind faptul ca era si foarte tarziu si nu avea cine sa preia pisica, am luat-o eu in grija, dar in ideea de foster. Nici nu vreau animale de companie momentan.
O am deja de 3 saptamani, am inceput tratamentele deparazitante si chiar si primul set de vaccinuri. Am scapat-o si de purici si de infectie. E activa, are pofta de mancare, totul e bine.
Problema e ca acum foarte multa lume ma preseaza sa o tin permanent, ceea ce nu pot din cauza spatiului mic si a timpului limitat de care dispun. Sunt constienta de cat de mare e responsabilitatea asupra unui animal de genul si am ajuns la concluzia ca nu as putea sa o tin permanent (ca sa nu mai spun ca am pierdut multe ore de somn).
Presiunea asta din partea celorlalti e foarte nasoala de multe ori si orice argument as da, nu prea primesc intelegere. Clar m-am atasat de ea, dar nu suficient de mult cat sa o vreau pentru totdeauna.
In mod clar ii voi cauta o familie permanenta, dar pana atunci, ce sfaturi mi-ati da in privinta presiunii asteia?

Nu îi băga în seamă, şi caută pe cineva care să o adopte. Poţi invoca o alergie, sau o plecare de la domiciliu pentru mai mult de trei zile.

Simplu, te retragi din chestia asta, si ramai cu pisica.Salut, si pa, restul care te preseaza nu te vor pe langa ei clar.Nu reactioinez prea bine la presiuni din fire.Deseori cand sunt presat, plec din acel loc fara sa dau buna ziua! Asa iti spun si tie. Pisicuta o poti pastra ca amintire, sau o poti da.Insa cand stii ca ai tras atatea cu ea, macar pastreaza pisicuta, si pe aia colegi tai care te preseaza da-i dracu. Punct, asta nu inseamna ca daca nu ai pisici, caini in casa, nu iubesti animalele.Si eu iubesc f mult animalele, dar nu pot sa le tin la bloc.Nu suport animalele fara stapan, dar ador animalele care au stapan, diferenta face santatea animalelor.

Stii cum e situatia cu grupul asta de oameni in care te-ai bagat? Cam ca atunci cand te duci la pocaiti. Evident ca imediat ce iesi din tiparele lor si din obiceiurile lor, coamenii vor comenta, fiindca e domeniu lor de activitate. Pocaitii cu credinta, cei din asociatia de animale cu animalele. Intelegi? Esti ca o oaie neagra printre nspe oi albe. Cum ai iesit un pic din rand cu parerile tale, cum te preseaza sa faci ca ei. Sa nu le-o iei in nume de rau. Ei asa sunt invatati si obisnuiti, pentru ca ei fac asta toata ziua. Sunt supra-atasati de animale si au niste opinii mai stricte despre oameni cum ca aceastai ar trebui sa aiba grija de animale, nebagand in seama faptul ca mai exisa si oameni cu probleme sau cu timp limitat cum zici tu. La ei e mai mult un defect profesional presiunile pe care le fac. Asa ca nu prea ai ce face decat sa le arati ca tie iti pasa de animale, ca ai grija de pisica pana o vei da in adoptie si ca iti dai interesul sa cauti o familie potrivita pentru pisica respectiva.

E chiar normal sa cauti alti oameni carora sa le dai spre adoptie animalele. Asta ar trebui sa faca si ei mai mult - partea de dare in adoptie. Daca ei numai salveaza animale de pe strazi si le iau in adoptia proprie, nu ajuta la nimic, fiindca e evident ca la un moment dat nu vor mai face fata.

Daca lor chiar le pasa animalele, ar trebui sa se intereseze mai mult de procesul asta de dare in adoptie si sa isi accelereze activitatile cu voluntarii in sensul asta. Nu doar sa se critice voluntarii intre ei ca de ce nu le adopta ei insisi. Ce poti face tu e sa-i faci sa constientizeze mai mult, mai ales fiindca e vorba de o Asociatie in toata regula, ca darea in adoptie si cautarea activa de oameni potriviti e motorul activitatii voastre. Nu doar luatul in adoptie proprie. Nu te mai simti vinovata. Ci cauta in continuare o familie potrivita, e suficient din partea ta. Sa faca si ei asta, nu doar sa critice.

De la inceput trebuia să refuzi, fiindcă, in cele din urmă, i-ar fi găsit ei un adăpost, dar așa, au mizat pe faptul că ești singură, că faci parte din echipa lor de salvatori, si automat, inscriindu-te in organizatia lor, ti-ai luat cumva sarcina (chiar dacă nescrisă) de a ajuta, de a-ti asuma niste responsabilitati. Așa că ți-au plasat-o, chiar dacă, probabil, te-au convins că găzduirea ei va fi doar temporară. Ei speră că te vei atașa de ea si va rămâne la tine.
Nu vreau să te sperii, dar acesta poate fi doar inceputul. Vor urma să iti fie plasate si alte animale (câte o pisicuta, cate un catelus, pana la gasirea unui stapan, care vezi si tu cat de multi dintre noi se inghesuie să le adopte, românul preferând mai mult să le cumpere). Iar unii cu experienta in acea organizatie, pot fi foarte persuasivi, insistenti, pentru că scopul lor e de a ajuta animalutele si de a le găzdui, fiecare cum poate, pana la adoptie (mă mir că nu au un adăpost al lor).
Sincer, nu stiu de ce te-ai băgat in lucruri care te depăsesc. Dar, poate că nu ai știut. Asta implică ajutarea animalelor, tratarea, hrana si găsirea unui domiciliu pentru ei.
Stiu că e presant ceea ce se intâmplă si te incarca sufleteste, dar poti spune că esti alergică la părul de animale (daca zici așa, e mare minunea să nu te trezesti că îti dau intr-o zi, să le tii niste reptile). Spui că nu ai conditii.
Ar fi de preferat să părăsesti organizatia, daca stii ca nu te poti implica 100%, cum vor ei (in toate actiunile lor, care pot implica si strangere de fonduri). Mai mult decat atat, gasesti și neintelegere din partea lor.

Nu pot sa nu observ din ce in ce mai multe asociatii de astea de salavare a animalelor si unii dintre cei care lucreaza pe acest domeniu sunt niste nespalati vezi cazul doameni tale cu 11 pisici in casa, altii tin caini in casa si deranjeaza vecinii etc
Dar nu am remarcat sa fie atat de multe asociatii de salvare a oamenilor, deci intr-un cuvant pentru noi animalele sunt mai importante decat oamenii, nu am auzit pe nimeni sa ia un om sa-l ridice de jos sa-l ajute sa isi ia un job, sa il imbrace sa-i dea de mancare etc dar de animale avem timp ca suntem foarte empatici!

Suntem destui care ajutăm păsările și animalele (desi nu facem parte din nicio asociatie), dar si oamenii, cu alimente, bani si haine, dar nu ne punem ecuson in piept.
Ah, job-uri nu vor, fiindcă strictul necesar se poate obtine cu usurinta, si in lipsa acestuia.