Se considera autoaparare doar când te aperi de acea persoana. Nu când te răzbuni pe ea.
Se consideră autoapărare, dacă fapta săvârșită este cel mult egală cu acțiunea agresorului. Spre exemplu, dacă cineva îți dă o palmă, nu ai dreptul să-l împuști, îi poți da și tu o palmă.
Se consideră bătaie, care se poate sfârși rău. A fost un caz în Cluj, la ieșirea dintr-o discotecă noaptea. De la o lovitură din asta, a căzut, a dat cu capul de beton și a murit.
Se considera autoaparare doar in momentul in care persoana respectiva are intentia de a te vatama. Mai exact, daca el te impinge/loveste si dupa nu mai face nimic si il bati, NU este autoaparare. In schimb, daca persoana vrea sa te loveasca si tu il lovesti primul, este autoaparare. Cel mai bine este sa ai o dovada video/audio pentru a demonstra asta in cazul in care agresorul te da in judecata. Pe scurt, atata timp cat agresorul incearca sa te atace si reprezinta un pericol pentru viata ta, se considera autoaparare.
Este legitima aparare doar daca apararea este proportionala cu atacul. conform Codului penal, citez:
"ART.19. Legitima apărare
(1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârşită în legitimă apărare.
(2) Este în legitimă apărare persoana care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, care pune în pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, dacă apărarea este proporţională cu gravitatea atacului.
(3) Se prezumă a fi în legitimă apărare, în condiţiile alin. (2), acela care comite fapta pentru a respinge pătrunderea unei persoane într-o locuinţă, încăpere, dependinţa sau loc împrejmuit ţinând de aceasta, fără drept, prin violenţă, viclenie, efracţie sau alte asemenea modalităţi nelegale ori în timpul nopţii.
ART.26. Excesul neimputabil
(1) Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârşită de persoana aflată în stare de legitimă apărare, care a depăşit, din cauza tulburării sau temerii, limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea atacului.
(2) Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârşită de persoana aflată în stare de necesitate, care nu şi-a dat seama, în momentul comiterii faptei, că pricinuieşte urmări vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat."