Ce job sa caut si eu unde sa fie mai de oameni retrasi? Am niste probleme psihice si mai stau si rau cu nervii, ma agita pe interior nu sunt violent dar ma agita pe interior

Ai putea rezolva problema ta de sanatate cu medicatie de la un medic psihiatru si ulteriro cand esti mai bine, sa-ti cauti job, conform pregatirii tale profesionale.

Și eu am aceste probleme și uite că activez în învățământ, unde mai pui că și la ciclul primar. Deci uneori oricât te-ai lupta, să cauți domeniul potrivit pentru tine, viața te mai împinge să mergi înainte în orice domeniu ar fi. Dacă știi că nu faci față unde ai fi acum, dar ai alte oportunități, e ok, dar dacă nu, eu zic să nu pleci de acolo, doar pentru că ai fi mai nervoasă ori chiar că ai fi tăcută la exterior, dar super anxioasă pe interior (cum e și cazul meu), iar dacă ăsta ar fi cazul îți pot da niște sfaturi.
Eu una aplic metoda, tac la muncă, las pe toți să facă ce vor, să zică ce vor, le zâmbesc frumos, apoi încerc să mă detașez cât să nu-mi dau arama pe față, iar acasă țip, fărâm, arunc, trântesc și mă exteriorizez. Uneori chiar plâng sau mă uit la filme și scriu poezii, deoarece acestea mă ajută cel mai mult să mă detașez și uit de muncă. Deci recomand dacă știi că ești la fel. Deși tot ca sfat personal, ai grijă la vecini, mai ales dacă stai la bloc eu una mi i-am pus destul de mult în cap, dar n-am ce să fac, decât să ajung să mă păruiesc cu colegele sau cu părinții pe la școală, prefer să par nebuna acasă și să-mi exteriorizez toate emoțiile și frustrările acasă.
Dacă însă ai ajuns la pragul maxim, recomand și anxioliticele, eu deja le iau și chiar funcționează uneori, mă ajută să mă calmez, însă ca să nu cad în dependență, le iau doar după ce fac o criză monstru de furie și de atac de panică. Deci dacă simți că totuși nu te mai poți stăpâni singură, recomand vizita unui medic psihiatru și clar terapia să fie baza și chiar medicamentul tău pentru toată viața. Doar așa te poți vindeca, dar doar în ani și ani și oricum nu de tot ci cât să funcționezi normal.

Acum ca să-ți înșir totuși niște joburi și să-ți răspund concret la întrebarea ta eu una aș zice zona de IT, dar cea unde se poate lucra mai singură, nu în echipă și clar cea de backoffice, unde să nu ai interacțiuni tot așa cu mulți colegi sau ceva public, deoarece aș spune că oricr job ți-ai alege, dar dacă știi că ai problemele astea, clar un job cu oamenii nu te-ar ajuta. Deci un job mai solitar, așa că ar fi :

Zona IT
Contabilitatea (dar cum spuneam tot mai mult partea de backoffice)
Meditator și ai avea câte un om/copil/cursat pe rând deci poate ar fi ceva mai lejer, însă cred că ar trebui să ai ceva cursuri în domeniu, cum ar fi cele de profesor, cursuri pedagogice sau să deții informații foarte bune pe o anume materie pe care ai putea-o preda și iar ar fi una care să se caute (adică cum ar fi o matematică sau informatică sau limbile străine, mai rar însă o să găsești să dai meditații la literatură, desen, muzică sau chiar o știință sau biologie, cel mult poate o fizică, chimie, dar nici alea nu ar fi foarte căutate, părerea mea.)

Poti incerca sa fii programator, daca te pricepi la informatica sau matematica

Aș mai adăuga psihoterapia chiar dacă totuși ar implica vorbitul chiar zilnic cu oameni, însă vorbitul cu un om pe rând e ok pentru noi oamenii ntroverți, chiar și pentru cei cu anxietăți sociale.
Iar dacă ai și o oarece agorafobie sau teama de prea mult ieșit, uite încă o parte bună a lucrurilor, bine, dacă stai prin oraș, că prin mediul rural, nu știu cum ai putea să-ți faci cabinetul acolo. Însă dacă ești din mediul urban și ai o casă a ta, sau o cameră separat, dar unde să ai intimitate pe durata întregii zile (mă gândesc cum ar fi poate copii, care nu ar înțelege prea mult sau bătrâni cu probleme) poți deschide însă cabinet în propria casă și găsi apoi clienți și viața ta ar fi numai în propria casă. Recunosc că ăsta e și visul meu, dar deocamdată trebuie să termin facultatea. Da, încă un lucru, nu poți activa în domeniul ăsta fără facultatea de psihologie, că m-am interesat și eu, sperând că poate pot să deschid mai repede cabinetul cu doar un curs ceva absolvit, însă nu. Doar cu facultate și ceea ce oricum nu e suficient, căci tu cu licența poți fi doar consilier, apoi abia după ce termini un masterat și ceva formări (pe care apropo le plătești, adică chiar dacă, să zicem, ai avea șanse să intri la buget la master, formările tot le plătești din banii tăi) poți deveni psihoterapeut, adică după vreo 5, 6 ani de studiu și formare. Dar tu cabinet îți poți deschide imediat cum ai terminat prima treaptă adică ăia 3 ani de licență. Și partea bună, cel puțin așa cum o văd eu, e că, o dată ce ai diploma, poți lucra cam aproape în orice domeniu vrei, asta în cazul în care atunci te-ai simți ok și între mai mulți oameni. Adică altfel spus, cu diploma aia nu mori de foame, deși mulți așa zic, din exterior. Pt că ai cabinetul tău, însă da, important e să te faci oarecum recunoscut în comunitatea ta și să ai clienți, însă și dacă nu ai clienți de bine de rău, poți lucra în orice alt domeniu, consilier școlar la o școală (privată/de stat) unde la fel ai avea doar câte un elev pe rând, deși da, la stat totuși va trebui să ții și lecții de psihologie la liceu, însă poți lucra la privat, doar ca și consilier școlar sau chiar într-o grădi privată, apoi poți lucra în poliție și chiar DGASP. Peste tot și poți alterna, când vrei te duci și te angajezi acolo, când ai clienți stai acasă si lucrezi. Eu una chiar recomand.

Plus că, fiind introvert și având ceva probleme, tu poți empatiza mai mult cu clientul tău, contrar cu tot ce spun ceilalți că "vai, dacă ești introvert nu ai ce căuta la psihologie sau să devii tu psiholog".
Și încă un bonus, pe care ți-l împărtășesc tot după studiu de psihologie și tot a combate gurile rele introvertul este mult mai deep/profund și analitic, ceea ce este un criteriu esențial în conectarea cu clientul, dar mai ales în disecarea problemelor clientului. Adică ce vreau să spun e că, un introvert fiind analitic, va avea mai multă răbdare cu recidiviștii, dar și încât să-i disece (să zicem) o problemă, un viciu, pe mai multe părți, până ajunge la cele mai mari profunzimi ale clientului și ajută clientul mult mai mult în ale introspecției și cunoașterii personale. Iar asta e un lucru foarte important, deoarece omul vine în cele din urmă la cabinet, ce-i drept cu probleme, însă în final scopul primordial este de a se cunoaște pe sine, cât mai profund, pentru a se putea schimba. Deci eu una din toată poliloghia asta ți-aș cam spune că cel mai fain job ar fi cel de terapeut. Faci ceva sacrificii, e drept, dar finalul merită, când auzi că tu ai fost o piesă importantă în schimbarea vieții unui om, unui destin până la urmă. Și cum spuneam mai sus, o văd un job perfect pentru noi, introverții și solitarii, chiar agorafobicii. Mai ales dacă e un job pe care-l poți practica din propria casă sau chiar din proximitate și acum oricum cum tehnologia a avansat, îți poți face și cumpărăturile online, cele uzuale prin aplicațiile precum Glovo/Bring/Tazz și altele și viața ta va fi una foarte liniștită și chiar productivă din propria casă.

Bărbații și femeile trebuie să se controleze. Ei au probleme serioase când ajung la maturitate din pricina că în copilăria lor nu a fost nimeni care să-i tempereze.
Și astăzi sunt copii care țipă, urlă, își jignesc părinții dacă nu le fac poftele, indiferent dacă aceste familii fac parte din clasă socială mai bună sau a omului de rând. Copilăria, educația din copilărie este vitală pentru tot restul vieții.
Ce este de făcut acum? Ca omul să-și petreacă tot timpul la medici și să-și distrugă organismul cu medicamente pentru tot restul vieții? Eu zic că nu aceasta este soluția.
Chiar dacă părinții noștri au neglijat educația, totuși Dumnezeu ne-a lăsat autoeducația. Suntem majori și putem cerceta noi singuri lucrurile și viața. Și atunci când vom căuta să cunoaștem pe Dumnezeu, vom vedea că El ne poate ajuta să ne bucurăm de viață în mijlocul societății în care El ne-a așezat pe fiecare. Doar cine nu vrea să trăiască în armonie cu Dumnezeu, doar acela nu va fi fericit.
Dacă alegem să trăim departe de Acela care este izvorul vieții, dacă refuzăm să bem din apa vieții, atunci El ne va lăsa, căci Dumnezeu nu ne poate obliga la ascultare de El.
Păcatul a afectat pe toți oamenii de pe pământ. Nu este niciun om sănătos psihic; toți oamenii sunt bolnavi; toți au porniri necontrolate, stări de furie, răutate, răzbunare și altele, pentru că aceasta este natura noastră umană în care ne-am născut. Dar chiar dacă ne-am născut în această natură păcătoasă, noi trebuie și putem să devenim divini. Unindu-ne cu divinitatea prin cunoașterea lui Dumnezeu în mod personal, viața noastră se va schimba. Noi putem să fim schimbați zilnic dacă trăim alături de Hristos, dacă privim la sacrificiul Său tocmai pentru ca noi să avem din nou viață, și să o avem din belșug. Aceasta este dorința Lui, și aceasta este și nevoia noastră.
Dacă oamenii s-ar lega de Dumnezeu, atunci vor putea respira atmosfera cerului chiar aici pe pământul acesta. Vindecarea va încolți în noi, în trupul nostru, în mintea noastră, în duhul nostru. Studiul Bibliei zilnic, ne va conduce la Izvorul vieții veșnice, viață de care ne putem bucura chiar în viața aceasta.

Iau dar pana ma fac bibe trebyue sa si lucrez