Am sete de poezie. Puteţi să-mi lăsaţi nişte versuri, care vă plac?

Question

Leocerba · Accepted Answer

Iti amintesti, Mama, duminica aceea,
cand amandoua am mancat porumbei
cu smantana
pe drumul de intoarcere
de la biserica?
De la 5 dimineata
eram treze
si nu ne durea nimic
si carnea porumbeilor
se topea ca untul in gurile noastre.
Cu tine
e altceva,
e invers,
e greu,
e insuficient,
cu tine farfuriile astea cu porumbei
ar zbura
daca ar avea  aripi.
Nici o zi nu s-ar putea compara 
cu aceea
in care mancam amandoua porumbei.
Daca as vinde undeva toate zilele vietii mele
aceea ar costa  cel mai mult.
Imi place brosa asta care nu vede in jur
am s-o port mereu asa,
prinsa direct in carne.
Pe mine viata m-a interesat intotdeauna mai mult decat moartea si
pamantul  decat cerul.
Nu ca pe tine.
Eu nu am murit de cateva ori pe saptamana,
lasandu-ma usor pe spate si
inchizand ochii.
Cand corpul tau nu mai misca, Mama,
aerul se opreste in loc
si, daca e zi, zi va ramane
pentru totdeana,
si daca noapte e,
noapte va ramane mereu,
si Tata pe prispa,
va ramane cu mainile-n aer,
de-a  pururea desfacand
porumbul 
bob cu bob.
Tu paralizezi lumea, Mama,
nici o stiinta nu e mai tareca tine,
atunci cand mori.
Nu vrei mai bine sa ne intoarcem in ziua aia cu porumbeii
si sa ne ascundem acolo
fericite amandoua?
Cu mine e altceva,
cu mine poti sta
pentru totdeauna.
Cu mine e invers.
Sa nu te atingi de brosa mea
doare rau dac-o scoti.
 
Este poezia Svetlanei Carstean

NOname · Answer

Mă grăbeam să ajung acasă prin zăpadă şi vânt cu gândul de a-ţi spune La Mulţi Ani, nu ştiu cum...şi, surpriză, te găsesc aici, frumoasă, proaspătă, vie şi duioasă, ca un cadou nemeritat - o comoară plină de comori. Nu ştiu cum să-ţi mulţumesc, să te cuprind, să-ţi transmit o sumedenie de gânduri bune îndreptate spre tine şi pierdute în traducere... 
La mulţi-mulţi-mulţi ani, zâna mea! Să mai îndrăznească vreun sine de-al mea să afirme că minuni nu există! :)) 
http://i.imgur.com/cS5xbcy.jpg 
Toate versurile aduse de tine sunt încântătoare, apropo. M-ai îmbătat. :)) Pup cruciş, cu drag şi zăpăcit. Să-mi trăieşti! :x

Leocerba · Answer

Ce reactie nucleara ai la poezie :)) 
Multumesc pentru urari!

NOname · Answer

Cu drag. 
Nucleară, zici? :)) Ce să fac dacă eşti o poezie pură şi îmi dai chimia peste cap?

anonim_4396 · Answer

Este superba! Iti multumesc!

NOname · Answer

"Când luna-mi venea la fereastră,
 Oraşul părea că mă cheamă
 Să-i văd în lumină albastră
 Fantastica lui panoramă..." :D

NOname · Answer

"miros ca o femeie 
ce-am întâlnit-o-n lift 
miros a mâine şi a poimâine 
miros cumva împărătesc... 
e liftu' în care pâlpâie neoane 
în care te descoase 
lumina, la încheieturi 
nu te uita aşa la mine 
acelaşi sunt, chiar mai bărbat 
deşi, ca o femeie 
în fustă de turcoaz 
îmi dă din şolduri gândul 
de parcă-s dezbrăcat"

NOname · Answer

"Sînt femeie,
corpul meu plutește de atîta timp,
deasupra apelor întinse, alb ca o lumină de lună,
impudică și tăcută.
Sînt o mamă nemiloasă.
care-și îmbrățișează copilul,
pînă la sufocare,
îl face iarăși una cu ea însăși,
ca altădată,
cînd burțile mari erau camere umbroase de odihnă,
erau încăperile bune dinspre stradă, 
camerele vacanței veșnice,
fără durere, fără lacrimi,
erau locul acela unde nimeni nu se desparte de nimeni.
Sînt o femeie, adesea urîtă,
corpul meu era ieri o barcă de hîrtie
l-am aruncat în joacă pe suprafața acestei ape, 
sperînd să mă ducă departe.
Azi sînt balena ucigașă,
adesea frumoasă,
care-și așteaptă pescarul."

NOname · Answer

Http://www.facebook.com/amintirea.ta.e.o.casa/photos/a.1560112327582088.1073741828.1559979034262084/1649435581983095/?type=3&theater

NOname · Answer

"Boo, Forever

Spinning like a ghost
on the bottom of a 
top,
I'm haunted by all
the space that I
will live without
you."


― Richard Brautigan

NOname · Answer

Http://i.imgur.com/lloilau.jpg

NOname · Answer

"...Nu e femeia mea, ea e doar a ei şi atât. M-a învăţat lecţia vieţii, că nu ne-am născut să posedăm oameni, ei nu vor fi şi nu trebuie să fie ai noştri, ne-am născut să strângem emoţii, senzaţii, ne-am născut să trăim, nu să avem. Sunt cartea din biblioteca ei, care spune povestea noastră de iubire, mă răsfoieşte din când în când plină de emoţie, îmi lasă semne...şi mă pune cu eleganţă la locul meu."

NOname · Answer

Http://www.tpu.ro/conversatii/care-sunt-versurile-voastre-preferate_1/#14733743

NOname · Answer

Http://www.facebook.com/amintirea.ta.e.o.casa/photos/a.1560112327582088.1073741828.1559979034262084/1671266079800045/?type=3&theater

NOname · Answer

Http://www.facebook.com/141232119276345/photos/a.299552876777601.76450.141232119276345/1067190820013799/?type=3&theater

NOname · Answer

The Shortest Poem.
http://youtu.be/6F7quI-MbzY

NOname · Answer

Http://www.facebook.com/amintirea.ta.e.o.casa/photos/a.1560112327582088.1073741828.1559979034262084/1681171605476159/?type=3&theater

NOname · Answer

Http://www.facebook.com/amintirea.ta.e.o.casa/photos/a.1560112327582088.1073741828.1559979034262084/1700694616857191/?type=3&theater

NOname · Answer

Http://www.facebook.com/amintirea.ta.e.o.casa/photos/a.1560112327582088.1073741828.1559979034262084/1765072237086095/?type=3&theatertype=3&theater&notif_t=page_post_photo&notif_id=1476072351480076 :D

NOname · Answer

We can make it in another world 
Where money doesn't equal time 
Time is not a number on the wall 
Wall don't keep what's yours from mine 
We can make it in another world 
Where who we are is not the same as what we do 
And what we do comes from love 
Love is a language and the words are true 
Make a map to another world 
Set your clock for another time 
The here the now is chiming 
Do you hear it chiming?

NOname · Answer

"I once met a woman who wasn’t there. 
She was long and tall and slim and fair. 
I love this woman with all my heart. 
And when she vanished, it tore me apart.
I once met a woman who wasn’t there. 
I followed her down to the pit of despair.
She was not evil. She was k.ind. 
It was not her, but me, who was blind."

NOname · Answer

"Yesterday, upon the stair,
I met a man who wasn’t there
He wasn’t there again today
I wish, I wish he’d go away...

When I came home last night at three
The man was waiting there for me
But when I looked around the hall
I couldn’t see him there at all!
Go away, go away, don’t you come back any more!
Go away, go away, and please don’t slam the door... 

Last night I saw upon the stair
A little man who wasn’t there
He wasn’t there again today
Oh, how I wish he’d go away..."

http://youtu.be/da7P-l7yVdA

NOname · Answer

Https://www.youtube.com/watch?v=k6_QUhUPrF4

NoTurbinaNoGood · Answer

Http://raperboy.ro/spovedanie-de-mihai-eminescu.html

Fatamuntilor · Answer

Lucian Blaga
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii 

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.

(1919)
Lacustra 


De-atitea nopti aud plouind,
Aud materia plingind...
Sint singur, si mã duce un gând
Spre locuintele lacustre. 

Si parca dorm pe scinduri ude,
In spate mã izbeste-un val --
Tresar prin somn si mi se pare
Ca n-am tras podul de la mal. 

Un gol istoric se intinde,
Pe-acelasi vremuri mã gasesc...
Si simt cum de atita ploaie
Pilotii grei se prabusesc. 

De-atitea nopti aud plouind,
Tot tresarind, tot asteptind...
Sint singur, si mã duce-un gând
Spre locuintele lacustre. 



		Mihai Eminescu
Odă (în metru antic) 

Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată;
Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi,
Ochii mei nălţam visători la steaua
Singurătăţii.

Când deodată tu răsărişi în cale-mi,
Suferinţă tu, dureros de dulce...
Pân-în fund băui voluptatea morţii
Ne'ndurătoare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus.
Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mării.

De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,
Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări...
Pot să mai re'nviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix?

Piară-mi ochii turburători din cale,
Vino iar în sân, nepăsare tristă;
Ca să pot muri liniştit, pe mine
Mie redă-mă!

Fatamuntilor · Answer

Ti-a   trecut,, setea''? Mai vrei?;))

NOname · Answer

Mai ai?;))

Mersi, apropo, tuturor.

Fatamuntilor · Answer

Nicolae Labis - Moartea caprioarei
Seceta a ucis orice boare de vânt.
Soarele s-a topit şi a curs pe pământ.
A rămas cerul fierbinte şi gol.
Ciuturile scot din fântână nămol.
Peste păduri tot mai des focuri, focuri
Dansează sălbatice, satanice jocuri.

Mă iau după tata la deal printre târşuri, 
Şi brazii mă zgârie, răi şi uscaţi.
Pornim amândoi vânătoarea de capre, 
Vânătoarea foametei în munţii Carpaţi.
Setea mă năruie. Fierbe pe piatră
Firul de apă prelins din cişmea.
Tâmpla apasă pe umăr. Păşesc ca pe-o altă
Planetă, imensă, străină şi grea.

Aşteptăm într-un loc unde încă mai sună, 
Din strunele undelor line, izvoarele.
Când va scăpăta soarele, când va licări luna, 
Aici vor veni în şirag să se-adape
Una câte una căprioarele.

Spun tatii că mi-i sete şi-mi face semn să tac.
Ameţitoare apă, ce limpede te clatini!
Mă simt legat prin sete de vietatea care va muri
La ceas oprit de lege şi de datini.

Cu foşnet veştejit răsuflă valea.
Ce-ngrozitoare înserare pluteşte-n univers!
Pe zare curge sânge şi pieptul mi-i roşu, de parcă
Mâinile pline de sânge pe piept mi le-am şters.

Ca pe-un altar ard ferigi cu flăcări vineţii, 
Şi stelele uimite clipiră printre ele.
Vai, cum aş vrea să nu mai vii, să nu mai vii, 
Frumoasă jertfă a pădurii mele!

Ea s-arătă săltând şi se opri
Privind în jur c-un fel de teamă, 
Şi nările-i subţiri înfiorară apa
Cu cercuri lunecoase de aramă.

Sticlea în ochii-i umezi ceva nelămurit, 
Ştiam că va muri şi c-o s-o doară.
Mi se părea că retrăiesc un mit
Cu fata prefăcută-n căprioară.
De sus, lumina palidă, lunară, 
Cernea pe blana-i caldă flori stinse de cireş.
Vai, cum doream ca pentru-ntâia oară
Bătaia puştii tatii să dea greş!

Dar văile vuiră. Căzută în genunchi, 
Îşi ridicase capul, îl clătină spre stele, 
Îl prăvăli apoi, stârnind pe apă
Fugare roiuri negre de mărgele.
O pasăre albastră zvâcnise dintre ramuri, 
Şi viaţa căprioarei spre zările târzii
Zburase lin, cu ţipăt, ca păsările toamna
Când lasă cuiburi sure şi pustii.
Împleticit m-am dus şi i-am închis
Ochii umbroşi, trist străjuiţi de coarne, 
Şi-am tresărit tăcut şi alb când tata
Mi-a şuierat cu bucurie: - Avem carne!

Spun tatii că mi-i sete şi-mi face semn să beau.
Ameţitoare apă, ce-ntunecat te clatini!
Mă simt legat prin sete de vietatea care a murit
La ceas oprit de lege şi de datini...
Dar legea ni-i deşartă şi străină
Când viaţa-n noi cu greu se mai anină, 
Iar datina şi mila sunt deşarte, 
Când soru-mea-i flămândă, bolnavă şi pe moarte.

Pe-o nară puşca tatii scoate fum.
Vai fără vânt aleargă frunzarele duium!
Înalţă tata foc înfricoşat.
Vai, cât de mult pădurea s-a schimbat!
Din ierburi prind în mâini fără să ştiu
Un clopoţel cu clinchet argintiu...
De pe frigare tata scoate-n unghii
Inima căprioarei şi rărunchii.

Ce-i inimă? Mi-i foame! Vreau să trăiesc, şi-aş vrea...
Tu, iartă-mă, fecioară - tu, căprioara mea!
Mi-i somn. Ce nalt îi focul! Şi codrul, ce adânc!
Plâng. Ce gândeşte tata? Mănânc şi plâng. Mănânc!

Anonimuserr · Answer

Lună în câmp
de Nichita Stănescu

Cu mâna stângă ţi-am întors spre mine chipul,
sub cortul adormiţilor gutui
şi de-aş putea să-mi rup din ochii tăi privirea,
văzduhul serii mi-ar părea căprui.

Mi s-ar părea că desluşesc, prin crenge,
zvelţi vânători, în arcuiţii lei
din goana calului, cum îşi subţie arcul.
0, tinde-ţi măna stângă catre ei

şi stinge tu conturul lor de lemn subţire
pe care ramurile i-au aprins,
suind sub luna-n seve caii repezi
ce-au rătăcit cu timpul, pe întins.

Eu te privesc în ochi şi-n jur să şterg copacii
În ochii tăi cu luna mă răsfrâng
... şi ai putea, uitând, să ne striveşti în gene
dar chipul ţi-l întorn, pe braţul stâng.

Fatamuntilor · Answer

Cu  asta  sper  sa-ti  treaca 
http://www.tpu.ro/literatura/mai-citeste-romanul-de-azi-vazand-recomandarile-de-la-literatura-tind-sa-cred-ca-da-oblig

NOname · Answer

Ţin minte întrebarea. Acolo erau mai mult nume, aici - versuri. 

La modul serios vorbind, nu cred că o să mă satur cândva de frumos, aş vrea să tot vină.

Fatamuntilor · Answer

Corect,dar  trateaza   aceeasi tema, poezia  si frumosul!
Sper   ca aceasta,, sete ' de frumos (poezie, muzica, arta...)  sa cuprinda pe tot  mai multi!

Fatamuntilor · Answer

Cand    pe  TPU am intrat,
Eu    pe loc  m-am  concentat 
Intrebarile   le-am filtrat
Iar  mintea  mi s-a accelerat!

Intrebari  sunt cu duimul
Si multi  se ingramadesc  sa  raspunda  primul
Sperand   la acea  funda (nu  am rima)
Daca s-o  mai da(nu-i cazul meu )

Intrebarile   sunt multe
Si  multi  sunt  decisi  sa asculte
Si  sa dea ajutor
Fara sa insulte

In spatele fiecarui  monitor
Se   afla   un strigat   de ajutor
Si un raspuns  inaltatar


Mai   tarziu  cand oi  intra
Sper   fi citit  poezia  mea
Picatura  asta, te-o   duce  la  cismea
Sa-ti   potoleasca  setea  (de poezie) 

Iar   asta nu-ti  place 
Alta Angi   nu  mai  face
Decat  daca  dai   o cafea
Sa-i vina inspiratia!

NOname · Answer

Tu şi cafeaua... :))

Fatamuntilor · Answer

Https://www.facebook.com/jOKes.ro/posts/279709088778915
Esti roman si toti te stiu,
Ca faci tot, dar...prea tarziu,
Bei ceai numai cand stranuti,
Faci dus doar atunci cand puti.
Bati femeia-n "stele verzi"
Si-o iubesti doar cand o pierzi.
Doar cand o-nseli ii aduci flori,
Mergi la doctor doar cand mori.
Te rogi doar cand dai de greu,
N-ai casa, da-ti iei BMW-u.
Juri ca nu mai bei..PROMITI,
Insa doar cand beat, vomiti.
Uiti de neamuri ani si ani,
Le suni doar cand nu ai bani.
Vii la bine, fugi la greu,
Esti ROMAN, ce Dumnezeu...

ESTE   UN  PAMFET, DA?

Mădă0611 · Answer

Nu vrea nicicum sa se posteze cum trebuie. A 3-a editare...
Http://www.versuri-si-creatii.ro/poezii/b/mihai-beniuc-7zudssc/ultima-scrisoare-7zudosc.html 

Iar de va fi (cum simt mereu de-o vreme)
Sa plec de-aicea de la voi curand, 
Cand glasul tau vreodat-o sa ma cheme, 
Voi reveni la tine din mormant.
Si dac-ar fi sa nu se poata trece
Pe veci pecetluitele hotare
M-as zbate-ngrozitor in tarna rece, 
Plangand in noaptea mare, tot mai mare.

http://www.versuri-si-creatii.ro/poezii/c/otilia-cazimir-6zusppu/lumini-si-umbre-6zudcpu.html#.VkTszdIrKt9

De azi încolo n- am să- l mai iubesc…
Dar cînd îi văd privirile păgîne
Şi zîmbetul copilăresc, 
Mă jur că n- am să-l mai iubesc- de mîine.

Bacemi · Answer

George Tarnea - Scrisoare de bun ramas


Iubito, câta lume între noi
Numaratori de ploi din doi în doi
Si dintr-un ochi de dor necunoscut, 
Câte zapezi pe buze ne-au crescut...
Asculta-ma si lasa-ma sa strig
Mi-e frica de-ntuneric si de frig
Si nu mai vreau sa stiu pâna la sfârsit
Cine-a iubit frumos, cine-a gresit
Cine-a facut spre noapte primul pas
Cine-a plecat din joc, cine-a ramas
Cine si-a smuls peretii rând pe rând
Cine s-a-ntors mereu cu ziua-n gând
Cine a pierdut si cine a câstigat
De toate înlantuit sau dezlegat
Cine-a crezut mai mult în celalalt
Sub cerul prea strain si prea înalt
Când am sa uit cum suna glasul tau, 
Decât tacerea, ce-mi va fi mai rau
Si cum sa pot sub stele înnopta
Când nu mai simt ce-nseamna umbra ta?
Numaratori de ploi din doi în doi
Iubito, câta lume între noi.

sabin89 · Answer

Tresarind scanteie lacul
Si se leagana sub soare;
Eu, privindu-l din padure,
Las aleanul sa ma fure
Si acult de la racoare
Pitpalacul.

Doub · Answer

Http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/treilacrimi.php
http://www.versuri-si-creatii.ro/poezii/p/adrian-paunescu-8zudtnc/oratie-de-nunta-6zuhtzc.html#.VkNIWrcrLDc
http://jurnalul.ro/stiri/observator/marius-tuca-ce-mai-faci-introvertito-655722.html
http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/deabia.php

J0B0MAT · Answer

Http://dindragoste.unica.ro/poezii-de-dragoste/despre-iubire-kahlil-gibran.php

  O ador:x

corolav · Answer

LIED 
          Păstorel Teodoreanu

             Toamna a trecut
             Peste parcul mut.
             Tainicul ei dor,
              În zadar te-alint!
              Trandafirii mor,
              Visurile mint. 

              Toamna fuge-acum,
               Învelită-n fum. 
               Unde-i, de argint, 
               Glasul ei sonor? 
               Trandafiri mint,
               Visurile mor.

               Toamna mi te ia, 
                Vis stingher, cu ea,
                Lacrimă de dor, 
                Strop de mărgărint,
                Trandafirii mor,
                 Visurile mint.

               DE AZI E FRIG
           Sonet de octombrie
           de Daniel BRATU

  De azi e frig și vie dinspre stepe
  un animal cu gheare degerate,
  ce-n colții verzi ai brazilor, în rate,
  ne ia, când masticația începe,

  de-a valma-ncremenirilor a toate
  arterele, cu sângeriul de pe
  colinele sub tropotul din iepe,
  de șei și înțelesuri dezbrăcate.

  Când trece toamna parcă plec de-acasă
   în peștera cu albul din povești,
   ca ursul port privirea, mai sticloasă
   
   decât sticlește ceaiul cald în cești.
   Când noaptea peste noi de-acum se lasă
   ți-aș zice, cât mai judec, să ferești...

         PE TINE, NU!
         de Daniel BRATU

  Din lumina ta mi-aș face
  o lanternă zburătoare,
  licurici de noapte mare
  și un sac de busuioace

   pus sub pod de fată-n floare-
   curcubeu de cald și pace,
   unde toată lumea coace
   pâinea lumii viitoare.

   Când te văz venind, revine,
   ca și mingea la Kanu
   ghemul rimelor la mine.

   Doar că tu, fugind ca gnu,
   nu mai pot să scriu și,-n fine,
   m-aș ierta. Pe tine nu...

          APEL SENTIMENTAL
          de Ion MANU

   Fă, Lenuțo, astă seară 
   Să m-aștepți pe la Tabacul.
   De nu vii, mierlite-ar dracul,
   Te desclei! Te iau în gheară!

   Vino, fă, nu fi nasoală.
   Am cârlig să fac o tură,
   Să te calc pe bătătură
   La boston, că...am eu boală!
  
   Să-mbraci rochia a verde
   Care-ai pus-o și de Paște...,
   Tonții gurile să caște
    Neică-tu să te desmierde!

    Să fii a mai șancliter,
    Lumea toată vom trezi-o,
    Tu să pleci acasă-n ziuo,
    Eu direct la „antiler"!

    Haide, vino la-mpăcare...
    Nu-mi fă șucăr, că-i de rău!
    Vai de cozonacul tău, 
    Dacă faci pe fata mare!

