Hei, TPU, care este procedura pentru a face împrumut în bancă pentru o casă?

Eu dacă lucrez abia de un an, pot face împrumut în bancă? Mi-ar da banca ceva?

Iar mama dacă are peste 50 de ani, dar salariu bunicel și vechime în muncă, i-ar mai da credit la vârsta ei?!

Vorbesc de o casă la țară sau de una într-un oraș din zona Munteniei.

Și mama zicea că de fapt ar fi mai ieftină o garsonieră decât o casă la țară. Să înțeleg că costă mai mult o casă la țară sau cum?!

Și ar exista un program de ăsta de simulare, online, unde pot face eu singură o simulare cam la ce sumă mi-ar da banca, pe baza salariului meu?!

O casa in principal depinde de metri patrati, daca este cu etaj sau fara, intelegi tu, detaliile privind marimea si materialele casei cat si a terenului, daca este in panta, exista apa pentru puturi, etc evident ca va fi mai costisitoare decat un apartament (evident, depinde si locatia ce ridica / coboara pretul imobilului)

Cei de la banca vor calcula o dobanda lunara de 40% din venitul net, (pentru a nu exista incidente sa ramai fara bani) si cel mai probabil te vei incadra daca ai peste 2500 lei net salariu.

In legatura cu mama ta, stiu ca exista o limita de varsta pentru ratele pentru un imobil, dar cel mai recomandat este sa discuti cu cei de la relatii cu clientii despre situatia ta.

Daca doresti neaparat o casa, da, ai putea sa faci un imprumut pentru cei 30 de ani, insa daca nu este necesar, nu recomand sa dai inapoi 140-150%, daca doamne fereste se intampla ceva si nu mai ai un venit fix, o sa existe probleme

Poti vedea pe finzoom.ro ce imprumut poti primi in functie de salariul avut si sa faci o simulare.
De asemenea tot acolo poti vedea ce banca are DAE mai mica pentru imprumutul respectiv.
Si trebuie sa stii ca ai nevoie si de un avans, din cate imi amintesc cel putin de 15% din valoarea imobilului.

Eu pe la 25 de ani am incercat sa fac un credit minuscul, de 5000 de lei (atat era si minimul pentru credite). Eram angajat de 12 luni, cu contract pe perioada nedeterminata, insa BT-ul (si creditorii sai) nu mi-au putut acorda nici un credit. Mi-au spus ca as fi avut sanse doar daca eram spre 28 de ani si/sau daca eram casatorit. Asa nu eram considerat de incredere.
Pe numele mamei tale, se poate face acel credit (cred). Puteti merge amandoi la un birou de credit de la banca (sau de la mai multe, sa vedeti oferte pe rand), si va explica angajatii bancii ce se poate face, eventual poate vei fi tu acceptat, iar mama ta sa fie girant.
Exista calculatoare online, eu il folosesc pe cel de la BT, ca la ei am fost foarte multumit, cu toate serviciile. Am avut credit la ei, si a iesit conform estimarii de pe net:
https://www.bancatransilvania.ro/credite/calculatorul-de-rate

Referitor la alegere: casele sunt destul de scumpe, mai ales daca sunt in zona accesibila, si cu utilitati, iar costurile sunt foarte mari in ceea ce priveste intretinerea lor. Fara sa exagerez, la casa ai de facut lucruri de 20-60.000 de lei la 2-3 ani. Ba trebuie schimbat acoperisul, ba trebuie sa betonezi prin jurul ei, ba gardurile, ba geamuri/usi, sapat sa schimbi sau sa montezi vreo teava sau fantana, etc. Bagi bani constant, ai de taiat iarba, de zugravit suprafete mari, de construit anexe in care sa-ti tii lemne, ustensile pentru curte, etc.
Daca vrei sa cumperi cu credit, cred ca ar fi mai ok sa iei la bloc, garsoniera sau apartament mic, pentru ca sunt foarte usor de intretinut. Trec ani de zile fara sa bagi un leu in ele, iar cand renovezi, materialele costa cateva sute de lei, nu mii de lei, ca la casa.
Eu am locuit la bloc toata viata, si de mai mult de 10 ani ma ocup de o casa, deci am vazut cum e cu ambele. Casa imi mentine psihicul sanatos, chiar daca fizic ma oboseste, dar intra foarte multi bani in ea, constant. Bani cu care as fi facut multe alte lucruri pe plan personal, daca stateam linistit la bloc (masini, vacante, haine/electronice scumpe).

