Te cred Tarik, am avut prieteni bosniaci, am stat in Sarajevo, am avut o misiune de 3 luni in culoarul Gorazde, am stat la Zenica, Tuzla, Doboj si am asistat si eu la citeva drame care m-au miscat. Am vazut un batrin care si-a pierdut familia in bombardamentul din Sarajevo, era intr-o piata parca, nu-mi mai amintesc, batrin care si-a dat foc casei si a plins in genunchi pina nu a mai ramas nimic.
Dragule, eu am asistat la aceasta mare drama a unor parti din fosta Iugoslvie. Am stat timp de un an in incinta stadionului Zetra din Sarajevo. Am stat de vorba cu multi oameni, si sirbi si musulmani, fiecare cu povestea lui, cu drama lui.
Mai argumenteaza daca se poate...
Ma bucur ca am intalnit o persoana stiutoare.
Eu sunt Musulman. Si jumate din familia mea a fost ucisa de catre Sarbi.
Au fost crime crude. Eu personal aveam 7 ani cand a inceput razboiul...
si inca imi amintesc tot ce s-a intamplat. Tot ce am vazut. Am ramas socat. Imi amintesc ca intr-o dimineata a anului 1993. Eram in Sarajevo. La mine acasa cu parinti bunicii etc...
Cineva a batut la usa. Tata s-a dus sa vada cine e. Si nu a mai venit. L-am cautat cu bunicul si cu ceilalti fratii ore intregi. Seara a venit Batut. peste 2-3 zile. a batut iar cineva la usa. MAma s-a dus sa vada si a venit plangand.
Apoi am fost mutati. Mama a fost dusa intr-o tabara de femei. Cu bunica. Eu cu tata si cu ceilalti fratii. Am fost dusi intr-o tabara de Barbati. Sau lagar nu stiu cum sa ma exprim. Am asistat acolo la orori care miau marcat viata...
Imi facusem si eu un prieten acolo tot cpil ca si mine. Ne jucam fotbal imi amintesc. Cu o mingie din carpa Iar el din greseala a daramat masa unde un general sarb isi bea cafeaua impreuna cu 2 soldati...
Lau luat de ureche, lau dus nu stiu unde. Dar de atunci nu l-am mai vazut vreodata.
Peste 2 saptamanii. Acel lagar A fost distrus. Armata Bosniaca omorand soldatii sarbi de acolo si Eliberand prizonierii.
Am ajuns in Sarajevo. Era foamete mare. Vedeam pe geam oameni care se fereau se ascundeau pe sub masini si se uitau la blocuri Atunci nu realizam ca ei se feresc de fapt de lunetisti sarbi.
Am stat 1 an in Sarajevo. Dupa care am fost deportati la Adapostul de la Potocari. Un orasel langa SREBENICA. Protejat atunci de ONU. insa peste cateva luni cam asa. Acel adapost a fost atacat. Imi amintesc ca mam terzit intr-o dimineata. Am fugit cu Bunicul cu fratii mei si tata prin padure impreuna cu alti supravietuitorii. Sarbii trageau de pe un deal in cine apucau. Din pacate atunci mi-am pierdut bunicul.Am ajuns apoi la MOSTAR. un oras controlat de Croatii. Acolo maim reintalnit mama. Si am aflat ca bunica mea a fost ucisa. in lagarul in care stase si mama mea.
De la MOSTAR am plecat cu un convoi ONU spre Croatia Tata si cu inca 2 fratii au plecat cu alt convoi ONu. Eu cu 1 frate cu Mama. Convoiul avea ca destinatie Zagreb.
Imi amintesc ca prin apropiere de granita cu Croatia. Masina fortelor croate care ne pazea spatele autocarului a sarit in aer. Imediat Autocarul s-a oprit Iar din "Boschetii" au iesit soldati sarbii. Care au tras in autocar. Soferul a accelerat atunci... Din pacate Mama mea fusese ucisa... Impuscata in cap prin geam. Salvandui viata unui frate de-al meu care era cu noi. Eu cu fratele meu am ajun singuri la Zagreb. Unde ne-am intalnit surprinzator cu Tatal nostru si ceilalti frati. Care ajunsesera nevatamati. Plangand i-am spus " Nenorocitii au omorato pe mami" plangand.
Am stat la Zagreb. Dar dupa eu cu Familia mea. Am emigrat in Romania. La Bucuresti.
Bucurestiul era ca un RAi atunci.De atunci am ramas in Bucuresti...
Acum cateva saptamani Miam gasit matusa supravietuitoare a masacrului de la Srebenica.
mai am mult de zis... Blochez siteul daca scriu tot ce am in cap.
albatavlad întreabă:
FreddieM întreabă: