Istoria se falsifică din momentul în care se naşte, spune Al. Dumas. Dacă e aşa, credeţi că şi în istoria care se naşte azi, sub ochii noştri, a intrat deja germenele falsificării? - Ref. conflictul ruso-ucrainian.

Referitor la orice. Mintea umana minte. Prima distorsionare a realitatii e intr-adevar in momentul in care un moment se naste. De ce? Pentru ca suntem subiectivi. Orice realitate subiectiva e o realitate individuala, privita doar din perspectiva si din ochii omului in cauza.

Ori istoria, privita in perspectiva subiectiva ar fi imposibil sa nu fie falsificata, chiar fara intentie. De exemplu, uneori de mici ne sunt induse inconstient anumite moduri de a privi rusii, sau ucrainienii si asta doar din experienta celor de dinaintea noastra care a fost si este si ea subiectiva. Daca tata a avut un prieten ungur care l-a tradat si induce copiilor ca ungurii sunt rai, copiii cand vor creste cum vor discerne ca nu e asa? Eventual interactionand ei insisi cu un ungur/rus/ucrainian/rrom/roman/american...etc. Inlocuieste tata cu cronicarul x, istoricul y si autorul z. Noi credem si luam de bun tot ce citim sau vedem pe net sau la TV. Chiar din mai multe surse daca ne-am documenta, e intr-adevar mai mult decat deloc, dar fata de realitatea personala e tot departe.

In istorie cumva se priveste global, general, de sus, uitand de unicitatea fiecarei persoane si de irepetabilitatea ei. Cred ca lucrurile se judeca personal. Nu in sensul ca subiectiv. Ci de aproape. Niciun om prin sine nu are capacitatea sa priveasca de aproape toate situatiile, toti oamenii din toata lumea. De aia o istorie obiectiva nu exista.
Noi vedem mereu cifre. Morti de covid, morti in razboi, refugiati, dar istoria lor personala lipseste. Adica pentru cel care mai e azi in Ucraina azi s-ar putea sa fie ultima zi. Si e foarte importanta pentru el. Dar istoria, la modul general, o trece cu vederea. Pentru ca e un om "de rand". In istorie nu toti oamenii au egala importanta. Au importanta pe care le-o acorda alti oameni.

Scuze ca am scris mult si poate nu la subiect, dar mi se pare ca modul ăsta de a intelege lucrurile e destul de sanatos. Macar sa ne cunoastem limitele ca oameni.