Salutare,
Am o situatie destul de greu de digerat, deci, va rog frumos, oferiti o sansa.
In 2018 am fost prins cu 15 grame de cannabis pentru a consuma personal, eram venit in vacanta pentru o perioada de 2 saptamani, am oferit dovezi (ex. bilete de avion), n-am avut ce oferi in legatura de unde am achizitionat ca e interesant faptul ca chiar nu stiu de unde (faptul fiind ca am cautat intr-un oras de la 80km indepartare) si am fost lasat in pace.
Intre timp, dupa aproximativ un an jumate am fost chemat la Judecatorie, am avut nevoie sa iau legatura cu un avocat, ceea ce am si facut.
Am inaintat totul, am adus 2 contracte de munca de unde lucram in tara in care eram plecat si locuiam normal, cursuri, toate acestea traduse si in original, biletele de avion, dovezi de adresa, etc.
Tot cazul s-a incheiat si ca rezultat, am 6 luni cu suspendare si 2 ani de supraveghere, trebuie sa ma prezint la Probatiune tot la ceva timp in perioada de supraveghere, o sa trebuie sa muncesc in folosul comunitatii si sa ma prezint la ceva psihologic, nu sunt totalmente sigur partea asta + 1050 ron plata pentru Judecatorie.
Problemele imi sunt urmatoarele:
- pe tot parcusul procesului nu am fost in totalmente informat de ce o sa se intample, cand, daca o sa fiu personal incetinit, daca o sa mai pot sa-mi vad de viata si cele 2 locuri de munca din cealalta tara.
- la toate prezentarile de la Judecatorie impreuna cu avocatul nu am fost ascultat o secunda, n-am fost intrebat mai nimic, am fost oarecum abordat incat ma simteam anxios, intr-un fel luat peste picior.
- tot la prezentari, avocatul nu a prezentat mai nimic alt ceva ca dovezi practice decat contractele de munca din cealalta tara si cursurile si faptul ca eu lucrez acolo.
- la Probatiune, doamnele ma abordeaza putin agresiv cu tonul vocii si nu-mi ofera mai o secunda sa-mi explic situatia si ma simt oarecum bagat fortat in ideea ca trebuie sa merg sa lucrez in folosul comunitatii, ca o sa trebuie sa ma prezint la psiholog, ca trebuie sa ma prezint la tot ceva timp la Probatiune, fapt care imi scoate totalmente sansa de a mai merge in tara cealalta in care aveam 2 locuri de munca, 2 ani lucrati, mai multe chestii inaintate, chirie, etc. Ceea ce s-a si intamplat...
- si intr-un final realizez, nimeni nu m-a intrebat vreodata daca raspunsul judecatorului imi pare corect, sau ceva, ma gandesc ca ar trebui sa existe, deoarece consider ca in situatia personala, nu e corect in a-mi pierde totalmente 2 ani de munca din alta tara si tot progresul personal ca eu trebuie sa fiu considerat o persoana ce trebuie sa se reintregreze in societate obligat-fortat in timpul ce cunosc tot felul de situatii mult mai grave, incarcate (de oameni mai invarsta) si se scapa cu basma curata...
La momentul actual nu reusesc sa ma angajez niciunde, doamnele de la Probatiune ma iau peste picior ca de ce nu lucrez, situatia e si mai grava deoarece stau intr-un sat si locurile de munca is putine si "minutioase" (ca asa e romanul). Apoi, venind vorba de munca in folosul comunitatii, ma simt obligat fortat, in plus, nu s-or interesat o secunda de adresa unde locuiesc si or pus ca locuiesc in orasul cu Judecatoria (la 80/90km de casa) si vor sa ma deplasez de fiecare data la munca acolo si acum ma plimba ca sa-mi schimbe sa am la mine in comuna. In acelasi timp de fiecare data cand oarecum sa intreb de ce nu imi pot oferi o parere ceva, undeva, nu mi se raspunde sau tonaju e putin overhelmed.
Prin toata aceasta "poveste", as vrea sa stiu daca vi se pare normal? Ce as putea face sa-mi rezolv situatia? Consider ca am pierdut mult prea mult pentru prea putin in timp ce sunt o persoana destul de diplomata si detin si o pasiune personala destul de dezvoltata incat detin si portofoliu. Toate acestea avand varsta de 22 de ani.
Multumesc daca ai citit sau raspuns!
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Condamnarea ta a fost legala si normala si n-ai ce face decat sa o executi.
Ai avut avocat si trebuia sa-l intrebi daca ai avut nelamuriri, poti s-o faci si acum. Cu munca in folosul comunitatii ai fost de acord, daca nu erai de acord condamnarea ar fi fost cu executarea pedepsei in penitenciar.
Răspunde
Tu ti ai facut o cu mina ta, ce ai vrea acum sa se poarte cu tine cu mînuși, de ce te droghezi asta e intrebarea de ce? Faci prostii suporti nene pușcaria ca doar asa te dezveti de lucruri rele, poate esti si traficant de droguri nu doar consumatorai o situatie destul de greu de digerat dar tu ti ai facut o cu mina ta. La 22 de ani ti ai stricat tot viitorul, nu vei mai gasi nicaieri servici daca vei fi condamnat si vei face închisoare, si chiar daca nu faci inchisoare ai o condamnare caree te va "urmării" toata viata, păcat ca ai astfel de pasiuni drogurile.
Datorita faptului ca cunosc multe alte cazuri mult mai rele pentru care 15g de canabis ar fi joaca de copii, si se scapa ca nimic de ele, pot sa zic ca is sigur ca era o metoda legala sa rezolv acest lucru deoarece nu sunt un "junkist" si detin o pasiune dezvoltata din care pot trai oriunde sunt, imi trebuie doar o foaie si un creion + is un muncitor care trage mult, aveam si dovezi cu platile lunare la care erau cate 160-280 de ore lucrate lunar.
Multumesc oricum de raspuns.
Nu mi-as omori timpul ca ai pus "anonim". Nu mai zic de felul in care abordezi subiectul. La ai mei 22 de ani traiesc oricum si mai bine ca un om de rand doar din pasiune (daca doresc). Situatia nu imi este trasa in jos ca si eu sunt ajutat de unde am ajutat cat am muncit.
Traficant nu am fost niciodata si poti crede tot ce doresti.
In acelasi timp ma consider mult mai matur, dezvoltat si muncit ca tine.
O zi buna in continuare si sper sa-ti organizezi mai bine gandurile.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
