Eu am un bichon frise, baietel, il cheama toto si are 5 luni(il am de la varsta de 2 luni). nici parintii mei nu erau de acord, mai ales tatal meu. intr-o seara le-am tinut un discurs, despre ce inseamna un catel, ca este cel mai bun prieten al omului, si pana la urma i-am convins, avand in vedere ca i-am innebunit cu dorinta de a avea un catel.Este o responsabilitate imensa, atat fizica cat si materiala.sunt foarte multe costuri( cumpararea catelului,tunsul,vizita la veterniar,lesa,zgarda,hamul, patutul, samponul, vitaminele, vaccinurile, eu i-am cumparat si parfum special de catei....costa foarte mult). fizic, este tot la fel de greu. plimbari de 2 ori pe zi(20 min maxim fiecare plimbare), iesitul afara cu el ca sa faca pipi..cand ploua trebuie sa il speli pe picoruse cand intra in casa. dimineata pe la 7 ies afara cu el..este destul de greu, mai ales cand e pui si face treaba mica si treaba mare in casa, pe mama mea am inebunit-o.trebuia sa spele mereu dupa el, toto cand era mic plangea, seara se trezea precum copii mici, din 2 in 2 ore.a fost foarte greu dar a meritat efortul. acum vreau sa i i-au si o fetita, tot bichon frise ca sa faca pui!
Un catel te ajuta sa iti faci prieteni, sa socializezi, sa devii mai responsabila.
Parerea mea: daca mama ta zice sa nu-ti iei un catelus.nu-ti lua.Si eu am trecut printr-o perioada in care vroiam pesti, broscute, papagali, pisicasi catelus si am reusit sa-mi conving parintii luand note mai mari si facand curat in camera meadar de fiecare data cand le-am obtinut m-am plictisit de ele si nu mai stiam cum sa scap de dansele si le-am facut cadou unor prietene, care au facut la felnu e atat de usor pe cat pare. daca parintii tai nu sunt de acord nu cred ca te vor ajuta prea mult, Dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa-ti iei catelus.Este amuzant sa te plmbi cu el sa te joci...dar atrage multe responsabilitati:vara il tunzi< il speli de fiecare data cand intra in casa
E o responsabilitate destul de mare. Nu trebuie supravegheat tot timpul, nu e un copil, deci din punctul astade vedere nu ar fi o problema. Insa, la ora 5, maxim 6 dimineata. catelul trebuie scos afara. Nevoile lui fiziologice nu asteapta sa-ti faci tu somnul de frumusete. Plus ca, daca spui ca parintii tai nu sunt mega incantati, tu ar trebui sa fii cea care are grija de el in permanenta. Asta inseamna ca iti cam poate incurca planurile de weekend/de vacanta. Un chef, o excursie la mare/la munte ar fi oarecum impiedicate de prezenta lui (in cazul in care chiar nu ai avea cu cine sa-l lasi) Iti spun din experienta proprie toate astea. Eu iubesc animalele enorm, si imi plac cateii la nebunie, insa uneori iti cam stau in cale. Trebuie sa fii sigura ca vrei cu adevrat unul si esti capabila sa ai grija de el ca lumea. La inceput e totul roz. insa exista posibilitatea sa te plictisesti. Gandeste-te bine. Par nu lasa chiar atat de mult (depinde si de rasa). Daca ai mei (care la fel n-au fost de acord sub nicio forma la inceput) s-au obisnuit, atunci oricine poate.
Stiu ca e foarte greu si e nevoie de responsabilitate dar chiar as vrea un catelus. Si cred ca m-as putea descurca, si daca nu, as putea invata sa ma descurc.
Este cel din poza?
Imi dau seama ca e foarte greu sa ai grija de un catel. O sa ma mai gandesc daca vreau cu adevarat. Imi plac animalele foarte mult dar cum eu nu am mai avut pana acum o responsabilitate atat de mare cred ca o sa-mi fie foarte greu. Imi doream yorkshire terrier. E atat de adorabil :X