anonim_4396
| anonim_4396 a întrebat:

Vreau detalii despre veverita siberiana: speranta de viata, conditii de viata, cum disting masculul de femela, cat dureaza gestatia, cati pui o sa aiba, cat costa o veverita, cat costa o casuta pentru. ea. Nu sunt inca sigura daca vreau veverita siberiana sau porc de guineea. Asa ca va rog, pe langa raspunsuri un sfat si aceleasi intrebari si la porcusor. Funda si mutumirile si aprecierile mele.

Răspuns Câştigător
3 răspunsuri:
anonim_4396
| anonim_4396 explică (pentru ArinaWolf):

Multumesc mult! Poate ma poti ajuta te rog si la intrebarea cu testoasele

| Singlewolf a răspuns:





Este ruda nordica a veveritei roscate comune (Sciurus vulgaris), facand parte din clasa mamiferelor, ordinul rozatoarelor, familia Sciuridae care mai include pe langa veverite si marmotele, popandaii s.a. In ultimii aceste micute veverite au devenit animale de companie foarte apreciate si cautate, in principal datorita aspectul fizic aparte cat si a energiei pe care o debordeaza. Inainte de a discuta despre ingrijirea lor, vom prezenta un scurt profil al acestei specii in mediul ei natural.

Origine

Din nordul Europei si al Rusiei pana in China, Korea sau Japonia, aceste veverite au populat padurile de secole. In ultimele decenii veveritele siberiene au fost introduse si in tari central europene precum :Franta, Germania, Olanda, Belgia, Italia si chiar Regatul Unit. In unele din aceste tari, veveritele de companie evadate sunt cele care au pus bazele populatiei locale. In Belgia si Olanda veveritele dungate au fost introduse deliberat in parcuri si paduri.

Habitat

Veveritele traiesc in paduri de foioase, conifere sau amestec, rare, tundra sau parcuri. Prefera un habitat cat mai diversificat, cu luminisuri dar si cu zone de tufaisuri. O padure care contine multi busteni cazuti, in care sa isi poate construi culcusul, este pe placul lor.

Descriere

Caracteristic acestei specii sunt cele 5 dungi de culoare inchisa de pe spate, care se continua si pe coada. La maturitate masoara intre 18 si 25 de cm, dintre care o treime este coada. Coada este stufoasa, purtata semet pe verticala. Greutatea variaza in functie de anotimp (cand mancarea este sau nu din belsug) si este cuprinsa intre 50 si 150 de grame.

Dusmanii naturali ai veveritei siberiene sunt pasarile de prada, pisicile domestice sau salbatice, mustelidele ( dihor, jder).

Comportament

Este un animal diurn, abil catarator, dar care petrece mult timp pe sol in cautarea hranei. Isi construieste vizuine mari, de pana la 2-3 metri, alcatuite din mai multe incaperi: culcus, camera de depozitare si camera pentru resturi ( gunoi). Isi curata blana cu multa meticulozitate, incepand cu coada, uneori doua veverite se toaleteaza reciproc.

Traiesc in colonii mari, dar rasfirate in care fiecare individ isi are propriul teritoriu ( de la 700 la 4000 de metri). Teritoriul femelelor este mai intins decat cel al masculilor. Teritoriul este marcat prin intermediul urinei, dar si al unor glande aflate la nivelul obrajilor. Dupa 2-3 saptamani de cand se pot hrani singuri, puii parasesc cuibul si isi construiesc o vizuina in apropiere, la cateva sute de metri. Desi sunt firi solitare, veveritele se strang iarna in perechi si traiesc impreuna din rezervele acumulate peste an in camera cu provizii. Consuma ciuperci, fructe de padure, nuci, crengute, dar si insecte, soparle sau pasari.

Reproducere

Veveritele dungate ating maturitatea sexuala la 8- 11 luni. O femela poate avea doua gestatii pe an, cu o medie de 4- 5 pui per serie. Sezonul de imperecheri incepe pe la jumatatea lui Aprilie cand veveritele se trezesc din hibernare. Primii pui apar pe la sfarsitul lui mai, inceputul lui iunie, durata gestatiei nefiind clarificata inca. Puii cantaresc la nastere doar 4- 8 grame. Dupa 6 saptamani sunt intarcati si se indeparteaza de cuib.

Desi sunt animale de companie destul de populare, se cunosc putine informatii despre veverita siberiana salbatica. Aceasta poate si din cauza faptului ca sunt foarte agere si rapide, greu de reperat.

Mai multe pe ZOOLAND.ro...laughing!

| Singlewolf a răspuns:




Oricine vede o broscuţă testoasă la petshop nu rezistă tentaţiei de a-şi lua una.Deşi la inceput au cativa cm, trebuie sa tineti cont de faptul ca acestea cresc destul de repede si traiesc destul de mult daca sunt ingrijite corespunzator.Cu alte cuvinte nu va luati o broscuta decat daca sunteti absolut siguri de hotarare.In petshop-uri veti gasi multe exemplare, cea mai populara „rasa" fiind broasca testoasa de Florida(Chrysemys scripta elegans)sau mai simplu spus broasca ţestoasă cu tâmple rosii.