    De când te-ai lăsat de mine,
    Am cercat- să nu mă-njuri -
    Patruzeci de târâturi,
    Dar niciuna nu- ca tine!

    Viața-i mică, cât fisticu*,
    Nu te pune împotrivă: 
    Pui ca mâine de colivă
    Și... te leagănă cu dricu*!

    Vino, ghiocel de glastră!
    Să pilim din păhărele,
    Fleici, ficați și gogonele
    Și pe urmă...treaba noastră!

corolav · Answer

Dragă NOname,
 ai făcut o invitație, (teribil gestul tău)ai lăsat poarta deschisă ( vorba lui Minulescu ) și au intrat atîția musafiri,  care mai de care cu ce-au crezut ei mai deosebit. 
   Și, spre marea mea bucurie, am trăit și clipa să constat că sînt mulți oameni de bun simț și de înălțătoare  sentimente de apreciere a frumosului, printre prietenii lui TPU. 
   Nu credeam că sînt și de aceștia. 
   Parcă prea mult se așternuse giulgiul vulgului și al ignoranței pe aceste meleaguri. 
   Ei bine, mă bucur că am fost contrazis, că ai mulți prieteni care au răspuns apelului tău și că, parafrazînd un celebru dicton, zic și eu : „Nasc și - n România oameni!".
   Ție, pentru chemare și inițiativă, și tuturor celorlalți pentru ale lor răspunsuri le doresc multă sănătate și „vinul cel de viață lungă" să le dăinuie în potire.
  La mulți ani!

NOname · Answer

Mulţumesc frumos. Foarte generos din partea ta, neaşteptat şi plăcut. :)

corolav · Answer

Acel „Tatăl Nostru " al florilor mi s-a părut de excepție.
Sincere felicitări!

oprescudorin11 · Answer

Avem un coleg in TPU care mi-a spus urmatoarele versuri albe care-l bantuie ca si pe mine:
"Caracteristicile unei păsări solitare sunt cinci: prima, este că ea zboară către cele mai înalte înălţimi; a doua, că ea nu suferă după vreo companie, nici măcar după vreuna dintre semenele sale; a treia, că ea îşi aţinteşte fără încetare ciocul spre tăriile cerului; a patra, ca nu are o culoare definita; a cincea, că ea cântă foarte duios" 
Nu am sa-ti dezvalui numele decat cu acceptul lui, ca nu lucrez inca la DNA.

Kaℓi · Answer

Ce frumos :)
Eu de ce n-am vazut pana acum intrebarea asta? :(

"Ca să pictezi o pasăre" -  Jacques Prevert

Pictează mai întâi o colivie
cu uşa deschisă
pictează apoi
ceva frumos
ceva simplu
ceva util
pentru pasăre
Pune apoi tabloul pe un copac
într-o grădină
într-o pădure
sau pădurice
Ascunde-te-n tufiş
fără nici o vorbă
fără să te mişti...
Câteodată pasărea vine repede
dar e posibil să treacă ani
până se va decide
Nu te descuraja
aşteaptă
aşteaptă ani la rând de-i necesar
cât de încet sau cât de repede veni-va pasărea
n-are nici o legătură
cu reuşita tabloului
Când pasărea soseşte
dacă soseşte
păstrează tăcere adâncă
aşteaptă ca pasărea să intre în colivie
şi când a intrat
închide-ncetişor uşiţa cu pensula
apoi
şterge una câte una gratiile
având grijă să nu atingi aripile păsării
Pictează apoi copacul
alegând cea mai frumoasă creangă
pentru pasăre
Pictează frunzişul verde şi vântul proaspăt
pulberea solară
foşnetul animalelor de iarbă-n căldura verii
şi-apoi aşteaptă ca pasărea să vrea să cânte
dacă pasărea nu cântă
e un semn rău
semn că tabloul e rău
dar de cântă - e semn bun
semn că poţi să-l semnezi
Atunci smulge-ncetişor
una din penele păsării
şi scrie-ţi numele-n colţul tabloului.

NOname · Answer

:x Ce frumos...magnific, aproape hipnotic! Mulţumesc, Kaℓi! 

Eu încă o aştept pe pasărea mea. 
...şi-am înţeles că şi de aia nu am nume, 
ca să nu am de ce să mă semna.

Mai ai? Mai vreau.

Kaℓi · Answer

Mai am :)

Poate că mă visează cineva - Ana Blandiana 

Poate că mă visează cineva -
De aceea gesturile
Îmi sunt atât de moi
Şi de neterminate,
Cu scopul uitat
La jumătatea mişcării,
Grotesc,
De aceea contururile mi se şterg
Secundă cu secundă
Şi faptele mi se topesc...
Şi poate cel ce mă visează
E smuls din când în când
Din somn,
Trezit,
Purtat cu sila-n viaţa lui
Adevărată,
De aceea mă-ntunec
Suspendată uneori
Ca de-un fir care se topeşte de nea,
Fără să ştiu
Dacă va mai adormi vreodată
Ca să mi se mai întâmple
Ceva.

NOname · Answer

:) mersi

gemeni6226 · Answer

Romulus Vulpescu - În fiecare zi


În fiecare zi, ne batem joc
De pasari, de iubire si de mare, 
Si nu bagam de seama ca, în loc, 
Ramîne un desert de disperare.

Ne amageste lenea unui vis
Pe care-l anulam cu-o sovaire;
Ne reculegem într-un cerc închis
Ce nu permite ochilor s-admire;

Ne rasucim pe-un asternut posac, 
Însingurati în doi, din lasitate, 
Mintindu-ne cu guri care prefac
În zgura sarutarile uzate;

Ne pomenim prea goi într-un tîrziu, 
Pe-o nepermis de joasa treapta trista:
Prea sceptici si prea singuri, prea-n pustiu, 
Ca sa mai stim ca dragostea exista.

În fiecare zi, ne batem joc
De pasari, de iubire si de mare, 
Si nu bagam de seama ca, în loc, 
Ramîne un desert de disperare.

untu · Answer

Va plac poeziile? Am eu una scrisa de mine si este extrem de frumoasa! 
Se numeste,,Rugaciunea florilor-Tatal Nostru"
Plapand ghiocelul,
Iesind din zapada,
Striga,,Tatal nostru".

,,Care este in ceruri",
Sopti floarea-soarelui,
Si-un val de lumina,
Cazu pe razoare.

Smerit busuiocul,
Cand vantul il mana,
Si-i scutura roua,
,,Sfinteasca-se" ingana.

Cand,,numele-ti" spune,
Trist,ochiul de bou.
Nu stii de-a fost soapta,
Sau numai ecou.

Albastra ca cerul,
O nu-ma-uita,
Spune,,Imparatia
Sa fie a ta"

Si,,Faca-se voia",
Suspin-o camelie,
Calcata-n picioare,
Pe alba alee.

Cand nuferi "n lacuri,
Vad stele ca sint,
Soptesc:,,cum e in ceruri",
,,Asa si pe pamant".

Si graul,cand moara,
Vuieste intr-una,
A zis:,,Painea noastra,
Cea de totdeauna".

Iar nalba si gura,
De leu,amandoua,
La fel rugatoare,
Raspund:,,Da-ne-o noua".

Cu gandul la fluturi,
Stau rozele-n glastre,
Si spun,,Iarta-ne noua",
Pacatele  noastre".

,,Precum si noi iertam
greselilor,incet,
Raspunde garoafa,
Uscata-n buchet.

Si crinii,poadoaba
Fecioarei cinstite,
Soptesc:,,Si nu ne duce
Pe noi in ispita".

Iar spinii, ce o-data
Martirii ii purtara,
,, Si ne izbaveste,
De rele", oftara.

Si vantul porneste,
Ecoul divin,
Cu-n freamat padurea,
Rasunde,, AMIN"!

 Ei ce parrea aveti de asta? V-a placut poezia asta frumoasa?

NOname · Answer

Dacă tu eşti "nenea cu pălărie", eşti aşteptat la minister. 
http://www.tpu.ro/conversatii/am-intrat-pe-site-ul-http-schimbaromania-com-dati-clic-pe-guvern-si-rasfoiti-mai-departe-care-mi-a-inspirat-o-intrebare/pagina-2.html#14504291

Anonimuserr · Answer

Tu ești cu poeziile religioase și evident  cu religia. Apropo, ești ortodox sau catolic sau penticostal sau de altă religie iudaist?

untu · Answer

Sint crestin ortodox!

sabin89 · Answer

Cat timp ai de cand te-ai convertit la ortodoxism? :-/

untu · Answer

Sint crestin ortodox de cand m-am nascut eu si nasii mei m-au botezat in biserica ortodoxa!

AirănMeidăn · Answer

Ce frumos era la piatra neamţ
Aerul tare ca un poem de geo bogza
Şi munţii deranjaţi de ultima furtună
Ca mai demult pe crestele aspre ale carpaţilor
La trecătoarea de stânci colţuroase bratocea
Unde ciobanul întâlnit se masturba în aer liber
Şi câinii de la stână lingeau pe piatră sperma.

Era frumos ciobanul şi cât de feciorelnic
Acolo pe crestele aspre ale carpaţilor
Arăta felul pur în care el ştie să facă dragoste
Sămânţa, ca un scuipat, făcea pe stâncă: plici
Câinii ciobăneşti o înghiţeau cu lăcomie
Nu rămânea nici o murdărie.
Şi totul era atât de frumos şi pur.

LostInPark · Answer

Eu te-am alintat! 

De cate ori printesa ti-am smuls din mana o valiza,
La coafor te indrumam cu doua cuie in priza.
Cele mai scumpe perle si matase, ce iti faceau cu ochiul
Nu ti le-am dat pe tava, caci te pastea norocul.

Treceam adesea ingandurat pe langa banca noastra,
Acolo unde ne-am certat si te-am facut proasta.
Un gand, o alinare, un inel de pateu,
Tu ai avut grija sa-mi arati, ca nu sunt doar eu.
Nu sunt doar eu in aceste personalitati multiple,
Si mi-ai mai dat o sansa sa demonstrez ca-s triple.

Putina ingaduinta, nu fiti rai, trec printr-o despartire...am ajuns la betigasul de lemn care imi tine inghetata...7 lei. :(

AirănMeidăn · Answer

inel de pateu

suna bine

IzvorulDeIntelepciune · Answer

-->www.versuri.ro/versuri/edhmid_mihai-eminescu-doina.html

Gizăz · Answer

"For Mercy has a human heart,
Pity a human face,
And Love, the human form divine,
And Peace, the human dress."

chiftelutacrocanta · Answer

Tare faina asta:

	Mihai Eminescu
O, mamă... 

O, mamă, dulce mamă, din negură de vremi
Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi;
Deasupra criptei negre a sfântului mormânt
Se scutură salcâmii de toamnă şi de vânt,
Se bat încet din ramuri, îngână glasul tău...
Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.

Când voi muri, iubito, la creştet să nu-mi plângi;
Din teiul sfânt şi dulce o ramură să frângi,
La capul meu cu grijă tu ramura s-o-ngropi,
Asupra ei să cadă a ochilor tăi stropi;
Simţi-o-voi odată umbrind mormântul meu...
Mereu va creşte umbra-i, eu voi dormi mereu.

