M-am decis sa scriu o carte,imi place foarte mult sa scriu,insa nu am o idee cuprinzatoare,care sa nu plictiseasca cititorul. Uitati ce am incercat sa scriu si pe scurt este vorba despre o detectiva noua,care primeste un caz de rezolvat si acesta consta intr-un incident care s-a petrecut exact in ziua nuntii a doi oameni, in urma caruia acestia au murit.Si la final voiam ca detectiva sa gaseasca o scrisoare de dragoste din partea fratelui barbatului care a decedat catre sotia lui, care este de asemenea decedata.Deci practic el,fiind gelos,a ales sa opreasca nunta lor provocand incendiul.Dar eu voiam sa fie ceva misterios, ca doar cei care citesc sa inceapa sa il banuiasca.Pareri? p.s.nu e nimic corectat,probabil multe idei sunt gresite,unele prea lungi, stiu.
Anul 2012 a adus multe noi cazuri in randul orasului Bucuresti, insa am avut norocul de a-l primi exact pe cel in care tot posibilul era imposibil.Cine ar putea zice ca acest oras frumos,cu o cultura atat de bogata,impanzit de stiluri atat de spectaculoase,cel interbelic si cel comunist,raspandind o istorie fantastica,cu cladiri atat de marete,cu coloane de marmura,detalii arhitectuale ce defineau foarte bine acest oras aparte,ar putea sa ascunda secrete atat de intunecate,povesti atat de sumbre si oameni atat de intunecati,ce raspandeau nu altceva decat mister in acest loc. Exact in ziua nuntii lui Emil Martin si a Annei Roosvelt,a avut loc incidentul care s-a raspandit atat de repede in intreaga lume, incat pana si toata California auzise de cele intamplate in mai putin de 12h.As putea spune ca a fost ocazia ideala pentru a ne face cunoscuti in randul statelor internationale.Conacul la care se mutasera recent cei doi viitori soti izbucnise in flacari, iar ambii fusera inghititi de acestea.Cauza nu se facuse cunoscuta inca,la fata locului ramanand aproape niciun lucru intact. Orice vis din calea lor fusese spulberat,ramanand doar amintiri, dulci amintiri. Eram in a doua zi de munca la Academia de Politie a orasului Bucuresti.De fiecare data cand priveam aceasta cladire mareata,in acea culoare usor-galbuie, imi trezea numai sentimente de bine; ma simteam acasa.Cancelarul Harry era un om zvelt,cu chipul senin si ochii adanci,ce de fiecare data purta acelasi costum gri,lasand nasturii din gatul sacoului deschisi, ce accentau atat de bine pometii si forma fetei a acestuia.In cele din urma, fusesem informata sa ma prezint in biroul acestuia.Simteam o emotie puternica si nu aveam nici cea mai mica idee ce dorea sa-mi comunice.In cele din urma,sprijinita de peretele rece,pe coridorul acela intunecos, cu privirea alternand intre toate acele tablouri sumbre si vocea-mi tremuranda.Am ciocanit in usa aceea din lemn masiv,care statea neclintita in fata mea.O voce groasa se auzi, incuvitandu-mi sa intru.
Regula de aur când te apuci să scrii o carte este SĂ SCRII DESPRE CEEA CE CUNOȘTI. Dacă nu ai nicio tangență cu Poliția Română, nu are sens să încerci să scrii o carte cu detectivi, bazându-te pe ce ai văzut în filmele americane.
Dacă nu știi cum se procedează cu prelevarea amprentelor, a ADN-ului, cu autopsia, care sunt protocoalele în caz de incendiu criminal sau ce drac de nume poartă în jargonul polițiștilor, nu cred că iese ceva credibil.
Mă sincer îndoiesc că dacă ești student la Academia de Poliție primești cazuri spre rezolvare iar dacă ești polițist criminalist lucrezi la Serviciul Criminalistic, nu la Academie. Dacă tot ai situat acțiunea în București, pentru ce naiba îl cheamă pe ăla Harry?
Ai mai mult talent decât alții pe care i-am văzut postând pe aici și o mai mare ușurință în a formula fraze, ceea ce este un plus dar încearcă să scrii ceva cu eroi de vârsta ta (nu cred că ești adult), că nu cred că poți reda corect sentimentele și trăirile unor oameni maturi. Ai putea găsi un mister care să fie investigat de niște adolescenți, ca în Cireșarii dar adaptat la secolul 21, așa pari un copil care se joacă de-a polițiștii și face din gură ni-no, ni-no ca să dea impresia că e cu mașina 
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
În primul rând trebuie să ții cont de regula sfântă „cuvânt-virgulă/punct-spațiu-cuvânt", deoarece „In cele din urma, sprijinita", cu acea virgulă lipită de ambele cuvinte stici estetica și devine obositor pentru ochii cititorului, sfatul ăsta mergând în scrierea online. Lucrează și la exprimară. Citește fiecare enunț cu voce tare, respectând semnele de punctuație pe care pui, ca să poți realiza unde sunt în plus și unde sunt în minus.
Folosește diacritice și încearcă să structurezi fragmentele mai mici. De ce? Pentru că am observat că e mult mai lejer să citești trei fragmențele de cinci sau șase rânduri, decât să citești unul de cincizeci.
Eu din „Si la final voiam ca detectiva sa gaseasca o scrisoare de dragoste din partea fratelui barbatului care a decedat" am înțeles că fratele mirelui era decedatul și în mintea mea se formase o întreagă teorie a complotului dintre mireasă și viitorul cumnat. Mă gândeam că incendiul fusese programat de amândoi, doar că din anumite motive individul murise. De aici ai putea dezvolta povestea ei. După ce moare cumnatu', intră în depresie (sau mai are și ceva boală psihică, vezi tu), dă foc la conac, și moare și ea, dar și bărbatul pe care nu-l iubea. La final poate exista ceva răsturnare de situație, pot ieși alte amănunte: viitorul mire și-a omorât fratele (dar asta după ce îl aduci pe tip într-o lumină foarte bună, cu donații către case de copii și tot așa).
Sau ai putea duce povestea în zona paranormalului. Fantoma fratelui se răzbună! Adevărul e că nu prea mă pricep la astea și nu m-am mai uitat la telenovele de multă multă vreme. Dar cred că ai acum niște idei acolo.
Din curiozitate: postezi cartea undeva online? Pe Wattpad? Dacă da, care e numele tău de user? Aș vrea să văd ce faci.
Răspunde
Iti multumesc mult pentru sfaturi, voi tine cont de ele.In ceea ce privește contul Wattpad, da am unul, insa nu cred ca voi începe sa postez acolo decat dupa ce observ o schimbare in exprimarea mea si reușesc sa dezbat un subiect bun.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
