Autoportret!
Par ravasit ce acopera un strat subtire de armura si culoare fara nume si-ncadrare.
Ochii caprui cu pete de negru ...de la suflet li se trage.
O gura pacatoasa si buze subtiri fara contur,
Nas ciudat dupa standarde normale.
Sunt gâtac, adica lung in gât si fara mere ajutatoare.
Nu vreau sa iasa rimă cand vorbesc de piept,
Ca am lipsa crâncena,de par,prin defect.
O imitatie de burta si o gaura normala.
M-au cusut bine cand am iesit prima oara.
Mai jos de burta, cred ca-i indecent sa-mi fac un compliment
Macar, unu, inainte de picioare,
Doamne fereste, doua scoabe fara aprobare si vreo asemanare.
Sa trecem la caracter?! N-ar fi indicat de fel sa vorbesc frumos de el.
Iubit, urat, un drac!
Slefuit mileniul trecut.
Cand oamenii se nasteau oameni si animale bestii.
Sunt hibridul urat de toti.
Cand nu poti sa ma suporti prin simpla privire,
Imi schimb ura in iubire si...te iubesc!
Iti respect dorinta de a nu ma suporta,
Si iti intru în trup fara voia mea.
Ce sarpe viclean ar zice unu,
Ca doar el ispiteste omul.
Am spini lipiti de suflet pentru adapost
Inima înfasurata în adamantium pentru protectie,
Pasi numarati in orice directie.
Incredere oarba în soare si în cer

Comentarii? Voi cum va caracterizati?

Unele idei sunt ilogice si nu au sens, incearca sa scrii despre viata in general si sentimente, ai talent si poti scoate unele cuvinte care nu toti le folosesc din dex, parerea mea
In legatura cu intrebarea ta, daca ar fi sa ma caracterizez nu as face-o printr-o poezie, mai degraba as scrie o carte intr-un film in mai multe sezoane dintr-un serial in care un om incearca sa fie echilibrat si perfect

Mi-a placut!
"Ochii caprui cu pete de negru ...de la suflet li se trage."
Autoironia e semn de inteligenta.

Nu-i ca si cum citind m-as incarca de un huzur spiritual fara precedent dar "Inima înfasurata în adamantium pentru protectie"?
Adam Ant?
Esti paradoxal ca un om, frate!

Multumesc! Dar, sunt un imperfect prin definitie.Si aici includ totul.

Sunt departe de a fi un huzurnist autentic.Sunt modest din orice directie m-ai privi.Singurul ¨ huzur¨ personal, imi este poezia.Stiu ca nu-mi iese intotdeauna, dar perseverenta e scuza de a nu fi enervant

Sa fim cinstiti si sa recunoastem ca a huzuri pe poezie numai modestie nu este iar Autoportretul pe care l-ai scris mai sus... pare mai degraba Inconstientul colectiv huzurind in propria cenusa ca o pasare Flamingo, ca Phoenix se da numai cu loteria vizelor.