Ce părere aveți despre acele persoane care rămân impasibile atunci când sunt acuzate de mai multe persoane că au comis o faptă care nu e neapărat de ordin penal și asupra căreia nu există dovezi concrete?
Știu că trebuie să ținem cont și de felul de a fi al persoanei în sine dar eu mă refer strict la modul de comportare atunci când e năpădită de acuzații în cor de către un grup de persoane de la locul de muncă sau de la școală și nu se poate sustrage.
Ați înclina mai mult să credeți că e vinovată sau nevinovată?
În caz că e nevinovată, de ce nu aduce argumente plauzibile încât să-și demonstreze nevinovăția?
Dacă e vinovată, de ce nu încearcă să se "scoată"?

Nu cred ca as inclina nicium la astfel de persoane, pur si simplu unele nu schiteaza nicio emotie astfel incat sa ne dam seama.

Era un serial mai demult, Lie to me, in care un personaj la un moment dat, nu schita nicio emotie pe fata, si personajul principal nu a putut sa isi dea seama daca mine, dar nici daca nu minte.

La prima întrebare ți-ai dat răspunsul,fiindcă nu există dovezi concrete,de aceea nu reacționează.Fie că e vinovată fie că nu, acea persoană nu se stresează cu prezentarea de argumente pro sau contra, fiindcă pur și simplu nu îi pasă de ceea ce zice sau crede lumea, se bazează pe inteligență, pe bani și astea te pot scoate din orice încurcătură.

Arată-mi și mie scena aceea, te rog.

Tot o caut, dar nu o gasesc...
O sa mai caut si te anunt:
https://www.imdb.com/title/tt1235099/

În viață nu este ca în film, unde totul este calculat, organizat dinainte. Unii își dau seama, alții nu, totul ține de intelectul fiecăruia.Cum crezi că sunt păcălite femeile de bărbați, ei când "intră" în relație cu ea o caută pe aceea care îi va considera minciunile drept adevăr, el o testează. Doar femeia înțeleaptă și inteligentă va alege, restul se lasă alese.

Stiu asta, eu am dat doar un exemplu contextual

Dacă e impasibilă, înseamnă că nu-i pasă de gura lumii, de ce spune s-au crede lumea, deci nu are motiv să se justifice, că ar fi sau nu vinovată.

Nu contează numărul de persoane care acuză pentru a dovedi culpa.

De obicei femeile au tendința să dorească să-și demonstreze nevinovăția, bărbații sunt mai mult indiferenți.
Consecințele sociale pentru un bărbat care face o faptă sunt mai puțin severe decât pentru femei. Doi bărbați se pot bate între ei până se umplu de sânge, și a doua zi le trece supărarea, și se înțeleg ca frații și râd de întâmplare. Pentru o dispută verbală, poate trece într-o oră și după fac glume. Femeile, dacă s-au certat cu cineva doar verbal, fără insulte directe, poate și pentru vorbe spuse fără intenție, țin ură pe acea persoană mai mult timp, ura nu le trece poate chiar niciodată.
Dacă persoana care e impasibilă e bărbat, e de așteptat să îl doară în cot.

Nu și dacă te doare în cot de ce spune lumea.
Atunci, chiar dacă ești vinovat sau nevinovat, nu-ți pasă.
O tăcere care exprimă indiferența.

Este și o tăcere care dă răspunsuri afirmative când ești vinovat, dar aceasta se citește din limbajul corpului. Adică, și când taci, comunici.

Ușor de spus.
Câți reușesc să îi doară în cot și să fie indiferenți atunci când sunt acuzați pe nedrept?
Dar câti simulează că îi doare în cot, și că habar n-au de nimic, ca și când n-ar fi treaba lor, când sunt vinovați?
E o diferență care poate spune ceva?

Dar mai poate tăcea o persoană când e acuzată că a făcut ceva, dacă e mândră de fapta comisă și vrea indirect, prin tăcere, să afirme că: "Da, eu sunt autoarea și sunt mândră de asta! Dacă nu aș fi lăsat eu indicii, nici că m-ați fi bănuit vreodată."?

Eu mă știu pe mine, și dacă nu am nimic de pierdut, și dacă nu am făcut ceva care să mă mustre pe conștiință, mă doare în cot de gura lumii.

De exemplu, să spunem că ții post de obicei, cum te-ai simți dacă cineva te-ar acuza că mănânci carne în post, fie că o faci, fie că nu? Ai vrea să te justifici?

Da, bineînțeles.
Dar deja discutăm la nivel patologic, de afectare psihică.
Făptuitorul care se mândrește cu fapta lui, iar în subconștientul lui, își dorește să fie prins pentru a-și "pune semnătura" pe "operă".
Corect.

E corect ce spui tu, dar aici nu e gura lumii.
Sunt acuzații aduse în cor de cei care îți sunt într-un fel sau altul în apropiere, aproape zi de zi.
E o presiune aproape permanentă a ostracizării.

E comportament normal pentru oameni care au profesii prin care mint foarte mult clientii cum sunt avocatii sau agentii imobiliari. Cel mai bine mint cei care nu clipesc din ochi cand mint si asa nu au nici o reactie.

Te dă cineva afară de la școală dacă spun elevii în cor bazaconii care nu te pot da afară? Îți vezi de treabă și îți faci prieteni înafara școlii.
La muncă? Dacă patronul vrea să te țină, te ține. Chiar dacă ai fi cel mai bun prieten cu colegii, dacă patronul vrea să te concedieze, te congediază, oricât ar protesta ceilalți angajați.

Ok. Nu e o faptă penală.
E vorba doar de cum te privesc ceilalți, ce cred despre tine și ce spun despre tine.
Dacă poți trăi liniștit cu chestia asta în spate, cu faptul că vei fi marginalizat și vei fi privit/ă ca o jigodie, poate fi ok.
Cam orice poate fi ok dacă duci raționamentul la limită.

Chiar am trăit așa, și așa trăiesc.
Prieteni am pe cei care nu se lasă duși de instinctul de turmă.

Sunt și beneficii, dar pe termen lung pot fi și dezavantaje.
De exemplu, e mai greu să-ți faci o prietenă, deoarece fetele se vor lua după turmă, nu după lupul singuratic. Totuși, este un avantaj, deoarece prietenele pe care le-am avut au fost persoane foarte interesante, speciale, diferite, la care nu aș fi avut așa ușor acces, dacă mă complăceam regulilor turmei.

Exact.Este ușor de zis. Căci fiecare persoană este unică. Fiecare va reacționa diferit, în diferite situații ale vieții.Sunt persoane care deși nu sunt vinovate, se simt atacate și cedează fizic și psihic, iar până să se demonstreze că este cu adevărat nevinovat, cum acea persoană susține și declară este posibil să moară.

"Doi bărbați se pot bate între ei până se umplu de sânge, și a doua zi le trece supărarea, și se înțeleg ca frații și râd de întâmplare. Pentru o dispută verbală, poate trece într-o oră și după fac glume."
Nu există un tipar ca să se întâmple așa în orice situație, dovada stă clar faptul că ajung să se răzbune, prin diferite metode.Cum vine vorba aceea "în față îți vorbesc de bine, în spate or trage în tine."