România a aderat la Convenția privind statutul apatrizilor prin Legea nr. 362 din 13 decembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 1146 / 19 decembrie 2005, formulând următoarele rezerve:
1. Cu privire la aplicarea articolului 23 din Convenție: "România își rezervă dreptul de a acorda ajutor public doar apatrizilor care sunt și refugiați, în înțelesul Convenției din 28 iulie 1951 privind statutul refugiaților și al Protocolului din 31 ianuarie 1967 privind statutul refugiaților sau, după caz, în condițiile legii naționale."
2. Cu privire la aplicarea articolului 27 din Convenție: "România își rezervă dreptul de a elibera documente de identitate doar acelor apatrizi cărora le-a fost acordat de către autoritățile competente dreptul de a rămâne pe teritoriul României permanent sau, după caz, pentru o perioadă determinată, în condițiile legii naționale."
3. Cu privire la aplicarea articolului 31 din Convenție: "România își rezervă dreptul de a expulza un apatrid aflat legal pe teritoriul ei, în condițiile legislației în vigoare, atunci când a săvârșit o infracțiune."
Prin Legea nr. 361/2005, publicată în M.Of. 1156 / 21.12. 2005, România a aderat și la Convenția privind reducerea cazurilor de apatridie, adoptată la New York la 30 august 1961.[2]
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată, apatridul este străinul care nu are cetățenia nici unui stat. Dovada identității și calității de apatrid se face cu pașaportul sau cu alt document emis în statul în care acesta își are domiciliul
Renunţarea la cetăţenia română
Pentru renunţarea la cetăţenia română, persoanele interesate trebuie să prezinte următoarele documente:
paşaportul românesc, a cărui copie va fi legalizată de ambasadă sau consulat;
actele de stare civilă româneşti ale solicitantului (certificate de naştere şi, dacă este cazul, de căsătorie sau sentinţe de divorţ), ale căror copii vor fi legalizate de ambasadă sau consulat;
certificatul de cazier judiciar obţinut în prealabil din România (vezi rubrica privind obţinerea certificatelor de cazier judiciar din România);
adeverinţă privind situaţia la zi a debitelor către statul român, eliberată de administraţia financiară din localitatea ultimului domiciliu în România;
adeverinţă privind situaţia la zi a debitelor către statul român, eliberată de direcţia de impozite şi taxe a primăriei din localitatea ultimului domiciliu în România;
dovada deţinerii cetăţeniei altui stat (paşaport) sau a promisiunii de acordare a cetăţeniei de către autorităţile statului respectiv (sub forma unei adeverinţe, care va trebui să fie apostilată/supralegalizată de autorităţile acelui stat, în conformitate cu legislaţia locală şi convenţiile internaţionale aplicabile), a cărei copie şi traducere vor fi legalizate de ambasadă sau consulat;
declaraţie pe proprie răspundere privind existenţa unor eventuale debite faţă de persoane fizice sau juridice din România, care va fi autentificată de ambasadă sau consulat.
De ce? Nu cred ca m-a intrebat nimeni la doua zile de la nastere daca doresc sa fiu cetatean. As dori sa raman apatrid.
Sa zicem ca prin absurd ar putea deveni apatrid. De ce si-ar dori asta? Apatrid fata de cetatean roman inseamna obligatii in plus si drepturi in minus (de ex. calatoria in alte tari din UE nu mai e un drept, ci un favor).
anonim_4396 întreabă: