Ordonare:
Cronologică
Am mai auzit si eu chestia asta dar daca stai putin sa te gandesti te ajuta doar cu niste rani, bataturi sau chestii de genul asta, iar eu nu cred ca este ok sa mergi descult pe vreame asta 
daca nu vrei sa ajungi la spital.
Sper ca ti-am fost de ajutor. Funda?
Răspunde
La peste 70 000 de terminatii nervoase de mers "natural", cred si eu ca are efect benefic, tinand cont si de faptul ca atunci cand eram copil, la tara, mergeam descult vara, pentru ca era deja prea cald si pentru papucii din cauciuc si strabateam drumuri neasfaltate, prunduri de garla, nisipi, pietre etc. Ma simteam foarte bine, jucam si fotbal descult. Eu am avut o copilarie in natura, acum, la maturitate, oras, poluare, alta viata, nociva din pacate. Iti recomand mersul pe jos. P.S. Cand am jucat fotbal profesionist, dupa antrenament, antrenorul echipei ne putea sa alergam desculti cateva ture bune de teren, era o senzatie foarte placuta sa simti cum iti intra firele de iarba printre degete.
Depinde pe unde si cat de obinuit esti. Daca pui pe unul care nu a mers niciodata descult pe afara sa mearga descult prin iarba nu o sa fie foarte sanatos. O sa fie si un disconfort si picioarele lui/talpile nefiind obisnuite o sa se umple de rani. Depinde si pe unde, ca una e sa mergi pe ciment sau pe plaja, alta e sa mergi prin padure, pe munte, printre crengi rupte si pietre taioase.
Poate fi si sanatos si nesanatos, depinde de imprejurari.
Depinde unde mergi descult. Eu gasesc destul de relaxant mersul descult 
cred ca au trecut vreo 10 ani de cand merg ocazional descult, pe iarba, drumuri de tara sau prin oras 
si mi-am facut talpi rezistente. Cativa km sigur am parcurs. Oricum, n-o sa traiesti mai mult daca mergi descult, dar, personal zic ca e o experienta placuta .
Acupunctura, reiki, qi gong, etc., sunt betie cu apa chioara.
Da, eu consider că mersul desculţ este foarte sănătos. Oricum, mult mai sănătos decât în pantofi.
Fiecare pas desculţ, un minut în plus de viaţă:
http://ecology.md/md/page/fiecare-pas-descult-un-minute-in-plus-de-viata
Eu am uitat cum e să merg încălţat. Parol! Mi s-ar părea ciudat ca vara, când sunt +31 grade C să merg în adidaşi. D-ăia n-am mai purtat din 12 octombrie 2008! Şi ce bine e desculţ! ^_^
"Doar o vorbă săţ-i mai spun", dragă KKarl. Eu am copilărit la ţară, la începutul anilor '60. Iar acolo aşa era moda, să fi sănătos. Iar ca să fi aşa, printre (nu prea) multe altele, trebuia să te căleşti, adică să te înveţi şi să te obişnuieşti cu toate condiţiile de climă.
Iar dacă acolo mai toţi copiii mergeau desculţi (şi nu numai ei, dar şi oamenii mari), atunci cum era să vin eu ca un "copil de la oraş", "copil de boier" în sandale? Era cam prea mare ruşinea. Nu mă puteam "integra" în peisaj. Şi-atunce, ei bine, eu mă acomodai acestor "legi" nescrise, de a fi în contact direct cu mama Natură şi cu tatăl Pământ. Puţin mai greu a fost iarna, dar aşa cum "încetul cu încetul se face oţetul", m-am deprins iute şi cu omătul pufos. Iar ai mei nu căutară să mă descurajeze cu prejudecăţi bolnave cum că nu e frumos să merg desculţ sau că este periculos că mă pot înţepa sau tăia în ceva. Sau că mă murdăresc. De se'ntâmpla, asta era. Cam toţi păţiseră la început, apoi se învăţară cum să nu li se mai întâmple. Omul se învaţă repede cu de toate.
În fine, aş avea foarte multe de spus, însă după ce internetul a intrat şi-n România, am învăţat mai mult şi am înţeles că nu sunt chiar singurul om cu "boala" asta de a nu suporta încălţămintea, ci este chiar un fel de hobby sau un stil de viaţă pentru multe milioane de oameni din lumea întragă. Şi mă şi băgai într-o organizaţie internaţională numită "Society for Barefoot Living" :
http://www.barefooters.org/
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
