Ei bine este ceva normal. spui ca nu ti s-a intamplat nimic grav, dar o dezamagire, o cearta pot afecta.nu ai nici o problema, se intampla, e normal.esti o persoana sensibila si esti afectat/a de ce ti se intampla.
Logic ca nu ai nici o problema.Toti trecem sau am trecut prin asta, pe mine m-a ajutat descarcandu-ma pe hartie, scriind un jurnal si mersul la psiholog ajuta.cred
Nu ai o problema ori cine va trece prin asta mai devremem sau mai tarziu ei bine eu nu am trecut prin asta asa ca nu te pot ajuta prea mult
Asta e o faza din viata stai linistit/a totul se va rezolva si eu am momente cand n-am chef de nimic si nu vb cu nimeni, incearca sa te gandesti asupra ce ai gresit si indreapta lucrurile acelea mai lasa de la tine, poate ca ai rezultate bune te-a facut prea increzut si fara sa-ti dai seama gresesti, cat despre prietenul tau inseamna ca nu tie prieten multi cand dau de bine isi dau arama pe fata. sper ca te-am ajutat.
Toata lumea a atrecut prin asa ceva!
Sa simti ca viata ta nu are sens etc(la mine nu a fost ceva foarte grav,ma rog pentru mine a fost cand PRIETENA MEA CEA MAI BUNA s-a sarutat cu baiatul pe care il plac! Ma rog au fost mai multe probleme legate de intamplarea asta! La fel ca si tine(chiar daca nu e aceeasi situatie) m-am simtit extrem de naspa,la scoala nu eram atenta,stii tu! cam in jur de o luna si ceva
Un sfat!aca tu ti la prietenul tau, si el la tine! Mai bine impaca-te cu el! Repet! DACA SI EL TINE LA TINE! Pentru ca de aici se vede ca nu sunteti prea apropiati, atat timp el te-a injurat si chesti de genul! Un adevarat prieten nu ar face asa ceva!
Daca nu vrea sa va impacati, gaseste-ti alt prieten!
Oricum tu fi optimist, nu pune totul la suflet si o sa vezi ca o sa fie bine!
Succes!
Dar majoritatea colegilor sunt gelosi pe mine, desi in fata mea toti mi se dau prieteni. Mie mi s-a rupt sufletul dupa cearta... Ceea ce-mi da de gandit.
Ma doare sufletul si cand vad atat de multa nedreptate. De exemplu cu niste fete, ieri si alalteri eram cei mai buni prieteni, azi abia de ne-am dat buna dimineata.
Si nu numai asta, grav e ca nu prea mai am chef sa invat, desi o fac. Nu ma mai bucur absolut deloc cand iau o nota mare, nici macar parintilor nu le mai spun... Nu-mi mai vine, parca pur si simplu mi-e rusine sa le spun ca am luat un 10.
Nu stiu daca se va rezolva...
Ma simt oarecum la apogeul acestor lucruri. Nu prea imi mai vine sa traiesc, ma-ntelegi, frate?
N-am ce sa fac, n-am unde sa ma duc...
Multi imi spun ca sunt omul de fier, care nu poate plange niciodata.
Eu, insa, cu fiecare lucru urat pe care il vad sau fiecare vorba urata care i-o adresez cuiva sau care mi se adreseaza, o pun la suflet.
Simt ca mi s-a aglomerat mintea si sufletul atat de rau, incat pur si simplu, imi vine sa-mi pun capat zilelor.
Desi unii mai cu capul pe umeri m-au poreclit "Domnu' carisma" sau "Cultul personalitatii", nu inseamna nimic.
Spun ca al meu creier gandeste cumva, dar ceva, in interiorul meu, sufera pentru tot ce face.
Chiar nu inteleg, mai deloc, din ce hormon se produce acest sentiment ORIBIL. Sunt doar clasa a 7-a si trec prin niste clipe GROAZNICE.
Ma simt parasit, nu-mi mai vad nici un viitor acum (Aveam ganduri sa devin medic legist), nici un prieten, nimic. ABSOLUT NIMIC.
Frate incearca sa nu mai pui tot la suflet fi indiferent pasiv(eu cand ma cert cu careva sa mi se intampla ce imi zic capul sus e si maine o zi incearca sa te incurajezi singur) viata nu e chiar asa roz pentru toti nu te baza pe prieteni ca azi ii ai maine sau dus poate nu toti, caut pe cineva in care sa ai incredere si incearca sa te descarci...eu pana acum in viata am intalnit multe pers si multe tipuri de oameni dar tot timpu am luptat nu trebuie sa te lasi nu te lua dupa nimeni dupa ce zv alti daca vrei sa mai vb lasa-mi id tau poate te pot ajuta cumva sau cu cv siii nu uita fi puterni ca roata sa intoarce zi la tine.
stefanst2312 întreabă: