Bună ziua, mă confrunt cu o problemă foarte mare și nu știu cum să procedez și ce să fac. Sunt căsătorit de câteva luni, soția are buletinul pe adresa mamei mele (unde și locuim amândoi). Avem și un bebe de 2 luni dar faza aiurea este că zi de zi mă cert cu ea, nu ne mai înțelegem absolut deloc. Eu nu pot face nimic când ea e aici, spre exemplu ieri m-am certat cu ea, am avut niste reproșuri în legătură cu casa, pentru că nimic nu face, toată ziua sta in pat și se uită la tv, sau pe telefon. Iar în urma discuțiilor i-am spus ori pleacă ea din casa ori eu, deoarece maicamea nu e obligata sa asiste la nemultumirile ei, la reproșurile ei, daca nu ii este bine sa plece doar nu o tine nimeni cu forța. După ce i-am zis astea, mi-a zis că nu pleacă până nu divorțăm deși recunosc nu am bani de un divorț și nici nu as fi de acord ca, copilul să rămână la ea deoarece nu se prea ocupa de el, mai mult eu. Și când am văzut că a zis astea, i-am zis că plec eu, mi-am făcut un bagaj de mana și când sa ies nu mă lăsa, am și filmare cum stătea în ușă și nu mă lăsa să plec. Spuneti-mi ce sa fac in cazul ăsta vă rog pentru că, chiar nu știu ce să mai fac. Vreau sa plece din casa mamei mele și de divorțat o să divorțăm doar nu vine sfârșitul lumii, este timp.

Singurul lucru legal este sa divortezi si cu divortul se va lamuri si situatia minorului (la domiciliul carui parinte va sta) si apoi poti sa-ti evacuezi sotia, daca nu pleaca de bunavoie.
Daca o alungi inainte de divort s-ar putea considera infractiunea de abandon de familie.

Eu cred ca sotia ta are DEPRESIE post-natala si are mare nevoie de ajutor de la tine, de la maica-ta si de la medic!

In loc sa o dai afara din casa sau sa te certi cu ea, du-o la psihiatru acum, cat este la inceput, sa poate primi ajutor si medicatie, ca aveti un copilas care trebuie sa aiba mama, sa fie alaptat, sa fie crescut si educat de mama lui.
Tu nu vezi ca nu-i nromal sa stea numai in pat si sa nu faca nimic?
Inceteaza te rog cu reprosurile si ajut-o acum cand este disperata si bolnava, ca-si poate pune capat zilelor in disperarea asta.
Vorbeste cu maica-ta, ajutati-o si incetati sa o mai acuzati sau sa urlati la ea, fiindca complicati lucurile.

Prima greșeală, și cea mai mare, este că încă locuiți în casă cu părinții, indiferent a cui e casa, indiferent ai cui sunt părinții.
A doua este că tragi concluzii pripite. Te mulțumești să vezi suprafața, simptomele, nu și cauzele care au dus la aceste simptome.
În loc să te zorești să divorțezi, încearcă să afli ce nu merge, de ce și cum se poate repara. Abia după ce ai toate elementele și ai făcut tot posibilul să-ți salvezi căsnicia poți să te gândești la un divorț. Ești cap de familie acum, ai un copil, o soție, niște responsabilități. Poartă-te ca un bărbat și asumă-ți-le, nu te mai ascunde după fusta mamei. Din ceea ce scrii, se înțelege că o pui pe mama ta pe primul plan, înaintea propriei tale familii. Și felul în care reacționezi, "ori pleci tu, ori plec eu", e copilăresc, parcă nu te-ai maturizat suficient.

Daca te-ai casatorit prea repede macar incearca sa nu divortezi asa repede.
O sa se puna sotia pe treaba cand o sa iasa din concediu.
S-o fi gandind si ea ca a tras de copil 9 luni de a obosit si acum are dreptul sa zaca in pat ca lehuza. Mai bati si tu apropoul din cand in cand, ii vorbesti despre riscul de a ajunge ditamai basoldina de la atata lene.

Mda...din pacate nici mama dumneavoastră nu este mai breaza.
Ar trebui sa o trateze ca pe propriul copil.

Ar trebui să îți fie rușine că vorbești despre maicmea fara să o cunoști. Dar să îți mai zic ceva, a crescut 8 copii singura și crede mă, mamă că a mea nimeni nu va mai avea. și cum sa o trateze ca pe propriul copil, când soția de 1 an jumate de când sta aici nimic nu face, mai și comentează, și multe alte chestii. tu ai putea? Sa zicem că ai un fiu, și pățește ce am pățit eu, sunt mai mult ca sigur că nu ți ar conveni... despre ce vorbim

Buna,
Am un fiu si imi doresc sa fie fericit.
Da, scuze, am fost abrupta si deplasata in exprimare.
Mama dumneavoastră este o eroina si probabil ca este si obosita, nu mai doreste inca un copil de crescut.O inteleg.
Insa cu putina dragoste si iubire sotia dumneavoastră poate ar fi fost si ea mai maleabila.
In primul rand ca nu m ar interesa sa fie nora mea servitoare ci sa-mi fie Fecioru fericit.
SI as trata-o ca pe copilul meu, cu iubire si toleranta, ca asa-i cand esti tanar, esti mai temperamental. Nu ar avea ce sa comenteze pentru ca nu s-ar crea contextul pentru acest lucru. Adica, oricum este greu si trebuie sa stam 7 generatii Intr o casa, pai se presupunem ca cei intelepti se manifesta ca atare.
Nu pot avea pretentii sa primesc pana cand nu daruiesc.
La ce nebuna sunt cred ca daca mi ar face o fata un nepotel sau nepotica as spala o si pe picioare. Ar fi printesa casei. Si din experiență iti spun ca fix asa as fi si eu tratata la un moment dat. Daca in casa mea se muta o fata si este iubita lui fiu miu inseamna ca el o place si trebuie sa o plac si eu. Trebuie sa constientizam ca baietii nostri au nevoie si de o altfel de femeie decat mama. Daca stateati singuri probabil era putin mai usor.
Daca nu o iubiti pe fata si are unde se duce incercati sa gasiti calea diplomata sa va despartiti.
Daca insa tineti la ea si doriti sa aveti o familie, trebuie sa vedeti putin mai mult decat o servitoare. Incet, incet o sa inteleaga ca trebuie sa participe la treaba.
Poate daca ar fi fost in casa ei, stapana pe bucataria ei, pe matura ei, pe cratitile ei, alta ar fi fost situatia. Daca ar fi avut sotul ei si nu impartit cu mami, iarasi alta ar fi fost situatia.
Da, am un fiu mare, avem o relatie superbă si as face totul sa fie el fericit.
Nu l as zapaci ca face, nu face treaba noru mea. Important sa si traiasca anii de miere linistiti, ca timpul trece si este pacat. As ajuta cu ce pot si as sti eu cum sa o fac sa se.simta stapana casei si sa fie motivata sa-si vada de casa. Nu s ar simti musafir si as fi atenta sa nu aiba fata depresie postnatala ca este nasoala tare si se poate ajunge la sinucidere.
Din pacate in tara noastra noi mamele suntem misogine si nu mi explic ce se doreste.
Cred ca ar trebui sa punem accent pe fericirea baietilor nostri si sa respectam fetele care le dau naștere la copii. Adica noi nu am fost tinere? Sau am uitat.
Eu sunt genul de femeie cu treaba in mana de la 11 ani, dar asta nu inseamna ca este normal sa fii servitoare.
Nu te casatoresti ca sa ai sluga...te casatoresti ca sa ai cu cine imparti amarata asta de viata. Sa ai un suflet acolo langa tine sa te bucuri, sa razi, sa plangi, sa te incalzeasca iarna.
O sa faca ea si treaba dar nu cred ca i place la comanda.
Daca v ati muta singuri cu siguranță alta ar fi situatia.
Va doresc sa va gasiti linistea in casa, batranii sa fie intelepti, tinerii luminati de Dumnezeu, copilașii paziti de ingerasii lor pazitori.
Toate cele bune❤️