Daca nu esti conditionat de un anumit oras pentru locul de munca, poti cauta blocuri vechi, izolate. Alea costa foarte putin, si sunt in zone frumoase.
Am un amic care si-a cumparat apartament intr-o comuna de munte, Neagra Sarului (nordul tarii), are vreo 45mp si a dat 16.000 euro. L-a renovat si e superb.
El lucreaza in strainatate, deci nu il intereseaza job-urile din jur, vrea doar conditii ok pentru locuit.

Geez! De ce toată lumea crede că eu caut casă la țară ca să muncesc sau ca să mi-o fac boboc. Mă mulțumesc și cu una dărăpânată unde pot veni doar ca să stau la grădină sau să vin când doresc să scriu sau să stau la iarbă verde, dar fără a se mai împiedica de mine oamenii din oraș și eu de ei.

No, sorry, acum, măi NoTurbinaNoGood, am o zi proastă și mă irită tot azi. Însă știu că ce spui e adevărat, mai ales dacă vorbim și de o casă funcțională. Dar eu pentru început caut doar un loc al meu unde pot fi și în natură, mai ales noaptea, dar și unde pot scrie sau sta în intimitatea mea, dar în natură cum spuneam. Dacă e și o casă, măcar de aia dărăpănată, e ok, dacă nu, aia e. Mă mulțumesc în final și doar cu grădina. Dar vreau un loc al meu că simt că înebunesc între betoane și totul tehnologizat, iar cum anxietatea mea mi-a sărit iar de pe fix, nu pot ieși din casă să fac o simplă plimbare, așa că, mi-aș dori un loc al meu, doar al meu. Însă problema e că, nu aș dori nici să mă înham la un credit pe viață, în condițiile în care ș-așa sunt destul de bătută de soartă, nu știu în primul rând dacă o să pot rămâne forever în învățământ din cauza problemelor mele emoționale (bine, că totuși meseria, dar mai ales copiii au început să-mi plac, îmi ador elevii), dar problemele mele mă țin pe loc, apoi, nu știu dacă mă voi descurca cu banii din învățământ oricum, și să trăiesc și să mai mă distrez sau să-mi fac o mică bucurie (cu călătoritul nu sunt) dar dacă mă înham la credit, cred că pot spune pa, până și la hainele astea de pe Temu sau chinezești, mă voi reîntoarce la hainele de la second (și nu că asta e marea tragedie) dar ideea că simți că ai bani ce-ți ajung cât de cât da un salariu la altul, te ajută psihic, dar dacă aș mai adăgua și un credit, cred că am să trăiesc doar cu aer și lumina solară și și astea până nu se vor impozita naibi și astea.
E greu să fii sărac, cu probleme emoționale, psihologice și să ai totuși dorința de evoluție. E și mai greu, pentru că tu deja fiind un emotiv și știind că-ți bați capul să faci cumva bani sau să aduni de pe o parte ca să scoți pe alta, dar știind că te lovești de tine și limitările tale (care par că sunt multe) te macină și mai tare și uite de aia încep oamenii să o ia razna.
Deci efectiv îmi vine să plâng, când mă gândesc frenetic că doresc o casă cu grădină sau dacă nu, dracu s-o ia pe casă, mă mulțumesc și doar cu grădină și pare că nimic nu te ajută și pe tine în Universul ăsta, ca să-ți poți lua o casă sau un teren la tinerețe. Mă întreb iar unde e Dumnezeu când cer treaba asta?! Mi se pare trist, că pe deasupra nici nu mă fac cu casa, dar mai și ajung să fac iar păcate împotriva Domnului. Dar tot mă înfurie, că m-a dat și singură în Univers (fără ajutor sau părinți mai înstăriți sau măcar ei descurcăreți, ca să pot deveni și eu așa în viață) dar și că sunt singură de fapt împotriva tuturor, luptând singură să găsesc strategii, pe care nu o să le ating niciodată. Pentru că știu doar pe ce considerente îți poți lua o casă în lumea asta, doar dacă ești patron sau dacă muncești în vreo multinațională, în care în niciuna din variante nu mă văd a fi de mine. Apoi, ar mai fi moștenirile sau relațiile bune cu oamenii, ceea ce iar nu am, cum am spus, soarta mea e deja dată ca să fiu singură împotriva tuturor. Și cică să-ți iubești și accepți soarta, viața, persoana. Thhh, mi-e silă de viața asta.

Adică, ce probleme?! Legal, știu că parcă doar mi se ia casa, dacă nu aș mai avea bani să achit creditul, rata, pe care oricum nu o am eu, nu e a mea până nu finalizez creditul.