Iar dacă împreună va fi ca să murim,
Să nu ne ducă-n triste zidiri de ţintirim,
Mormântul să ni-l sape la margine de râu,
Ne pună-n încăperea aceluiaşi sicriu;
De-a pururea aproape vei fi de sânul meu...
Mereu va plânge apa, noi vom dormi mereu.

Duucu · Answer

Poet de Mihai Eminescu

Să torni la rime rele,
Cu dactile în galopuri,
Cu gândiri nemistuite
Să negreşti mai multe topuri;

Şi când vezi vreo femeie
Să te-nchini pânla pământ
Şi de-a sta ca să-ţi vorbească
Să înghiţi orice cuvânt;

Nespălat, neras să umbli,
Şi rufos şi deşuchet -
Toate-acestea împreună
Te-arat-a fi poet.

Anonimuserr · Answer

Http://www.romanianvoice.com/poezii/poeti/minulescu.php
Http://www.revistatango.ro/litere/cea-mai-frumoasa-poezie/marin-sorescu-contabilitate-6061.html

Și da poeziile lui Minulescu sunt poate cele mai frumoase poezii de dragoste din România.
A fost un poet însemnat.
Mai imi place și,, Ultima oră". Sau 
Ion Minulescu - Celei care minte.

Dar și 

Filosofia dragostei

de Percy Bysshe Shelley

Trec izvoarele în rauri,
Raurile curg spre mare.
Nevazute, limpezi brauri
Leaga boarea de-alta boare.

Nu-i nimic stingher in Fire.
Toate tind sa se imbine
Intr-o tainica iubire -
De ce nu si eu cu tine?

Muntii-astern pe cer saruturi
Val pe val se-mbratiseaza.
Care-i floarea fara fluturi?
Am fugi de ea, cu groaza.

Soarele in brate strange
Globul. Luna-n mari se scalda.
Ce-ar fi viata mea? – s-ar frange
Fara sarutarea-ti calda.

NOname · Answer

Ţin minte că ne amuzam cu Leocerba pe seama contabilităţii soresciene. 
Eu zic că o iubire face cât un infinit de neiubiri. Sigur aş fi picat bac-ul la mate, dacă îl aveam pe Sorescu drept profesor şi judecător. :))

Anonimuserr · Answer

Da. Da așa eset sunt de acord cu tine,, o iubire face cât un infinit de neiubiri".
Sorescu judecător :)) interesant, ar fi fost foarte sever picau toți bacul.
și asta îmi place teribil http://ciprian-enciu.blogspot.ro/2010/07/originea-omului.html
Practic e de departe cea mai interesantă poezie și pe deasupra și frumoasă care scoate în evidență originea omului cum de altfel e și titlul. Este și haioasă și asta ne și trebuie să avem emoții și să zâmbim mai des.

Leocerba · Answer

De la Dmitri Miticov iti dau poezia "Definitiile"

 Definiţiile. Aşa o pacoste
să ţii cont de ele,
cînd se tot modifică.
 
Ce e frica. Mergi şi mergi şi mergi,
ajungi în pădure, te aşezi pe iarbă, între copaci
şi aştepţi să se întunece, s-a întunecat. Uite frica.
 
Ce e memoria. Vine cineva şi te întreabă
mai ţii minte şi tu zici da.
Ce e memoria.
Cu o săptămînă în urmă ţi-ai văzut tatăl, aţi vorbit,
azi te întorci acasă, nu-l mai găseşti nicăieri
şi nici n-o să-l mai. Unde-l cauţi.
 
Ce e arheologia. Au vrut să facă o staţie de metrou,
dar au zis stop, au venit nişte oameni să cureţe
praful cu nişte pensule mici.
Ce e arheologia. Au făcut provizii și arme, trec patru mii de ani
şi vin unii cu un excavator să facă o staţie de metrou.
 
Ce e adevărul. Staţi unul lîngă altul
fără să vă spuneţi nimic, apoi pe neaşteptate ea spune
ce cald e afară şi tu spui adevărat.
Ce este o definiţie, e părerea ta despre un lucru
la un moment dat.
 
Definiţiile. Cu momentele lor
de utilitate incontestabilă.
Mă întrebi cum mă simt, mă întrebi
ce mai putem face de-aici.
Acum ce-o să spun. Pentru mine
cred că a trecut vremea răspunsurilor
palpabile. Ocrotesc un smoc de iarbă
la marginea terenului viran făcut din toate definiţiile
impecabile.

De la Yehuda Amichai iti dau "Un om, la viata lui"

Un om, la viața lui
 
Un om n-are timp, la viața lui,
să aibă timp pentru toate.
 Ecleziastul
s-a înșelat.
Un om trebuie să iubească și să urască în același moment,
să rîdă și să plîngă cu aceiași ochi,
cu aceleași mîini să arunce pietre și să le adune,
să facă dragoste în război și război în dragoste,
Să urască, să ierte, să-și amintească și să uite,
să ordoneze și să împrășite, să mănînce și să digere
ceea ce istoriei
îi ia ani și ani de zile să facă.
Un om n-are timp.
Cînd pierde caută, cînd găsește
uită, cînd uită iubește, cînd iubește
începe să uite.
Și sufletul lui e copt, sufletul
e foarte profesionist.
Numai trupul îi rămîne veșnic
un amator. Încearcă și ratează,
se împotmolește, nu învață nimic,
beat și orb în plăcerile
și în durerile lui.
O să moară cum mor smochinii toamna,
uscat, plin de sine și dulce,
frunzele o să i se usuce pe pămînt,
crengile goale arătînd către locul
unde e timp pentru toate.

De la Philip Larkin iti dau un link cu poezia recitata chiar de el, daca as scrie aici versurile sale, m-ar cenzura aiurea! 
https://www.youtube.com/watch?v=qahT62n8tcA

De la Philip Schultz iti dau "Zeul singurătăţii", este o poezie pe care o indragesc in mod deosebit pentru ca foloseste mijloace de o mare simplitate, ajunge la emotii care apartin foarte bine poeziei dar militeaza profund iar eu apreciez in ultima vreme poezia care militeaza.

Zeul singurătăţii
 
Începe o duminică rece de februarie în Long Island
şi aştept, alături de încă şapte bărbaţi
să se deschidă uşile de la Toys R Us
într-un mall din capătul estic al insulei.
Suntem aici pentru un joc video japonez
care e foarte greu de găsit. Săptămîna trecută,
un magazin din Manhattan m-a lăsat cu ochii în soare
după trei ore de aşteptat. Azi am ajuns primul;
înfofolit pînă la refuz, tremuram în lumina zorilor
şi citeam din noua ediţie tradusă a Eneidei, pe care
am ascuns-o cînd ceilalţi au sosit, tropăind din ghete,
frecîndu-şi mîinile goale, glumind despre
somnul lor compromis din cauza pramatiilor de-acasă.
„Băiatu meu şi-a rupt doi dinţi din faţă
la o partidă de hochei,", spune rîzînd unul
în pantaloni scurţi. „Aşa că primeşte cadou." Ai mei
o să-mi sară-n braţe de bucurie, îşi vor aminti dimineaţa asta
cît or trăi. „Cumpăr jocul pentru fiu-meu mai mare,
tocmai s-a întors din Irak,", zice altul în salopetă de lucru,
din capătul celălalt al cozii. „Toată ziua se joacă chestii de genul
în camera lui. Da nu-mi fac probleme, o să-şi revină el,
îşi merită odihna." Oamenii ăştia repară ţevi,
toarnă betoane fără niciun stres pentru ca alţii să-şi trăiască visurile.
Aşteaptă aşa, în frig, încă de pe vremea lui Enea
care a vărsat rîuri de sînge pentru Roma lui. Vergiliu a înţeles
că odată ce moartea vine, nu se mai duce, că ăsta e de fapt
zeul singurătăţii. Prin geam, un vînzător strigă, „Mai avem cinci bucăţi."
Şi parcă ceilalţi nu mai ştiu cum să-şi ţină mîinile,
şi le încrucişează la piept sau le lasă atîrnînd pe lîngă corp,
golaşe, inutile. Să fie din cauza faptului că mîinile şi-aduc aminte
ce-au ţinut odată, ce promisiuni au făcut? Ştiu foarte bine
momentul în care băieţii mei vor fi destul de mari pentru război.
Curînd, trei dintre noi vor aştepta vizavi, în faţa magazinului Target,
fiindcă asta trebuie să facă bărbaţii pentru fiii lor.

(o sa caut si un poet roman, revin)

Leocerba · Answer

Stii ce-a zis Frost? Ca poezia esteceea ce se pierde la traducere. N-ai cum sa-l contrazici dar asta ar insemna ca fie citim in limba poetului, fie nu mai citim deloc. Niciodata n-am putea citi suficient cat sa ne astamparam curiozitatea si nevoia de a citi, pentru ca n-am sti niciodata suficiente limbi!
Eu sunt la nivelul la care ma pot "consola" si cu o traducere buna, poverina de mine. :)

Caro34 · Answer

Pe langa plopii fara sot - M. Eminescu

alexandrualind · Answer

Mateiu Ion Caragiale Singurătatea

E-aşa de greu amurgul cu zarea-nsângerată,
Că-n parc sub teii-n floare ce gem înnăbuşit
Se-ncheagă unde groase de miere-mbălsămată,
Şi-atât de-apăsătoare tăcerea-mpurpurată
Că simt cum plânge-n mine ceva nedesluşit.

Melancolia face în pieptu-mi să tresalte
Neînţelese doruri, în vreme ce-aţipind
Fiinţa mea de astăzi, în locu-i răsar alte
Vechi suflete apuse, mult mândre, mult înalte,
Zguduitoare patimi cu foc mărturisind.

Umbroasa-le poveste măreaţă se-mpleteşte
La murmurul ei sumbru plutind în depărtări,
Nostalgică gândirea în voie-mi pribegeşte
Şi nesfârşit de tristă, se pierde, se topeşte
Într-un noian albastru de mistice visări...

Din crudele cătuşe, ce încă mă mai leagă,
De omeneasca fire treptat mă dezrobesc,
Înseninată mintea-mi începe să-nţeleagă,
Cu-amar dezgust, a vieţii zădărnicie-ntreagă
Şi, liberă, străină de tot ce-i pământesc,

Se-nvoaltă, se-ntraripă, spre slăvi semeţ se-avântă
Cutezătoare, gravă, mai sus, mereu mai sus,
În prada-nfrigurării ce aprig mă frământă
Renasc cel de-altădată, acel ce nu-l încântă
Decât singurătatea, dar singur, totuşi, nu-s.

Căci dacă, dus pe gânduri, m-asez lângă fântână
Privind cum apa doarme pe netedul nisip,
Cu tâmplele în palme şi-adăst în umbră până
Când lin şi molcom ziua cu noaptea se îngână
În fluida oglindă, alături de-al meu chip,

În străveziu zăbranic aievea se iveşte
O tainică-arătare... Adâncele-i priviri
Ce se resfrâng prin lacrimi spre mine-şi aţinteşte
Iar glasu-i ca-ntr-o rugă, tremurător, şopteşte.
De mult cunosc ispita acestei năluciri...

Întotdeauna dânsa mă mustră cu blândeţe:
- De ce-mpotriva firii hain te răzvrăteşti;
Tot ce-i frumos în suflet de ce laşi să îngheţe
Jertfind trufiei sterpe senina tinereţe?
Ia seama că ea trece şi n-o mai regăseşti.

A-ţi înfrâna încearcă sălbatica pornire,
Cât mai e timp, te-ntoarce din drum, nu şovăi!
Scăparea e-n credinţă, nădejde şi iubire,
Prin ele doar s-atinge fugara fericire,
Urmează-le deci legea şi nu te vei căi...

- Taci, îi răspund, mai scumpă îmi e a mea durere,
Prin ea spre-nţelepciune eu cugetu-mi ridic,
Ce-mi pasă dacă sufer, când sufer în tăcere,
Când nu cârtesc, nu blestem şi nu cer mângâiere,
Când nu mă-ncred în nimeni şi nu cred în nimic!

Iubirea e robie; trădarea - umilinţă;
Nădejdea? ce-mi rămâne a mai nădăjdui?
Precum în nepăsare trăiesc fără credinţă
Voi şti deopotrivă să mor fără căinţă,
Chiar clipa ce-a din urmă o voi dispreţui.

Cât mai curând ea vie, aducă-mi alinarea
De veci şi voi primi-o netulburat şi mut -
Spre a putea respinge şi-atunci înduioşarea
Goni-voi amintirea şi voi chema uitarea
Să-mi legene sfârşitul, al liniştii-nceput.

Că margini nu cunoaşte păgâna-mi semeţie,
Afară de trufie nimic n-avut-am sfânt,
Mi-am răzbunat printr-însa întreaga seminţie,
Şi sub călăuzirea-i păşesc cu bărbăţie
Pe-atât de aspra cale a negrului mormânt...

Cu amăgiri deşarte şi seci seninătatea
De tinzi să mi-o mai turburi, de-acum e în zadar...
Piei dar şi-n pacea nopţii îmi lasă voluptatea
De-a fi cu totul singur, redă-mi singurătatea...
Târziu uşoara şoaptă, încet se stinge, iar.

Din ce în ce mai ştearsă, ciudata arătare
Pe nesimţite piere din undele-argintii,
Când spelb şi searbăd cerul iar sângeră la zare
Şi, deşteptând frunzişul, a dimineţii boare
Îmi spulberă-ncântarea grădinilor pustii.

Mussette · Answer

POEM

Spune-mi, daca te-as prinde-ntr-o zi
si ti-as saruta talpa piciorului,
nu-i asa ca ai schiopata putin, dupa aceea,
de teama sa nu-mi strivesti sarutul?

(Nichita Stanescu)

anonim_4396 · Answer

Iulia Hasdeu - A Fi Iubită

Murişi, o, Beatrice, în floarea vîrstei sfinte…
Cu dragostea-i poetul te-a însufleţit;
Prin versurile sale ne stă mereu în minte
Imaginea ta dulce, căci Dante te-a iubit.
Ţi-a fost, o, Eloise, fatală dimineaţa.
De Abelard iubită, fu sincer dragu-ţi crez, 
Şi - crin în mînăstire - sfîrşitu-ţi-ai viaţa…
Dar, ca pe Beatrice, eu te invidiez.
Tu-l plîngi pe Cid, Ximena, fiindcă, aspră, soarta
Potrivnică îţi este şi nu-l mai poţi vedea.
El te-a iubit… Iubirea învinge chiar şi moartea;
De-aceea-ntotdeauna eu te voi învia!
Ah, să te ştii iubită! Ce sfîntă fericire!
Să plîngi atunci îţi vine, dar lacrime cereşti!
Să mori iubind!… Ah, moarte de har şi norocire.
Cînd mori în nimb de soare, ca-n el să retrăieşti!…


The Flea
BY JOHN DONNE

Mark but this flea, and mark in this,   
How little that which thou deniest me is;   
It sucked me first, and now sucks thee,
And in this flea our two bloods mingled be;   
Thou know’st that this cannot be said
A sin, nor shame, nor loss of maidenhead,
    Yet this enjoys before it woo,
    And pampered swells with one blood made of two,
    And this, alas, is more than we would do.

Oh stay, three lives in one flea spare,
Where we almost, nay more than married are.   
This flea is you and I, and this
Our mariage bed, and marriage temple is;   
Though parents grudge, and you, w'are met,   
And cloistered in these living walls of jet.
    Though use make you apt to kill me,
    Let not to that, self-murder added be,
    And sacrilege, three sins in killing three.

Cruel and sudden, hast thou since
Purpled thy nail, in blood of innocence?   
Wherein could this flea guilty be,
Except in that drop which it sucked from thee?   
Yet thou triumph’st, and say'st that thou   
Find’st not thy self, nor me the weaker now;
    ’Tis true; then learn how false, fears be:
    Just so much honor, when thou yield’st to me,
    Will waste, as this flea’s death took life from thee.

Aci sosi pe vremuri 
de Ion Pillat

La casa amintirii cu-obloane şi pridvor,
Păienjeni zăbreliră şi poartă, şi zăvor.
Iar hornul nu mai trage alene din ciubuc
De când luptară-n codru şi poteri, şi haiduc.
În drumul lor spre zare îmbătrâniră plopii.
Aci sosi pe vremuri bunica-mi Calyopi.
Nerăbdător bunicul pândise de la scară
Berlina legănată prin lanuri de secară.
Pie-atunci nu erau trenuri ca azi, şi din berlină
Sări, subţire,-o fată în largă crinolină.
Privind cu ea sub lună câmpia ca un lac,
Bunicul meu desigur i-a recitat Le lac.
Iar când deasupra casei ca umbre berze cad,
Îi spuse Sburătorul de-un tânăr Eliad.
Ea-l asculta tăcută, cu ochi de peruzea...
Şi totul ce romantic, ca-n basme, se urzea.
Şi cum şedeau... departe, un clopot a sunat,
De nuntă sau de moarte, în turnul vechi din sat.
Dar ei, în clipa asta simţeau că-o să rămână...
De mult e mort bunicul, bunica e bătrână...
Ce straniu lucru: vremea! Deodată pe perete
Te vezi aievea numai în ştersele portrete.
Te recunoşti în ele, dar nu şi-n faţa ta,
Căci trupul tău te uită, dar tu nu-l poţi uita...
Ca ieri sosi bunica... şi vii acuma tu:
Pe urmele berlinei trăsura ta stătu.
Acelaşi drum te-aduse prin lanul de secară.
Ca dânsa tragi, în dreptul pridvorului, la scară.
Subţire, calci nisipul pe care ea sări.
Cu berzele într-ânsul amurgul se opri...
Şi m-ai găsit, zâmbindu-mi, că prea naiv eram
Când ţi-am şoptit poeme de bunul Francis Jammes.
Iar când în noapte câmpul fu lac întins sub lună
Şi-am spus Balada lunei de Horia Furtună,
M-ai ascultat pe gânduri, cu ochi de ametist,
Şi ţi-am părut romantic şi poate simbolist.
Şi cum şedeam... departe, un clopot a sunat
. Acelaşi clopot poate. în turnul vechi din sat...
De nuntă sau de moarte, în turnul vechi din sat.

anonim_4396 · Answer

"in fiecare seară mă întorc în cămin abătut

pentru că nu e nici unşpe

şi eu aş mai fi rămas

eu aş mai fi băut

cu prietenul meu eugen care a alergat după ultimul troleibuz

 

deschid uşa

rugîndu-mă să nu fie nimeni în cameră

să fie plecaţi la discotecă sau oriunde căci

îi urăsc nici măcar

şi e ciudat dacă e camera goală

parcă parcă încep puţin să-i iubesc

 

din clipa-n care îmi scot bocancii

mă simt condamnat

ceva ireversibil ca o vasectomie

pentru că pînă dimineaţă nu mai am putere

să mă mişc

şi de-afară se aud muzici

 

mă întind în pat mă gîndesc la vechii mei prieteni

la un crăciun fără zăpadă

la cheful de la costel

cînd ne-am culcat fiecare cu cine am apucat

şi ne-am trezit a doua zi cu păduchi

 

credeam că numai eu am şi mi-era ruşine

şi ceilalţi la fel

mihaela credea că a molipsit-o pe soră-sa

şi eu credeam că i-am luat de la daniel

care ieşise din puşcărie

paula i-a spus mihaelei

şi laura a zis am fost şi eu la un

chef de-al vostru

şi m-am umplut de păduchi

marcel s-a ras în cap

eu m-am tuns

fetele s-au dat cu gaz

 

după cîteva luni

la o bere

ne-am luat inimile-n dinţi şi-am mărturisit

astfel am aflat că nu daniel era vinovatul

că el ieşise din puşcărie doar cu ploşniţe

că povestea pornise de undeva

din afara noastră

şi în fond totul se explica prin dorinţa

simplă

omenescă a unui păduche însingurat

de a sărbători crăciunul cu noi"
dan sociu

NOname · Answer

:)) Na, fratele păduche, m-ai îmbătat. Dar nu te opri! :P

anonim_4396 · Answer

Sunt de-a dreptul prozaic de cand am ajuns. nu stiu nici cum sa ma revad cu plantele din camera mea care trebuiesc udate:))

NOname · Answer

Potoleşte şi lor setea cu poezie. :))

anonim_4396 · Answer

*imi tremura apa in mana dar*
Sunt cu tine în Rockland 
unde eşti mai nebun decât mine
Sunt cu tine în Rockland 
unde trebuie să te simţi foarte straniu
Sunt cu tine în Rockland
unde imiţi umbra mamei mele 
Sunt cu tine în Rockland
unde suntem mari scriitori la aceeaşi cumplită
maşină de scris
Sunt cu tine în Rockland
unde starea ta a devenit gravă şi e transmisă la radio
Sunt cu tine în Rockland
unde facultăţile craniului nu mai admit
viermii simţurilor
Sunt cu tine în Rockland
unde bei ceaiul sânilor fetelor bătrâne din
Utica
Sunt cu tine în Rockland
unde pui pe trupurile infirmierelor tale
harpiile Bronxului
Sunt cu tine în Rockland
unde urli într-o cămaşă de forţă că pierzi jocul
de ping-pong adevărat al abisului
Sunt cu tine în Rockland
unde loveşti în pianul catatonic sufletul e
inocent şi nemuritor niciodată n-ar trebui să
moară păcătos într-un ospiciu înarmat
Sunt cu tine în Rockland
unde faci încă cincizeci de şocuri nu-ţi vor aduce
sufletul înapoi la trup din călătoria lui către o
cruce în vid
Sunt cu tine în Rockland
unde îţi acuzi doctorii de nebunie şi plănuieşti
revoluţia socialistă evreiască împotriva
golgotei naţionale fasciste
Sunt cu tine în Rockland
unde vei despica cerurile din Long Island
şi-l vei reînvia pe Isusul tău viu uman din
mormântul superuman
Sunt cu tine în Rockland
unde sunt douăzeci şi cinci mii de tovarăşi
nebuni cântând toţi împreună ultimele versuri
ale Internaţionalei
Sunt cu tine în Rockland
unde suntem treziţi electrizaţi din comă de
aeroplanele propriilor noastre suflete vâjâind
deasupra acoperişului au venit să arunce
bombe angelice O victorie uită-ţi chiloţii
suntem liberi
Sunt cu tine în Rockland
în visele mele mergi şiroind de apă dintr-o
călătorie pe mare pe autostrada Americii în
lacrimi către uşa casei mele
în noaptea din Vest
allen ginsberg

NOname · Answer

Of, iar ai dispărut. Nu-i corect! :(

anonim_4396 · Answer

Am gasit un seducator.
M-am aplecat mult catre ea peste cristalele impure
ale paharelor arzând linistit, sa-i spun – „rochia ta"
(dar nu-i priveam fata, nu o vedeam) – „abia
acum vad, ai o rochie violeta". (acele dure

ale alcoolului îmi zgâriau fata, ca atunci
când mergi prin zapada, în soare.) „ai o rochie
violeta", îi spuneam surprins. (si e
ca o flacara aderenta care te consuma. pe brânci

ma târasc catre ea – as fi putut sa-i spun,
dar minteam – vazusem demult cum gulerul întunecat
al rochiei îi urca spre gât cu jocul ei de curcubeu degradat.)
si mereu îmi spuneam: - daca-i privesc fata acum,

am sa înteleg – am s-o vad pentru întâia data cu adevarat.

