Bre, copii si copile, hai sa va povestesc ceva amuzant, gen povestiri de calatorie... initial n-am vrut, ca poate ma citeste vreun neam, si nu mai scap de mistourile lor, dar nah! N-am dat de nici un neam cu cont TPU inca, asa ca poate scap.
Deci plec eu cu masina la munte, sa admir nou-asfaltata Transalpina. Frumos, senin, o minunatie de calatorie. asta dupa ce treci de Ranca, ca ziceai ca sunt nebuni toti acolo: se apucasera toti de bocanit si turnat betoane, in miezul verii, de nu gaseai o singura pensiune OK sa te relaxezi. Deh, niste ciobani cu vile!
Boon, sa nu divaghez, ca pierd ideea! Cert e ca printr-o statiune din muntii patriei, imi pierd portofelul. da, asa, tac-pac, imi cade din buzunar cand ma sui in masina, si dus a fost. Eu ma dumiresc peste vreo juma' de ora, cand ma pune unul la o terasa sa-i platesc o bere (sper ca nu e problema daca mai beau cate o bere in timp ce conduc prin munti, nu?) si ma intorc la locul faptei, sa il caut. Locul faptei fiind o parcare mare si populata de langa un obiectiv turistic montan. Intreb in stanga, dreapta, in sus, in jos, nimeni n-a vazut nimic, of course!
Boon, in portofel aveam cardurile, talonul masinii, buletinul, carnetul de condus, chestii, plus o caramida de bani. Fara el, nici nu mai existam! Si daca o rugam pe sora-mea sa imi trimita niste bani, n-aveam cum sa-i ridic de la posta, ca n-aveam cum sa dovedesc ca sunt eu, ha, ha.
Asa ca ma duc direct la politia din statiune, sa ma declar chel de acte, in caz ca imi gaseste careva portofelul. Iar acolo incep sa ma rog de ei: Dom'le, trebuie sa scriu vreo declaratie, ceva, sa imi dati si mie vreo hartie la mana cum ca eu sunt eu, ca mi-am pierdut bulendrele, chestii?!
militianul de serviciu se uita tamp la mine, se scobeste in nas si da din umeri. Du-te dom'le in orasul de resedinta, zice el, ca numai acolo le poti declara pierdute.
Bine bre, zic eu, cum drequ' sa conduc pana acasa, ca daca ma opreste vreun politist de la circulatie, nu pot sa dovedesc nici ca exist, nici ca n-am masina furata! Da-mi si tu ceva la mana, ca macar v-am informat de pierderea documentelor mele... Nu, n-am ce sa-ti dau, zice el, cum ti-o fi norocul! Asa e legea (comentariul meu: baga-mi-as *** in ea de lege).
Boon, ca va vad cu sufletul la gura, sa va spun ce s-a intamplat mai departe. Eu de ciuda m-am imbatat peste seara, noaptea cand mi-am parcat masina in fata vilei in care eram cazat am si lovit nitel masina lui vecinul de vila, ala a sarit sa se vaite, eu i-am facut cinste cu o sticla de whisky de consolare, am baut-o amandoi, ne-am facut varza, a doua zi ma trezesc pe la 11 cu o durere cumplita de cap, si ma suna mama! Bre, chestia asta e incredibila, mama m-a sunat ultima oara cand a nascut nevasta-mea, acum un cincinal.
Asa ca pun eu mana siderat pe telefon, asteptandu-ma la ce-i mai rau pe lume, si cand colo ea imi zice din prima: ti-ai pierdut portofelul?!
Mie imi cade falca, si in timp ce salivam abundent direct pe gulerul de la tricou, maica-mea imi explica ca a sunat-o unul, ca a gasit portofelul, ca inauntru era si un biletel cu niste numere de telefon, ca al ei semana la numele de familie cu al propietarului telefonului... intelegeti voi.
Asa ca il contactez pe tip, si culmea, era tot un turist din vila noastra, asa cum zice fii-mea: tai, te iubeste portofelul asa tare ca vine singur la tine cand il pierzi!
Bine, de venit a venit, dar fara nici un ban inauntru, de ii era frica bietului om de l-a gasit sa mi-l dea, de teama sa nu il bat ca mi-a fuarat toti banii (cand cauta vreun numar de telefon prin portofel, daduse de chitanta de la ATM, de la ultima retragere de bani, si cred ca se infiorase cu ochii pe zerouri).
Eu l-am asigurat ca n-am nimic cu el, ba dimpotriva, l-am imbatat si pe asta cu o sticla de whisky, dupa principiul cui pe cui se scoate, in cinstea hotului care s-a multumit doar cu banii mei (de-aia nici nu-i mai zic hot, doar norocos) si mi-a lasat a doua zi portofelul frumos pe marginea drumului, unde l-am pierdut, cu toate actele intacte (cardurile le-am schimbat, totusi!).
Asa, si care e problema? - cred ca va intrebati.
Boon, asta ar fi problema: daca imi pierd toate actele, si vin cu masina spre localitatea de resedinta, ca numai acolo pot sa le declar, si ma opreste politia rutiera sa ma intrebe de viteza legala prin localitati, eu ce le zic?
Auzi tu raspuns la ala! Cum ti-o fi norocul...

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook