Buna. Ai cerut ajutorul celor de pe TPU, asa ca nu te supara daca te evaluez prea aspru. Aminteste-ti ca intodeauna critica trebuie privita constructiv.
1. Ai grija cu pleonasmele : "mi-a fost un exemplu pentru mine";
2. Greselile de gramatica si lipsa punctuatiei sper ca au fost doar neatentia scrisului repede la calculator.
3. Firul narativ este mult prea incarcat; probabil din frica de a nu plictisi cititorul te-ai decis sa umpli expozitiunea cu detalii. Ai observat asta in cartile bune, nu? Insa tu tinzi sa sperii cititorul cu prea multe detalii, mai lasa un pic de mister si pentru restul cartii...
4. Ai facut naratiunea la persoana I tocmai pentru a face cititorul sa se conecteze cu actiunea, sa se lege de personaje, presupun. Si totusi naratiunea este foarte rece, nu dai mai deloc amanunte ale emotiilor.
5. Sari de la un subiect la altul, de la o propozitie la alta. Frate-stare de sanatate-religie. Tocmai starea de sanatate, cea care declanseaza un nou stil de viata, o schimbare majora, subiectul cartii, este cel prezentat intr-o fraza scurta si nu e deloc bine.
6. Profesoara de romana, istorie, fizica, chimie? Prea multe. "Mama" nu vine din Romania, ci se muta aici la 20 de ani. Poti spune apoi ca a facut facultatea de litere si cea de istorie. Dar nu mai adauga si chimie, fizica. Parerea mea este sa alegi numai doua materii si sa descrii cum i-au influentat ei viata, sau de ce le-a ales: era fascinata de mica de mediul inconjurator, a avut o experienta marcanta, etc.
7. Nu mentionezi deloc spatii ( case, parcuri, orase, etc). Deci nu permiti cititorului sa si concretizeze actiunea ta, sa i se para reala. Cu cat descrii mai mult spatiul inconjurator, cu atat dai impresia ca povestea e reala.
In concluzie, este o expozitiune, care, modificata un pic ar promite. Insa iti recomand sa mai citesti carti, sa observi la fiecare aspectele principale carora, pana acum nu le-ai acordat destula atentie: expozitiunea, derularea firului narativ, mediul in care se produce actiunea, tipul naratiunii, descrierea personajelor.
Cu o deosebita placere!
De la fiecare autor trebuie sa inveti sa iei cate ceva. La Mihail Drumes ("Invitatie la vals","Scrisoare de dragoste") este de admirat descrierea amanuntita a intensitatii sentimentelor (nu numai de dragoste, ci si de mandrie, de dorinta de a castiga indiferent de consecinte). Este un autor ce creeaza personaje pe care iti este greu sa nu le atribui realitatii concrete. Apoi este Kazuo Ishiguro ("Sa nu ma parasesti"), care are un talent remarcabil de a transpune in cuvinte suferinta, de a-l face pe cititor sa se piarda in locurile incarcate de suferinta descrise in roman. Cat despre locurile inconjuratoare, stiu ca probabil suna ciudat sau plictisitor, insa chiar cred ca Emily Bronte ("La rascruce de vanturi") este cea mai potrivita. Stie sa descrie exact necesarul de detalii. Bineinteles, stilul ei a fost imprumutat si de Lin Haire-Sargeant in continuarea :"Povestea reintoarcerii lui Heathcliff la Rascruce de Vanturi". Asta e tot ce imi vine pe moment in minte. Imi cer scuze daca raspunsul nu a fost pe masura asteptarilor.
Sa stii ca eu nu am scris pentru funda, ci pur si simplu sunt bucuroasa vazand adolescenti incercand sa se lege din nou de arta scrisului, a creatiei, cea mai frumoasa dintre toate. Si, aminteste-ti, nu te lasa descurajat de critici!
Frate, nu multe persoane se straduiesc sa faca ce faci tu, asa ca capu sus si incearca sa iti puii ordine in ganduri, toti ne blocam la un moment dat dar nu renunta la ce ti-ai propus sa facii, bafta in continuare