NOname · Answer

ce frumos... :x

AirănMeidăn · Answer

Tu ai scris-o?
mai daaaaa-mi

TheLoveDoctorr · Answer

Mi-ai picurat un strop in suflet, Din taina vremii de demult, Si plansul veacurilor duse, Ma-nfioara cand te-ascult

dragos38 · Answer

E,uite o poezie care i-mi place scrisa de Cosbuc ''Noi vrem pamant''
Flamand si gol far-adapost 
Mi-ai pus pe umeri cat ai vrut 
Si m-ai scuipat si m-ai batut
Si caine eu ti-am fost 
Ciocoi pribeag adus de vant,
De ai cu iadul legamant 
Sa-ti fim toti caini, loveste-n noi 
Rabdam poveri, rabdam nevoi
Si ham de cai, si jug de boi 
Dar vrem pamant
N-avem puteri si chip de acum
Sa mai traim cersind mereu 
Ca prea ne schingiuiesc cum vreau
Stapani luati din drum 
Sa nu dea Dumnezeu cel sfant 
Sa vrem noi sange nu pamant
Cand nu vom mai putea rabda 
Cand foamea ne va rascula 
Hristosi sa fiti nu veti scapa 
Nici in mormant
e, asta se intampla pe vremea lui Cosbuc.

StefanKogut · Answer

Http://www.poemhunter.com/philip-levine/
Unul dintre cei mai mari poeti post realisti, dupa parerea mea.

tudorvolcano · Answer

Catullus V

Vivamus mea Lesbia, atque amemus,
rumoresque senum severiorum
omnes unius aestimemus assis!
soles occidere et redire possunt:
nobis cum semel occidit brevis lux,
nox est perpetua una dormienda.
da mi basia mille, deinde centum,
dein mille altera, dein secunda centum,
deinde usque altera mille, deinde centum.
dein, cum milia multa fecerimus,
conturbabimus illa, ne sciamus,
aut ne quis malus invidere possit,
cum tantum sciat esse basiorum.

Rima nu prea exista în poezia latină întrucât ea se baza pe ritmul metric. Aici întâlnim un superb endecasilab.

Anonimuserr · Answer

Da dar nu cunosc limba latină și nici nu vreau să o cunosc. Nu știu care este traducerea acestei poezii.

tudorvolcano · Answer

Să ne iubim, o! Lesbia mea scumpă,
Și să trăim! Pe ce șoptesc bătrânii
Posomorâți noi nici un ban să nu dăm!
Căci soarele apune si răsare,
Dar când s-a stins văpaia vieții scurte,
Atunci dormim pe veci o noapte lungă.
Dă-mi sărutări o mie, -apoi o sută
Și iar o mie și-apoi iar o sută!
Când la sfârșit mai multe mii vom face,
Le-om încurca, sa nu le dam de capăt,
Ca nu cumva să ne deoache-un dușman,
Știind ce mult ne-am sărutat, iubito!

Este traducerea adaptată aproape la toate nuanțele poeziei.
O nuanță și în același timp figură de stil interesantă a poeziei este comparația dintre „brevis lux" și „perpetua nox", care fac apel la viață și moarte, respectiv.
În traducere se pierde ritmul metric.
Este adresată soției unui senator roman, Clodia Pulchra Tercia, cu care Catullus avea o relație extraconjugală.

Anonimuserr · Answer

Thanks mate!

ubox7007 · Answer

Https://ro.wikisource.org/wiki/Ur%C4%83

LostInPark · Answer

Pfff, ce-am gasit pe TPU la o postare.Un mare poet, o legenda, un necunoscut. :P 

"Gasit-am sticla goala, asteptand abisul din pahar
Se toarna vuiet, clocot, pe gatu-mi de nectar.
Ce setea potoleste, dupa o sfanta mahmureala
Caci constiinta-mi surda, stia ce fac aseara.

Cu Dumnezeul orb, miop de ceva vreme
Ma indrept spre alta slujba, islam imi curge in vene.
Evlavioasa-mi striga, "pacat tu vei comite!"
Cerul cazut in mare, mancat e de termite?
Si ingerii destrabalati, imi canta iar manele
Prefer islam cu tancuri si fetele rebele.

Erou nu esti, poate cioban, mulgi lupul de la stana
Cand vei pleca de langa noi, sa-ti faci singur din mana.
Lasat in vesnicia sfanta, ce tine doar trei minute
Ca o erectie de forma, sa stii ca mai poti foote."

NOname · Answer

:))

FuriaGogoasei · Answer

Număr nume pe ziduri, reconstitui ambiguu, 
nimic sfânt nu ne reprezintă. 
Străin la tine în ţară, băi copile 
vrei un răspuns bun nu mai pune întrebări stupide! 
O, ai prins curaj, 
cel mai iubit fiu al unui popor de laşi, 
iraţional în tot ce faci, 
ia de aici şi bea organizat în orice bar.  
Ăştia ziceau ceva de artă, ce soartă! 
Aş vrea să nu mai beau niciodată. 
... ceva măreţ şi era perfect 
că putea poza pe internet în ce nu e, 
voia să fie, văzuse prea mulţi negri la tv în copilărie. 
Ah, iar cânţi, iei bani cu împrumut 
după te îmbeţi şi plângi.

σκμ · Answer

Ehh te dezamagesc dar nu prea le am cu poeziile.
Dar daca tot vrei una, cum sa nu șefu/a.
Este doar de amuzament nu o luați in serios: https://www.youtube.com/watch?v=VhZe6pUONZ4
Good Luck:D

Expressions · Answer

Stînd, cîndva, la miez de noapte, istovit, furat de şoapte
Din oracole ceţoase, cărţi cu tîlc tulburător,
Piroteam, uitînd de toate, cînd deodată-aud cum bate,
Cineva părea că bate – bate-n uşa mea uşor.  
,,E vreun trecător – gîndit-am – şi-a bătut întîmplător.
                                Doar atît, un trecător."
 
O, mai pot uita vreodată? Vînt, decembrie cu zloată,
Jaru-agoniza, c-un straniu dans de umbre pe covor,
Beznele-mi dădeau tîrcoale – şi niciunde-n cărţi vreo cale
Să-mi aline greaua jale – jalea grea pentru Lenore –
Fata fără-asemuire – îngerii îi spun Lenore –
                                Nume-n lume trecător.
 
În perdele învinse roşul veşted de mătase
Cu-o foşnire de nelinişti, ca-ntr-un spasm chinuitor;
Şi-mi spuneam, să nu mai geamă inima zvîcnind de teamă:
,,E vreun om care mă cheamă, vrînd să afle-un ajutor –
Rătăcit prin frig şi noapte vrea să ceară-un ajutor –
                                   Nu-i decît un trecător."
 
Astfel liniştindu-mi gîndul şi de spaime dezlegîndu-l
,,Domnule – am spus – sau doamnă, cer iertare, vă implor;
Podidit de oboseală eu dormeam, fără-ndoială,
Şi-aţi bătut prea cu sfială, prea sfios, prea temător;
Am  crezut că-i doar părere!" Şi-am deschis, netemător,
                                    Beznă, nici un trecător.
 
Şi-am rămas în prag o vreme, inima simţind cum geme,
Năluciri  vedeam, cum nimeni n-a avut, vreun muritor;
Noapte  numai, nesfîrşită, bezna-n sinea-i adîncită,
Şi o vorbă, doar şoptită, ce-am şoptit-o eu: „Lenore!"
Doar ecou-adînc al beznei mi-a răspuns şoptit:,,Lenore!''
                                    Doar ecoul trecător.
 
Întorcîndu-mă-n odaie, tîmplele-mi ardeau văpaie,
Şi-auzii din nou bătaia, parcă mai stăruitor.
,,La fereastră este, poate, vreun drumeţ strein ce bate...
Nu ştiu, semnele-s ciudate, vreau să aflu tîlcul lor.
Vreau, de sînt în beznă taine, să descopăr tîlcul lor!''
                                    Vînt şi nici un trecător.
 
Geamul l-am deschis o clipă şi, c-un foşnet grav de-aripă,
a intrat un Corb, străvechiul timpului stăpînitor.
N-a-ncercat vreo plecăciune de salut sau sfiiciune,
Ci făptura-i de tăciune şi-a oprit, solemn, din zbor,
Chiar pe bustul albei Palas – ca un Domn stăpînitor,
                                    Sus, pe bust, se-opri din zbor.
 
Printre negurile-mi dese, parcă-un zîmbet mi-adusese,
Cum privea, umflat în pene, ţanţoş şi încrezător.
Şi-am vorbit:,,Ţi-e creasta cheală, totuşi intri cu-ndrăzneală,
Corb bătrîn, strigoi de smoală dintr-al nopţii-adînc sobor!
Care ţi-e regalul nume dat de-al Iadului sobor?''
                                    Spuse Corbul:,,Nevermore!''
 
Mult m-am minunat, fireşte, auzindu-l cum rosteşte
Chiar şi-o vorbă fără noimă, croncănită-ntîmplător;
Însă nu ştiu om pe lume să  primească-n casă-anume
Pasăre ce-şi spune-un nume – sus, pe bust, oprită-n zbor –
Pasăre, de nu stafie, stînd  pe-un bust strălucitor-
                                    Corb ce-şi spune:,,Nevermore''.
 
Dar, în neagra-i sihăstrie, alta nu părea că ştie,
Sufletul şi-l îmbrăcase c-un cuvînt sfîşietor.
Mult  rămase, ca o stană.n-a mişcat nici fulg, nici pană,
Pînă-am spus:,,S-au dus, în goană, mulţi prieteni, mulţi, ca-n zbor –
Va pleca şi el, ca mîine, cum s-a dus Nădejdea-n zbor''.
                                    Spuse Corbul:,,Nevermore''.
 
Uluit s-aud că-ncearcă vorbă cugetată parcă,
M-am gîndit:,,E-o vorbă numai, de-altele-i neştiutor.
L-a-nvăţat vreun om, pe care Marile Dezastre-amare
L-au purtat fără-ncetare cu-ăst refren chinuitor –
Bocetul Nădejdii-nfrînte i-a ritmat, chinuitor,
                                    Doar cuvîntul: «Nevermore»''.
 
