|
Lukasz
a întrebat:
Cred ca am un blestem asupra cainilor pe care ii am.
Deci, cand aveam 5-6 ani, aveam 2 caini pe care ii uram, dar acum ma cred cel mai prost om din lume ca-i uram.Cati caini am avut,mereu au fost prietenosi cu mine,dar au trait putin. Aveam unul galben,si unul,era ca un ghemotoc de blana,si aveam si o pisica care o chinuiam in fiecare zi (eu uram pisicile)o luam de coada si o roteam si o dadeam cu capul de toti peretii 
) (stiu,nu eram normal)Deci,cel blandos, au venit 3 caini mari peste el si a murit chiar in ziua de paste, celalat a fost otravit.Eu nici nu stiam ca au murit,credeam ca sunt plecati cum erau tot timpul,in padure,eu stau aproape de padure,e chiar in spatele casei mele.Apoi am avut un caine pe nume Offy, il iubeam extrem de mult. Aveam in jur de 7-8 ani,imi era frica si de caini foarte mici,de acea nu prea ma jucam cu el,ca imi era frica, 2 zile l-am tinut,dupa tatal meu l-a gasit mort, cand am aflat in dimineata aia am plans de dimineata pana la amiaza pana la 12:00 in continu.Iar apoi,cainele care a trait cel mai mult in familia mea, 5 ani.7 ani aveam cand l-a luat, chiar dupa ce a murit celalat.Chiar dupa ce s-a nascut proprietearul (vecin cu mine) a dat-o pe mama lui.Tin minte amintiri frumoase cu el si amintiri mai neplacute.Tin minte cand luam capacul de la un fel de cutii sau de la galeti si le aruncam prin curte si el fugea dupa ele.Si momente proaste,cand aveam enterocolita,varsam si aveam diaree incontinuu,si doctoria a zis ca stau prea mult langa el, am mai fost o zi si mi-a zis ca sunt aproape sa fac diabet.Am ajuns acasa mama m-a certat ca numai dulciuri mananc in fiecare zi si nu mananc mancare. Apoi am mers la el plangand, asta era acum 3 ani.Am mers la el ca era singurul meu prieten cu care simteam eu ca pot sa-i explic durerea prin care trec.L-am luat in brate si i-am zis ca sunt pe cale sa fac diabet.Si am inceput sa plang.Ma uitam in ochii lui,era trist, dar cand ma uitam la ochii lui parca imi spunea "Va fii bine".L-am lasat si am plecat.In ultimele zile nu am mancat nimic la punga,nimic dulce,si am fost si ce minune, am trecut pe langa diabet si nu mai aveam nici o sansa sa fac. Dupa 2 luni mi-a trecut si enterocolita, o aveam de 6 ani si mi-a trecut pe la 10, cam asa.Si mergeam in fiecare saptamana de 2 ori la analize si la control.Dar, acum 1 an,vine si moartea cainelui meu,eram in curte,mama i-a pus sa manance,si cat manca el eu vorbeam cu ea in bucatarie,cand a terminat,m-am dus la el sa-l mangai,a trecut pe langa mine si a iesit in strada (il lasam pentru ca de fiecare data venea acasa, strada era a 2-a lui casa sa zic asa)De atunci nu l-am mai vazut,parca cineva mi-a spus ca nu il voi mai vedea si atunci i-am facut si poza, cand pleca..Au trecut 2 luni si eu speram sa vina inapoi.Dar nu s-a intamplat,si acum sper,chiar daca e aproape imposibil. Tatal lui a disparut si el in mod misterios exact ca el,venea mereu in curte sa-l vada,pana cand intr-o zii il fugarea bunica-mea ca venea si manca mancarea la cainele care il am acum, chiar acum 2 luni a disparut.Acum am un caine de 1 an.Foarte cuminte,este dresat.L-am dresat eu cu tatal meu, si o catea de nici 4 luni, amandoi dragalasi foc si cuminti.Si sper ca ei sa nu dispara, nu ii las Doamne fereste in drum.Pentru ca a scapat de cateva ori si erau sa moara.
Multumesc ca ati citit pana aici, daca ati citit.
Intrebarile mele sunt:
1:Credeti ca cainele meu este mort? Il chema Kuky.
2:Cum a disparut,cum nu stie nimeni de el,cum inca nu l-am gasit mort, daca a murit.a murit pe drum sau l-a luat cineva?
3:Cam cat mai traiesc cei 2 catei ai mei? Unul de 1 an iar altul de 3 luni.Sunt Pechinezi Imperiali.
Va multumesc ca ati citit! 1
O zi buna!
) (stiu,nu eram normal)Deci,cel blandos, au venit 3 caini mari peste el si a murit chiar in ziua de paste, celalat a fost otravit.Eu nici nu stiam ca au murit,credeam ca sunt plecati cum erau tot timpul,in padure,eu stau aproape de padure,e chiar in spatele casei mele.Apoi am avut un caine pe nume Offy, il iubeam extrem de mult. Aveam in jur de 7-8 ani,imi era frica si de caini foarte mici,de acea nu prea ma jucam cu el,ca imi era frica, 2 zile l-am tinut,dupa tatal meu l-a gasit mort, cand am aflat in dimineata aia am plans de dimineata pana la amiaza pana la 12:00 in continu.Iar apoi,cainele care a trait cel mai mult in familia mea, 5 ani.7 ani aveam cand l-a luat, chiar dupa ce a murit celalat.Chiar dupa ce s-a nascut proprietearul (vecin cu mine) a dat-o pe mama lui.Tin minte amintiri frumoase cu el si amintiri mai neplacute.Tin minte cand luam capacul de la un fel de cutii sau de la galeti si le aruncam prin curte si el fugea dupa ele.Si momente proaste,cand aveam enterocolita,varsam si aveam diaree incontinuu,si doctoria a zis ca stau prea mult langa el, am mai fost o zi si mi-a zis ca sunt aproape sa fac diabet.Am ajuns acasa mama m-a certat ca numai dulciuri mananc in fiecare zi si nu mananc mancare. Apoi am mers la el plangand, asta era acum 3 ani.Am mers la el ca era singurul meu prieten cu care simteam eu ca pot sa-i explic durerea prin care trec.L-am luat in brate si i-am zis ca sunt pe cale sa fac diabet.Si am inceput sa plang.Ma uitam in ochii lui,era trist, dar cand ma uitam la ochii lui parca imi spunea "Va fii bine".L-am lasat si am plecat.In ultimele zile nu am mancat nimic la punga,nimic dulce,si am fost si ce minune, am trecut pe langa diabet si nu mai aveam nici o sansa sa fac. Dupa 2 luni mi-a trecut si enterocolita, o aveam de 6 ani si mi-a trecut pe la 10, cam asa.Si mergeam in fiecare saptamana de 2 ori la analize si la control.Dar, acum 1 an,vine si moartea cainelui meu,eram in curte,mama i-a pus sa manance,si cat manca el eu vorbeam cu ea in bucatarie,cand a terminat,m-am dus la el sa-l mangai,a trecut pe langa mine si a iesit in strada (il lasam pentru ca de fiecare data venea acasa, strada era a 2-a lui casa sa zic asa)De atunci nu l-am mai vazut,parca cineva mi-a spus ca nu il voi mai vedea si atunci i-am facut si poza, cand pleca..Au trecut 2 luni si eu speram sa vina inapoi.Dar nu s-a intamplat,si acum sper,chiar daca e aproape imposibil. Tatal lui a disparut si el in mod misterios exact ca el,venea mereu in curte sa-l vada,pana cand intr-o zii il fugarea bunica-mea ca venea si manca mancarea la cainele care il am acum, chiar acum 2 luni a disparut.Acum am un caine de 1 an.Foarte cuminte,este dresat.L-am dresat eu cu tatal meu, si o catea de nici 4 luni, amandoi dragalasi foc si cuminti.Si sper ca ei sa nu dispara, nu ii las Doamne fereste in drum.Pentru ca a scapat de cateva ori si erau sa moara.
Ordonare:
Cronologică
|
oVENsiv
a răspuns:
Pur si simplu ai avut ghinion... daca incepi sa iti para rau dupa ei nu o sa rezolvi nimic, iti faci doar tie rau.
Un an la oameni este cat 7 la caini... Asa ca daca un caine are cinci ani, e ca si cum ar fi un om care are 35, aproximativ (Depinde de rasa cainelui...)
Cauta pe google dog age calculator si pune rasa si varsta cainelui tau.
Cat despre Kuky, cainii nu pleaca niciodata de la un stapan iubitor, cel mai probabil era bolnav, exista caini care pleaca de acasa cand sunt pe cale sa moara.
Răspunde
|
BeagleLover
a răspuns (pentru Coquina5):
Sper ca e o gluma, plus, acea rasa hotdog se numeste teckel.
Întrebări similare
Întrebări recente
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
