Dreptul de proprietate al unui lucru( masina, casa etc) ii revine celui care este proprietar in acte? sau celui care l-a cumparat? adica daca detii o casa si ti-au cumparato niste rude, au si acestea vreun drept de proprietate asupra casei?

Daca ai vandut ceva legal atunci nu mai esti proprietarul acelui bun ( casa, masina etc ).
Proprietarul dupa vanzare devine cumparatorul si tu nu o sa mai ai nici un drept.

Nu, stai ca nu m-ai inteles daca eu detin o masina si mi-a cumparat-o mama mie! de exemplu, da? are si mama drept asupra ei, sau doar eu? asta era intrebarea!

Daca acele rude dovedesc cu acte ca au contribuit partial/total la achizitia imobilului (sau masinii, etc), pot ridica pretentii. Altfel, cel trecut in contractul de v/c sau in titlul de proprietate este proprietarul, cu toate drepturile si obligatiile ce decurg de aici. Insa daca rudele vor sa revendice ceva, pot deschide actiune in instanta si cu martori.

Daca in actul de proprietate al masinii apari tu, tu esti proprietar indiferent cine a platit.
Daca mama ta a cumparat si toate actele sunt pe numele ei, dar iti da sa folosesti tu masina, in acest caz ea este propritarul masinii.

In mod legal dreptul de proprietate apartine celui care a cumparat ceva (imobil sau bun mobil). Faptul ca alta persoana a contribuit la cumparare nu-i confera acesteia dreptul de proprietate ci doar un drept de creanta (sa i se restituie suma cu care a contribuit). Numai bine!

Nu trebuie demonstrat cu inscrisuri dreptul la creanta? Persoana c are revendica un drept de creanta se poate prevala doar de proba testimoniala? In cazul in care persoana care revendica acea creanta vine in instanta cu doi martori rau intentionati, ce se intampla?

Nu se intampla nimic deosebit, decat poate condamnari pentru instigare la marturie mincinoasa si marturie mincinoasa. Pe langa martori mai trebuie sa fie si alte probe, mai ales inscrisuri.

Asta ziceam si eu.Eu fiind mai plastic in limbaj, nu cred ca un judecator normal la cap, chiar si la o instanta de fond, crede pe unul cu,"sa moara mama daca nu este asta adevarul".Hai sa fim seriosi! Din curiozitate, in cate procese civile ai auzit de condamnari pt.instigare si marturie mincinoasa? In penal, exista o anumita posibilitate. Daca vrei parerea mea si in civil si in penal sa se ia exemplul faptuitorului iar tainuitorului si mincinosului sa i se adauge agravante, macar jumatate, amenda sau pedeapsa.

In peste 35 ani de cariera juridica am vazut 2 procese de acest gen si am citit de alte cateva, in orice caz putine.

Asta spuneam, sau macar asta vroiam sa spun.Inteleg nr.mare de procese, inteleg ca judecator fiind vrei sa dai o sentinta cu celeritate ca fiind cea mai buna, insa....Hai sa ''ne spalam pe cap'' cu ele de sentinte, sunt cai de atac superioare! Ia la intamplare si citeste o motivare a unei instante dintr-un orasel prafuit! Unui proces civil! Nici nu vreau sa ma gandesc la unul penal, pt.ca imi dau seama ce argumenteza parchetele respective.Parchetul scapa prin trimiterea in judecata, fondul cu prea multe dosare, trimite in apel sau recurs, etc, etc.Cine pierde? Pierde-perdantul(asumat pleonasmul)! Vai de justitia noastra!