Daca o persoana care a comis o fapta prevazuta de legea penala poate sa fie achitata, pana la stabilirea vinovatiei sale prin hotarare penala definitiva este considerata nevinovata?
Dupa parerea mea ar trebui sa existe "nevinovatie relativa" si "nevinovatie absoluta", pentru ca atunci cand o persoana invoca prezumtia de nevinovatie sa se inteleaga la ce se refera. Daca exista grade de vinovatie ar trebui sa existe si grade de nevinovatie, pana la absolut.

Prezumtia de nevinovatie nu are de ce sa aiba grade, este aceeasi pentru toti urmaritii sau trimisii in judecata pentru infractiuni.
De altfel nici vinovatia nu are grade, doar forme.

Conform Codului de Procedura Penala, citez:
"În caz de condamnare, renunţare la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei, expunerea trebuie să cuprindă fiecare faptă reţinută de instanţă în sarcina inculpatului, forma şi GRADUL DE VINOVATIE, circumstanţele agravante sau atenuante, starea de recidivă, timpul ce se deduce din pedeapsa pronunţată, respectiv timpul care se va deduce din pedeapsa stabilită în caz de anulare sau revocare a renunţării la aplicarea pedepsei ori a amânării aplicării pedepsei, precum şi actele din care rezultă perioada ce urmează a fi dedusă."
Asadar exista grade de vinovatie.
In ceea ce priveste gradele de nevinovatie eu imi mentin parerea. Consider ca o persoana care a comis o fapta penala, indiferent din ce cauze, nu este nevinovata ca o persoana care nu a comis o fapta penala.

Conform Codului penal, citez:
„ART. 16.Vinovăţia
  (1) Fapta constituie infracţiune numai dacă a fost săvârşită cu forma de vinovăţie cerută de legea penală.
  (2) Vinovăţie există când fapta este comisă cu intenţie, din culpă sau cu intenţie depăşită.
  (3) Fapta este săvârşită cu intenţie când făptuitorul:
  a) prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârşirea acelei fapte;
  b) prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui.
  (4) Fapta este săvârşită din culpă, când făptuitorul:
  a) prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce;
  b) nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să îl prevadă.
  (5) Există intenţie depăşită când fapta constând într-o acţiune sau inacţiune intenţionată produce un rezultat mai grav, care se datorează culpei făptuitorului.
  (6) Fapta constând într-o acţiune sau inacţiune constituie infracţiune când este săvârşită cu intenţie. Fapta comisă din culpă constituie infracţiune numai când legea o prevede în mod expres.
ART.74.Criteriile generale de individualizare a pedepsei  
(1) Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:  
a) împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite;  
b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;  
c) natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii;  
d) motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit;  
e) natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;  
f) conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal;  
g) nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.  
(2) Când pentru infracţiunea săvârşită legea prevede pedepse alternative, se ţine seama de criteriile prevăzute în alin. (1) şi pentru alegerea uneia dintre acestea."  
Nu vad aici sa fie vorba de grad de vinovatie. De fapt Codul de procedura penala se refera, prin grad de vinovatie, in mod gresit cred eu, la una dintre cele 2 varietati ale fiecarei forme de vinovatie, respectiv ale intentiei si culpei.

Nu are nimeni dreptul sa te considere vinovat, pana cand nu exista o hotarare definitiva; daca ai fost considerat vinovat si la recurs esti absolvit de orice vina?

Dar faptuitor are dreptul sa te considere, daca nu exista o hotarare penala definitiva prin care sa fie stabilita identitatea faptuitorului?
Elementele de fapt ce pot servi la stabilirea identitatii faptuitorului nu au valoare prestabilita de proba, ele sunt supuse judecatii in contradictoriu si la recurs.

Nu, nu te poate considera faptuitor, caci la ultima infatisare, in cadrul ultimei cai de atat, pot apare dovezi cum ca nu ai comis fapta, sau ca nu constituie infractiune, sau altceva in favoarea ta. Pana la hotararea definitiva, esti nevinovat; de aceea termenul juridic este ''inculpat'', tradus din latina cu ''nevinovat''. Asta este un pricipiu de drept fundamental; ca sa il schimbam ar trebui sa renuntam la ideea de drept public, si la recunoasterea drepturilor individului.

Daca ai comis fapta esti faptuitor, chiar daca nu constituie infractiune.
Faptuitor este persoana care a comis o fapta prevazuta de legea penala, infractor este persoana care a comis o fapta care indeplineste toate elementele constitutive ale unei ifractiuni. Una este sa nu se dovedeasca ca ai comis fapta si alta este sa se dovedeasca ca fapta, desi este prevazuta de legea penala, nu constituie infractiune. De aceea consider ca o persoana care a comis o fapta penala, indiferent din ce cauze, nu este nevinovata ca o persoana care nu a comis o fapta penala.