Buna TPU, va rog sa ma ajutati, am o problema destul de grava si ciudata in acelasi timp si nu mai stiu ce sa fac.(. In toamna ma voi duce la liceu, am trecut a 9a si daca nu imi revin ma voi face rau de tot de ras..Am atichifobie ( frica de a esua ), ma refer la mersul meu. Cam de un an jumate sunt asa. Cand stiu ca cineva este in spatele meu, fie ca trece o masina pe langa mine, fie ca trec pe langa niste persoane, cand vad ca ORICINE este in spatele meu, chiar si la metrii distanta nu mai stiu sa merg, am impresia ca nu stiu sa merg, ca am mersul prost din nastere si incep sa merg stramb. Inainte nu eram asa..Multe persoane au ras de mine pe chestia asta si nu stiu ce sa mai fac. Pur si simplu ma pierd, nu am incredere in mine. Stiu ca sunt capabila sa merg normal, dar in momentul acela nu fac fata. Mi-e frica sa risc crezand ca vor rade de mine, gen: "uite ce mers are si asta." sau ceva de genul..Nu stiu ce sa mai fac.

HEi Adela, nu este deloc de ras dar esti si foarte emotiva si te sperii.dar de ce te temi de liceu? in generals cum a fost?

Eu zic ca ar trebui sa nu te mai gandesti la ce cred altii...si eu la toamna trec a 9a si pe bune mi-e frica de ce vor crede altii despre mine...dar imi aduc aminte ca inca nu ma cunoaste nimeni deci am timp sa trec peste frica.In orice caz, iti urez succes, sper sa treci peste.

In generala*

Nu e vorba de liceu aici, eu am problema asta oriunde merg, aici e vorba de mers.

Nu te teme.N ai de ce!

Asta tine de psihicul tau.Nu ai incredere in tine, trebuie sa te gandesti la sursa problemei tale, de unde vine fobia asta. Daca nu treci peste, mergi la un psiholog, nu e o rusine si poate te ajuta sa descoperi de ce, ce anume ti s-a intamplat.

Bună!
Asta e nesiguranță la nivel ridicat. S-ar putea să fie rezultatul unei situații traumatizante/umilitoare, deși e puțin probabil dacă zici că înainte nu erai așa și pare că nu-ți amintești de ea, dar ceea ce contează e că poate fi tratată această fobie mai întâi printr-o atitudine pozitivă și dorință de vindecare.
Aș zice mai întâi să te pregătești chiar de acum. Fă din când în când o plimbare relaxantă și încearcă să te duci într-un loc unde sunt puțini oameni, de preferabil bătrâni. Ei sunt cei care nu se vor uita la tine, nicidecum la felul în care mergi și cu atât mai mult nu vor judeca. Treci pe lângă ei și adoptă o atitudine grăitoare, mai cu nasul pe sus așa. În sensul că trebuie să te gândești că poți, că nu te mănâncă nimeni și NU ai să te împiedici, NU ai să cazi și NU ai mersul strâmb. Și din nou, nu râde nimeni de tine doar din cauza că mergi. Orice om face asta și tu poți să o faci normal.
Apoi îți sugerez să treci pe lângă un parc pentru copii mici, care se joacă. Mai departe poți să ajungi să mergi pe lângă oameni de orice categorie de vârstă, numeroși și chiar pe lângă băieții aceia de la colțul blocului care sfidează cu privirea pe oricine. Să nu te gândești că numai pe tine te privesc ciudat, că nu e așa. De câte ori nu m-au fluierat și au râs de mine astfel de băiețași când nici nu îi cunoșteam...
Și eu voi fi în toamnă la liceu și parcă văd acel grup care râde mereu de cineva din te miri ce motiv: Uite ce păr des are aia, uite ce bluză urâtă are cealaltă.
Sunt peste tot. Important e că sigur o să-ți găsești și niște prieteni adevărați care te vor susține dacă te intimidezi în vreo situație. Imposibil să nu fie în tot liceul ăla o persoană de genul ăsta.
Baftă multă!