Denumirea acesteia vine de la petele de culoare rosie pe care le prezintă in spatele ochilor.La inceput broasca testoasa este cat un ou de gaina, dar in cativa ani devine un „monstrulet" si de aceea acvariul fie, va fi cumparat de la inceput mai mare fie va fi schimbat pe parcurs.Este de preferat sa alegeti un acvariu mai mare in care sa puneti doua broscute pe care sa le urmaresti ori de cate ori simti nevoia sa te relaxezi(este o adevarata placere sa le vezi cum innoata).

Carapacea broastelor testoase este acoperita cu solzi care periodic se schimba si care ajuta la cresterea testoaselor.De asemenea solzii noi aparuti au si alta culoare decat precedentii(cel mai bine se observa acest lucru la testoasele mature). Cresterea carapacei broastelor se face nu prin multiplicarea solzilor cum s-ar crede ci prin cresterea in dimensiune a acestora.

Broscuţele trebuiesc spalate, proces ce consta in frecarea cu ajutorul unei periute de dinti, a fiecărui solz in parte atat cei de pe carapace, cat si cei de pe partea ventrala(de pe plastron).

Pentru intărirea carapacei este recomandabil sa se puna in acvariu cate un bloc de calciu ce se gaseste la petshop-uri si care are forma de broscuta şi totodată broscutei trebuie sa i se asigure o sursa de lumina pentru as putea sintetiza vitamina D(pentru intarirea carapacei).

Aceste reptile ating maturitatea sexuală la vârsta de 2-5 ani pentru masculi si respectiv 5-7 ani pentru femele.Cred ca va intrebati cum putem sa ne dam seama daca broscuta pe care o avem este femela sau mascul.Ei bine, odata cu atingerea maturităţii sexuale se pot diferentia masculii de femele prin cateva elemente destul de simple de urmarit.Masculii prezinta la membrele anterioare gheare mult mai lungi decat femelele, precum si o coada mai mare.La mascul plastronul este concav, in timp ce plastronul femelelor este mai bombat.O altă modalitate de a-i diferentia este dupa pozitia pe care o are cloaca, care este o „deschizatura" aflată pe partea ventrală a cozii. Masculii au cloaca mai departata de corp.

Cloaca este organul prin care broaştele ţestoase realizează anumite procese fiziologice cum ar fi : defecaţia, urinarea si functiile reproductive.

Cei care au deja broaste testoase au observat ca acestea atunci cand se sperie se retrag in carapace scotând un sunet caracteristic.Sunetul este dat de aerul pe care aceste testoase il expiră din pulmoni pentru a putea incapea in carapace.O broască ţestoasă nu poate sa-si paraseasca carapacea si totuşi să supravieţuiască.

Aceste reptile sunt omnivore.Hrana lor constă in mancare cumparata de la petshop special pregatită pentru ele si din niste viermisori foarte subtiri si lungi(tubifex)pe care ii gasesti in p-ta Obor; pot sa primescă mere taiate cubulete mici, morcovi si bucati de salata.Nu toate broastele testoase se hranesc la fel(unele sunt mai pretentioase de cat, altele sau pur si simplu nu mănâncă morcovi sau merele sau salata).Nu este o regula in ceea ce priveste hranirea lor, ca aceasta sa se faca numai cu anumite alimente.

In ceea ce priveste reproductia s-a constatat ca acestea se reproduc foarte greu in captivitate.Au nevoie de anumite conditii propice cum ar fi amplasarea si amenajarea acvariului, temperatura etc.

Apa din acvariu trebuie sa aiba o temperatura potrivită şi să fie in permanentă curată. Pentru testoasele mai mici in acvariu se va amenaja o zona cu pietre mai mari sau busteni pe care acestea sa se urce pentru a putea iesi din apa sa respire sau pur si simplu sa stea la lumina sa se incalzeasca.Apa trebuie schimbata aproape in fiecare zi sau poti monta in acvariu un filtru de apa care te va scuti de acest efort.

Am descoperit din experientă proprie ca testoaselor le place sa faca miscare asa ca daca ai posibilitatea le poti lasa prin camera sau prin curte sa se „plimbe".Ai grijă să le supraveghezi pentru a fi sigur ca nu li se poate intâmpla nimic (le place sa se bage in cele mai neasteptate locuri asa ca sa nu fii surprins cand le vei gasi urcate pe cine stie unde).

Testoasele adora sa fie bagate in seama si sunt sigura ca cei care au un asemenea prieten acasa imi vor da dreptate.

In concluzie, testoasele au ajuns sa fie niste „pet-uri" foarte apreciate in toata lumea si s-au dovedit a fi potrivite pentru rolul de prieten necuvantator.Cei care nu-si pot lua un caine sau o pisica din diferite motive pot foarte bine sa-si cumpere broaste testoase
Sper ca ti-am fost de ajutor!laughing