Salut! La aceasta varsta este mai greu sa iti convingi parintii de anumite lucruri! Din proprie experienta iti spun ca ingrijirea unui caine nu este deloc usoara! Trebuie plimbat regulat, in fiecare zi, trebuie hranit si ingrijit la fel ca si un copil, trebuie dus la medicul veterinar ori de cate ori este nevoie si plus de asta, din momentul in care ti-ai luat un caine, esti atasat de el 100%. Nu te poti duce undeva intr-o excursie si sa iti lasi catelul acasa. Cainele va deveni o parte din viata ta. Iti aduce foarte multe bucurii, trebuie sa recunosc dar poate sa creeze si probleme cateodata. Nu uita ca atunci cand sunt mici fac prostioare multe, rod cabluri, mobila, sireturi, incaltaminte, iti cauta peste tot, isi face nevoile unde apuca ( asta pana invata sa le faca la pampers iar cand mai creste, afara in timpul plimbarii ). Daca totusi crezi ca esti pregatita, vorbestele parintilor tai serios despre acest subiect, ofera-le date despre cainele dorit, poze, filmulete, vorbeste-le cat de mult te va bucura pe tine daca ai avea un caine. Daca doresti sa iti dau un sfat, eu ti-as recomanda sa iti cumperi un bichon, este ideal pentru apartament, este hipoalergenic ( persoanele alergice la parul de caine nu vor avea probleme ), nu ii cade parul, nu are blana - are par, este un caine curat si cu un comportament mereu jucaus! Succes si sa ne auzim cu bine!
Si cam ce ar trebui sa le spun? Am incercat, si nu prea inteleg. Avand in vedere ca am 12 ani impliniti, ma simt instare sa am grija de unul.
Nu e asa usor de tinut un caine, asa am crezut si eu cand eram mai micuta ca o sa ma descurc, dar tatal meu avea grija de el. (Acum situatia s-a schimbat slava Domnului) Nici mama mea nu era deloc de acord la inceput, dar am luat un catelus impreuna cu tatal meu si cu timpul s-a atasat de el(de fapt era ea) foarte tare. Din pacate a murit in mai pentru ca s-a intepat in ceva ruginit si eu nu am stiut si a murit. Am dus-o la doctor dar pana si-a dat seama doctorul ce are era prea tarziu nu mai avea ce sa ii faza asa ca, a trebuit sa las doctorul ca sa ii faca o anumita injectie ca sa moara. a trebuit sa faca asta pentru ca se chinuia, si cale de scapare nu mai avea asa ca am ales sa ii scurtez suferinta, dar vreau sa spun ca am suferit mult dupa catel. si acum cand ma uit la poze cu ea sau cand imi aduc aminte de ea plang. Deci trebuie sa fii si pregatita sa il pierzi pentru ca ei nu traiesc o vesnicie sau daca se imbolnaveste si nu mai ai ce ii face. Bine ideea e ca acum chiar mama mea (care daca statea langa o pisica sau catel simtea par in gat si tusea) acum imi cauta un catelus. Pentru ca fara catelusa mea casa e pustie.
Salut, recomand Westie ca e activ nu doarme toata ziua ca un Shih-Tzu, importan sa cumperi numai de la crescator ex. http://westie.webgarden.ro/