Am si eu o curiozitate, si imi pare rau ca v-o spun. De ce tinerii de astazi citesc in mare parte numai carti despre varcolaci, vampiri, magie, ocultism, si alte chestii din astea? ce vedeti la ele? ce au asa special? Acu' cativa ani, m-am uitat si eu la Twilight, numai primul, si na, la varsta aia mi se parea ceva interesant, dar acum la aproape 21 de ani mi se par stupide. Eu recunosc ca beletristica am citit foarte putin, si multa lume ma sfatuieste nu numai pe mine si pe altii sa incepem cu clasicii, si pana acum am citit de Dostoievski: Crima si pedeapsa, si Fratii Karamazov, 1984 de Orwell si mi-au placut foarte mult. Parerea mea este ca cele clasice sunt mai profunde decat cele contemporane, daca ma insel, va rog sa ma contraziceti. In fine revin la primele intrebari, vreau sa imi raspundeti voi cei care cititi astfel de romane, dar si ceilalti

Am 2 chestii de zis:
1) nu cred ca exista subiecte mai importante si subiecte mai putin importante, cred ca exista autori mai talentati, care sunt in stare sa faca absolut ce vor ei din orice, cu orice mijloace si sunt altii netalentati. Atat!
2)Fiecare perioada isi are nevoile sale, nimic nu-i intamplator in arta. Cartile de care tu vorbesti sunt create din presiunea irealului care incearca sa striveasca realulu pe care-l traim. Oare de ce nu ne-o mai fi fiind de ajuns realul? Te-ai intrebat?
Astfel de carti cer multa imaginatie de un anumit fel, cer fantezie, acceptarea fabulosului. Ele, oricat de simplista ar fi povestea, oricat de superficial tratate personajele, stii ce fac in mintea cititorului? Intra in mare forta peste lumea reala cu elemente ale misterului, calca ordinea realului in picioare, rup legile din jur, lucreaza cu inexplicabilul. Ti se pare putin?
Literatura care se bazeaza pe aceste subiecte pe care le enumeri tu vine ca o refulare, este metoda omului modern de a-si manifesta sensibilitatile lumii in care traieste.
Poate ca proza de azi pare ceva mai absurda prin subiectele astea dar ea exprima nevoile societatii de a recepta mirculosul, de a evada in anumite planuri nepervertite de dorinta de a defini, de a explica stiintific, intelegi ce vreau sa spun?
Interferarea plauzibilului cu neplauzibilul, pierderea dimensiunii reale in cartile de azi cu povesti despre magie, ocultism, vraji, vampiri etc. toate astea au un rost, o explicatie, ele apar intr-o lume in care omul s-a saracit de atata logica si, pe de alta parte, dimensiunea sacra se prabuseste incet-incet, avem din ce in ce mai multi sceptici in fata credintei in Dumnezeu, trebuie asezat ceva in acel loc din spiritul fiecaruia. De ce n-am aseza aceasta literatura fantastica, atat de potenta ca feluri de manifestare?
Eu cred ca nu-i tocmai rau.