Corbul răscolindu-mi, însă, desnădejdea-n suflet strînsă,
Jilţul mi l-am tras alături, lîngă bustul sclipitor;
Gînduri rînduiam, şi vise, doruri, şi nădejdi ucise,
Lîngă vorba ce-o rostise Corbul nopţii, cobitor –
Cioclu chel, spectral, sinistru, bădăran şi cobitor –
                                    Vorba  Never – Nevermore.
 
Nemişcat, învins de frică, însă negrăind nimică,
Îl priveam cum mă fixează, pînă-n gînd străbătător,
Şi simţeam iar îndoiala, mîngîiat de căptuşeala
Jilţului, pe care pala rază-l lumina uşor –
Dar pe care niciodată nu-l va mîngîia, uşor,
                                    Ea, pierduta mea Lenore.
 
Şi-am simţit deodată-o boare, din căţui aromitoare,
Nevăzuţi pluteau, c-un clinchet, paşi de înger pe covor;
,,Ţie, ca să nu mai sîngeri, îţi trimite Domnul  îngeri'' –
Eu mi-am spus –,,să uiţi de plîngeri, şi de dusa ta Lenore.
 Bea licoarea de uitare, uită gîndul la Lenore!''
                                    Spuse Corbul :,,Nevermore''.
 
,,Tu, profet cu neagră pană, vraci, oracol, sau satană,
Sol al Beznei sau Gheenei, dacă eşti iscoditor,
În noroasa mea ruină, lîngă-un ţărm fără lumină,
Unde spaima e regină – spune-mi, spune-mi te implor,
Este-n Galaad – găsi-voi un balsam alinător?''
                                  Spuse Corbul:,,Nevermore''.
 
,, Tu, profet cu neagră pană, vraci, oracol, sau satană,
Spune-mi, pe tăria bolţii şi pe Domnul iertător,
Sufletu-ntîlni-va oare, în Edenul plin de floare,
Cea mai pură-ntre fecioare – îngerii îi spun Lenore –
Fata căreia şi-n ceruri îngeri îi spun Lenore?''
                                  Spuse Corbul:,, Nevermore''.
 
,, Fie-ţi blestemat cuvîntul! Piei, cu beznele şi vîntul,
Piei în beznă şi furtună, sau pe ţărmul Nopţii-n zbor!
Nu-mi lăsa nici fulg în casă din minciuna-ţi veninoasă!
Singur pentru veci mă lasă! Pleacă de pe bust în zbor!
Scoate-ţi pliscu-nfipt în mine, pleacă la Satan,  în zbor!''
                                    Spuse Corbul:,, Nevermore''.
 
Şi de-atunci, pe todeauna, Corbul stă, şi stă într-una,
Sus, pe albul bust, deasupra uşii mele, pînditor,
Ochii veşnic stau de pază, ochi de demon ce  visează,
Lampa îşi prelinge-o rază de pe pana-i pe covor;
Ştiu, eu n-am să scap din umbra-i nemişcată pe covor.
                                    Niciodată – Nevermore.

Iama · Answer

•	„If God makes all our faces, did he laugh when he made me?
Does he make the legs that cannot walk and eyes that cannot see?
Does he curl the hair upon my head 'til it rebels in wild defiance?
Does he close the ears of the deaf man to make him more reliant?
Is the way I look coincidence or just a twist of fate?
If he made me this way, is it okay, to blame him for the things I hate?
For the flaws that seem to worsen every time I see a mirror,
For the ugliness I see in me, for the loathing and the fear.
Does he sculpt us for his pleasure, for a reason I can't see?
If God makes all our faces, did he laugh when he made me?"-"Making faces"-Amy Harmon

141414 · Answer

Alexandru BIŞAG
OARECARE

 

 

Între-un apus şi-un răsărit tot ard secunde-n pripă

Sunt îngerul cel decăzut, de aripi fac risipă.

Sunt imuabil şi solar în nuanţe negru-aprinse.

Mă plec acum în faţa lor cu coastele-mi întinse.

Exil mi-i scris de mic în pori, aici mi-e locul oare?

În ochii tăi şi-n limba lui rămân un oarecare.

Nu am o cale sau vreun har, mi-e teamă să nasc fapte

Ascut idei, reneg virtuţi, în larmă aud şoapte

Zâmbesc când totu-n jur e trist, zâmbesc acum oricând

Las grijile să zacă-n pat, adorm cu ele-n gând

Încerc în van să uit de tot, de muza mea eternă

Mă-ntind la loc în copârşeu, am sânge mov pe pernă.

Nu pun la suflet curcubeu şi nici frumos pe foaie.

Un oarecare am să fiu mânjit de plăgi şi zoaie.

N-am creionat vreun chip nicicând, angoase mă apasă

Dar nu mă voi opri aici, cât umbra-mi nu mă lasă;

Nu am păcat originar, nici moartea nu mă ştie

Nu îţi vorbesc cu glas acut şi nu-s făcut din glie.

Eu văd în toţi ce vezi şi tu, dar mie nu îmi pasă.

Eu nu am fraţi şi nici iubiri, eu nu am drag de casă.

Pe buze pot să mai pitesc doar cute scrise-n carne,

Sunt doar un mim paralizat, un demon fără coarne.

Un oarecare, asta sunt,  o ştiu deja prea bine.

Nici propriu-mi atriu n-are timp, nu stă în loc de mine.

Nu am decât ce n-am avut, joben şi o lopată.

Şi îngâmfarea-mi de-a răzbi ce nu admite pată;

Un oarecare va să fiu, nimic mai mult se pare.

Privat de propriu-i intelect în veşnica-i cabrare.

Nimic nu-mi este scris în piept, nimic nu-mi curge-n vene.

Căci sângele mi-am pus de mult în plectre şi diene.

Secunde-am implantat cândva în limbi de ceas ce-aşteaptă

Reminiscenţe încă-mi ard aortele în şoaptă.

Melancolii se-ascund cu jind, temei în fiecare.

Până ce groapa le va lua, rămân un oarecare.

g00dmorning · Answer

Mihai Eminescu "Dorinta"

romario97 · Answer

Ramai dator, poftim:

Ar trebuie' să ne lăsăm ghidaţi de torţe, că-s multe,
Dar lumina n-are forţă, că-i de la forţe oculte,
Aşa că bâjbâim în beznă, căutând scânteia
Da' ochii sufletului rămân închişi, retine ideea
Că sistemu-i carnivor, se pregăteşte să te consume
Doar că regimu-i vegan, trebuie' să fiarbă legume
Si, victimelor le arde doar de joacă, de glume,
Parcă vor doar să petreacă. Mă seacă, pe bune,
Cum se ceartă pe sume, lăsând demoni în costume
Să-i îndrume raţiune spre genune, să-i îngâne-n,
Ritualuri păgâne şi-alte cutume nebune
Ce iau oameni din cătune şi din suflete rugăciune.
Li se spune să măsoare lumina-n watti şi lumeni,
Da' orice nu-i lumină divină e mare înşelăciune.
Îţi insuflă frica de lume
Ca un şarpe ce-ţi pune presiune pe carotide pecial ca să te sugrume.
Prezentu-i inestimabil,
Stimabil atâta că viitorul a veni insesizabil şi inevitabil.
Toţi simţim schimbarea, însă nimeni n-o susţine
Fiindcă teama-i chiar mai mare decât pericolul în sine.
Vărsai lacrimi odată,
Păcat de haina-ţi imaculată
Ce-acuma-i ca de sânge pătată
Cu mândria ce i-a făcut şi pe îngeri să cadă
Şi-i împiedică şi pe oameni să mai urce spre Tată.

[REFREN]
Poţi să-ncalci legile sau poti fenta procedura,
Dar nu strica natura şi nu denatura învăţătura
Şi tâlcuirile celor care chiar trăit Scriptura,
Înfruntând cu tot ura, împrumutându-ne căldura
Înimilor întelepte ca să ne deştepte.
Ne-arată căi drepte, ne-arată noi trepte.
Ţine de noi, prieteni, să facem alegeri corecte
În babelul cu şapte miliarde de dialecte.

Şi-ar trebuie' să ne lăsăm ghidaţi de sfinţii părinţi
http://www.versuri.ro/versuri/gejdgf_cedry2k-alchimia-luminii.html
Dar ne minţim ipocriţi, de-aia ne simţim istoviţi,
Şi loviţi, şi răniţi, şi goliţi, şi goniţi,
De-atâta slavă deşartă şi dragoste de-arginţi.
Lene-n vene-n gene, temeri moderne de semeni, probleme,
Vedem semne dar pesemne vrei să credem că-i devreme.
Şi, renunţăm la cruce
Şi, ne-ndopăm cu rânced
Şi, le-adăpăm cu sânge
Şi, ne-mărâm cu dulce.
Da', pentru mine-n sfârşit, e clar ca lacrima,
Că nu-i luminat un suflet care păstrează patima.
Păstrează datina ca face mai mult ca platina
Păstrează esenţa sau degeaba pui cratima.
Cu ochii vezi aurul,
Cu inima vezi cuvântul lui Dumnezeu egalând cu zero tot tezaurul
A cărui strălucire îţi ia vederea ca lui Saul,
Închizându-te într-un labirint ca Minotaurul.
Întelegi, omule bun? Eşti mic şi trecător
Sărman a efemerii, da' aminteşte-ţi c-o să mori.
Fără slavă sau glorie, că nu-ţi aparţin ţie,
Aşa că lasă-le-nainte de-a pleca spre-mpărăţie.
C-adevărata bogăţie-e imposibil de exprimat de scriitori,
Imposibil de estimat de cercetători.
De-aia vezi realitatea din mediul înconjurător,
Dar simţi că în spatele ei se ascunde un alt adevăr
Şi...

[REFREN]
Poţi să-ncalci legile sau poti fenta procedura,
Dar nu strica natura şi nu denatura învăţătura
Şi tâlcuirile celor care chiar trăit Scriptura,
Înfruntând cu tot ura, împrumutându-ne căldura
Înimilor întelepte ca să ne deştepte.
Ne-arată căi drepte, ne-arată noi trepte.
Ţine de noi, prieteni, să facem alegeri corecte
În babelul cu şapte miliarde de dïalecte.

TheHobbitHere · Answer

Poți,  te rog, sa-mi spui Cum de aduni atâtea răspunsuri?

NOname · Answer

Nu le adun, se strâng singure.

TheHobbitHere · Answer

Și eu cand pun o întrebare de abia primesc un răspuns...

MaybeJustMe · Answer

Cauta pe google "wattpad", este o comunitate de carti scrise de oricine. Dupa ce iti creezi un cont, cauta "Zori de zi". Are ca coperta o imagine cu mult scris pe ea, si are 21 de capitole.

bunnylover537 · Answer

Http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/dezamblanzirea.php

:)

Raphael · Answer

Salut, o să-ţi scriu şi eu cîteva. De mai multe genuri, să iau voturi de la toată lumea... Aşadar, o să-ncep cu un cîntec popular, vechi:

Sfîntul Petru şi Mihai 
Şi-au deschis cîrciumă-n rai…

                        Maica Domnului şi ea 
                        Vrea o sticlă ca să bea,

Chiar şi sfînta Paraschiva
S-a făcut şi ea beţivă!

                       La toţi sfinţii de prin Rai 
                       Să ai ţuică să le dai,

Toţi cei patruzeci de sfinţi,
Umblă toţi cu sticla-n dinţi.

                       Sfînta Ana, ca o mamă,
                       Ţine cheia de la cramă…

Dumnezeu – ca cel mai mare – 
Şade pe butoi călare!
Nu ştiu dacă are nume sau autor, nici nu ştiu dacă am citat bine, dar mi-a plăcut spiritul sictirist-hipiot.

Zece întîmplări ciudate şi-o minune
Te-au adus în casă, zece
Zece pictori se tot miră
Cît eşti de frumoasă!

Zece zile trec absurd de nu ştiu
Nu ştiu cum, nu ştiu pe unde, nu ştiu
Zece vieţi de-aş sta cu tine...
Tot ar fi puţine!

Două stele, paralele, 
Stele, lacrimi înnodate şi
Lumina de la ele...
Pentru tine toate!

Patru prinţi cu trei castele,
Ape, lanţuri fermecate şi
Tot cerul peste ele
Pentru tine toate.

Şapte zîne, toate bune,
Licurici, speranţe-n noapte şi
Piticii din poveste
Pentru tine toate!

Nouă magi în faptul serii
O potcoavă sus, departe, şi
Comorile din suflet...
Pentru tine toate!

Odă sarmalei 
de Păstorel Teodoreanu

Cum s-ar defini sarmaua?
Vis înaripat al verzei 
Ce-l avu cît a durat 
Somnul lung metamorfozic
În butoiul de murat… 
Potpuriu de porc și vacă, 
Simfonia tocăturii,
Imn de laudă mîncării,
Înălțat în cerul gurii.
O cochetă care-și scaldă
Trupu-n sos și în smîntînă
Şi se înfășoară-n varză 
Ca în valuri de cadînă!
O abilă diplomată 
Ce-a-ncheiat o strînsă ligă
C-o bărdacă de vin roșu
Şi-un ceaun de mămăligă.
Oponentă din principiu
Şi un strașnic adversar
Pentru tot ce e dietă,
Sau regim alimentar.
Un buchet de mirodenii,
O frivolă parfumată 
Ce te-mbie cu mirosuri
De... slănină afumată.
Locatara principală, 
Ţine-n spațiu tolerate
Perle de piper, picante,
Boabe de orez umflate.
O prozaică-nnăscută,
Cum s-o prinzi în prozodie
Că de cînd e lumea, porcul 
N-a citit o poezie...
Un aducător de sete,
De bei vinul cu ocaua.
Iată-n cîteva cuvinte
Cum s-ar defini... sarmaua!

Danga-langa, langa-danga
Sună-n asfinţit talanga
Şi de la păşune, iaca,
Tacticoasă vine vaca -
Nu mai vrea să umble creanga
Vine-acasă, danga-langa.

Asta o ştiu de la bunica mea. E de prin anii '40 şi tot anonimă:

Am primit de anul nou
Un splendid costum, cadou…
Celofibră, las' să fie,
Dacă-mi şade bine mie!
Da' nu zisei bine oaie
Că se-ntunecă a ploaie
Şi pe unde mă pica
Găurică se făcea...
Ce-are, nene, stofa mea?
Da-mi ziceam în sinea mea:
Poate-aşa-i fabricaţia,
Crapă la udătură
Şi-şi revine la căldură.
Şi-uite-aşa, de anul nou,
Din splendidul meu cadou
Am rămas ca prostu-n drum
C-o-amintire de costum:
Patru nasturi pe stomac,
Cu o mînecă şi-un crac!

NOname · Answer

Ce vinegretă haioasă ai făcut. :))

salviaplath · Answer

Pablo Neruda - Daca ma vei uita
Vreau sa iti spun un lucru.
Stii cum se intimpla: 
daca privesc luna de cristal, ramura de arama 
a toamnei linistite, la fereastra mea,
daca ating,
 alaturi de foc,
cenusa intangibila 
sau trupul zbircit al lemnului, 
totul ma duce spre tine 
de parca tot ceea ce exista,
arome, lumina, metale, 
sunt mici corabii
 navigind 
spre insulele tale care ma asteapta. 

Ei bine, 
daca incetul cu incetul vei inceta sa ma iubesti, 
voi inceta sa te iubesc, incetul cu incetul. 
Daca pe neasteptate 
ma vei uita, 
sa nu ma mai cauti: 
te voi fi uitat de mult. 
Daca ti se pare imens si nebun 
vintul de steaguri 
ce-mi trece prin viata, 
daca te hotarasti 
sa ma arunci la malul 
inimii in care mi-am infipt radacinile,
aminteste-ti 
ca in aceasta zi, 
la aceasta ora, 
voi ridica bratele
radacinile mele vor zbura
sa caute alt pamint. 

Dar 
daca zi de zi 
ora de ora
simti ca imi esti sortit mie, 
cu intregul tau farmec, 
daca zi de zi o floare
se catara pe buzele tale cautandu-ma
dragostea mea, 
in mine, tot acest foc se repeta, 
in mine nimic nu se stinge si nimic nu se uita. 
Dragostea mea 
se hraneste din dragostea ta 
si atit cit vei trai 
va ramine in bratele tale 
fara sa se desprinda dintr-ale mele.

bdvleu1 · Answer

Batranete

Aș vrea ca să mă ierți copile
Că n-am să-ți las în urma mea palate,
Am fost sarac dar te-am crescut pe tine,
Nu am știut că într-o zi vei fii departe.

Nu dragul meu copil, eu n-am furat
Și n-am averi să-ți las ca moștenire,
N-aș vrea să-ți spun cât am avut de îndurat,
Și cât mi-aș fi dorit ca să rămâi cu mine.

Dar ai crescut copile și-ai plecat,
Și tu și sora ta v-ați dus mânați de soartă,
Eu am rămas cu sufletu-ntristat
Și încă va aștept plângând singur la poartă.

Și știu că uneori va mai gândiți la mine
Dar viața voastră nu-i ușoară,
Acum când zilele-mi sunt mai puține
Aș vrea ca depărtarea asta să nu doară.

Îmi e din ce în ce mai greu cu bătrânețea,
Dar nu mă plâng și nu va chem,
Și dacă Domnul mi-ar întoarce tinerețea.
Fără regrete și-ndoiala eu mi-aș dori ca să trăiesc la fel.

Și dacă nu puteți veni, o să vin eu
Să va aduc câte ceva ca să puneți pe masă,
N-am să va spun cât mi-e de greu,
Când voi veniți atât rar și ați uitat cum e acasă.

Aș vrea ca să mă ierți copile

Că n-am să-ți las în urma mea palate,

Și dacă s-o întâmpla să nu ajung la tine

Să nu lăsați zambilele să moară neudate….

AUTOR: DORIN DUMITRIU
https://www.facebook.com/dorel.dumitru.564

Valientin · Answer

Am o sete de poezie o poezie sete de
acum nu stiu sa fac versuri i-a mai lasa-ma bre' sa imi traiesc viata cu stiu eu mai bine daca se poate sa ma scald in 2,     3 rime. Rapu mie imi place ma satisface mie imi place  sa va dau. rime pe secunda ..Nimeni nu se pune intr-o lupta cu mine doar cu cuvinte rime rap si altecele vine tu aici sa ma vezi si toate cele EXACTTT nu te mai pune cu rimele mele daca nu te poti pune cu ele VEREE
Am 12 ani fac rap tare vine sa vezi vratioare

CioroiStefan777 · Answer

Cine are o idee,

Ala este Stefan.

Acum gata, imbarcarea, 

Vom pleca pentru un an!

gabrielm33 · Answer

Tot ce spun indiferent ca e cuvant usor sau greu, 
Spui direct din maruntaiele sufletului meu, 
Si sincer mi'as dori sa am sufletul de piatra,
Doar atunci cand sufar, 
Si eu sufar des ca suferinta iarta.
Sa stii ca timpul nu te'asteapta indiferent ce faci, 
Ca eu am pierdut tot, de la bani, la prieteni dragi.
Si sunt momente cand imi doresc sa am mintea treaza, 
Dar diminteata'i grea, de'asta prefer sa ma trezesc la amiaza.
Vreau, o pauza sa evadez, 
De cand tot ce iubesc s-a transformat in, tot ce detest.
Si nu mai pot sa privesc nici macar in ochii mei, 
De cand ochii mei seamana prea mult cu ochii ei.
Cum poate fi atat de rece, primul fulg de nea, 
Pentru ca femei ca ea imi scurctircuiteaza inima,
Ca, stii si tu, acum ca viata mea, 
E grea fara tine, ca dimineata, fara cafea.
Plutesc incet acum, printre, mii de stele, 
Mii de stele, ce reprezinta gandurile mele,
Ganduri grele, imbracate'n amintiri sobre, 
Ca aminitirile imi bubuie'n cap, ca un set de tobe.
Plutesc, incet, acum, printre mii de stele, 
Mii de stele, ce reprezinta gandurile mele,
Ganduri grele, imbracate'n amintiri sobre, 
Ca aminitirile imi bubuie'n cap, ca un set de tobe.
Miroase'n jurul meu a iubire si narcise, 
Dar sufletul meu, sa stii ca miroase a putregai de vise.
Am talpile incinse, la cat am mers prin ea descult, 
Fiind ca, n'ai stiut sa ma asculti.
Am ajuns odata, sa te iubesc ca nebunu, 
De parca Cupidon a tras in mine cu tunu'.
BUM! BUM! 
Asa imi bubuie capul, 
La fel ca toate pacatele care ma duc fix la dracu', 
Ca am facut pactul, nu-l mai pot da inapoi,
Mi'am vandut sufletul doar ca sa pot sa gust din ochii tai, 
Dar ochii tai sunt rai, ascund vorbe difuze, 
Ce se scurg pe buze'n volbura a mii de scuze.
Sunt bolnav!
Si betiv de sentimente, 
Incat daca ma injunghii, din mine tasnesc regrete.
Tasnesc iubiri bete care nu stiu daca mai dor, 
Ca am pierdut notiunea timpului, admirand un nor.

alexandra1234567890amamaria · Answer

Mi-e dor sa pot 
sa nu-mi mai fie 
dor de tine.
Tristetea, ea, 
nu este gand 
ea lucru este.
Mananc-o daca ai cu cine!
Durerea vietii 
e un lucru,-
nu contemplarea lui.
Mi-e dor 
sa pot sa nu-mi mai fie dor 
de tine. 
(Nichita Stanescu - Inapoierea cheii)

NOname · Answer

Frumoase versuri, cutremurătoare. Am şi eu dorurile mele, dar nu aş renunţa la ele, că-s totuşi dulci şi preţioase şi nu m-aş vedea întreagă fără ele. Dacă n-ar mai fi, e ca şi cum n-ar exista nici cei care au reuşit să le inspire, nici amintiri comune, nici nimic. 
De fapt, chiar aş vrea să cunosc cât mai mulţi oameni lipsa cărora mă poate mişca până la dor. Sunt destul de rari, speciali de-a dreptul şi al naibii de frumoşi.