Cum se trateaza epilepsia la caini?

Bună!
Tratamentul medicamentos al epilepsiei idiopatice la caine este dificil de realizat din cauza greutatii cu care se stabileste doza, respectiv a concentratiei serice eficiente a anticonvulsivantelor, precum si datorita efectelor secundare nedorite atat imediate, cat si de durata. Tratamentul medicamentos este recomandat cainilor care au manifestat unul sau mai multe atacuri epileptice intr-o singura luna. Trebuit stiut faptul ca medicatia administrata pentru accesele epileptice nu au scopul de a vindeca epilepsia, ci de a o controla. Dintre medicamentele utilizate in combaterea crizelor epileptice, cu cele mai bune rezultate, sunt fenobarbitalul (5-20 mg/kg greutate corporala) si Primidon (15-70 mg/kg greutate corporala) care sufera o oxidare hepatica, rezultand fenobarbital si acid fenil metil malonic. Aproximativ 250 mg de Primidon sunt echivalente cu 60 mg de fenobarbital. Despre primidon se cunoaste faptul ca este hepatotoxic, iar administrarea lui pe termen lung si in concentratie mare conduce la cresterea enzimelor hepatice si la tulburari de comportament. Fenobarbitalul este medicamentul cel mai des utilizat in terapia epilepsiei. Cainii manifesta rapid toleranta la efectele sedative si hipnotice ale fenobarbitalului, insa la doze crescute toleranta la fenobarbital este pierduta si se instaleaza starea de depresie. Ulterior tratamentului cu fenobarbital, cainii vor manifesta apetit crescut, iar referitor la functia hepatica aceasta trebuie protejata cu protectoare hepatice pentru a nu se ajunge in faza de insuficienta. La incetarea tratamentului cu fenobarbital pot aparea semne ale dependentei fizice (tremor, convulsii, miscari necontrolate) si datorita acestor efecte dozele de fenobarbital trebuie reduse treptat inaintea perioadei in care se doreste a nu se mai administra medicamentul. Daca atacurile sunt rare (o singura data pe luna sau mai des), fenobarbitalul se va administra pe cale orala in doza de 2-4 mg/kg greutate corporala, la interval de 12 ore. Diazepamul (Valium) este utilizat in combaterea starii de status epilepticus, in timp ce bromura de potasiu este folosita in terapia epilepsiei la cainii cu afectiuni hepatice. Bromura de potasiu poate fi folosita ca terapie primara de intretinere pentru accesele epileptice, dar cu toate acestea este mai des folosit in combinatie cu fenobarbitalul. Diazepamul se recomanda a fi administrat imediat dupa criza (0.5-1 mg/kg greutate corporala) in supozitor sau injectabil (administrat in perfuzie nu trebuie sa depaseasca 20 mg/animal), el nefiind indicat pentru terapia de mentinere la caine, deoarece efectul are o durata scurta. Concentratia serica a fenobarbitalului conduce la efecte terapeutice si toxice si nu cantitatea de medicament administrata oral.
De aceea, se impune monitorizarea nivelurilor serice tocmai pentru a se evalua daca au fost atinse nivelurile terapeutice sanguine, fara a induce efecte toxice. Concentratia terapeutica a fenobar bit alului la caine trebuie sa se incadreze intre 15 - 45 mg/l (65 - 194 ╬╝mol/l), iar aceste analize se pot efectua la 15 zile dupa inceperea tratamentului.
SURSA:http://www.veterinarul.ro/......anina.html
Te pup!