Care sunt cartile voastre preferate (daca se poate si argumentati). Eu, de exemplu, apreciez grotescul lui Kafka si Poe, absurdul lui Camus si Beckett sau decadentismul lui Mallarme si Baudelaire. As dori raspunsuri din partea pasionatilor de literatura clasica, autori consacrati.

Pai..momentan vreau sa incep sa citesc Alif nevazutul-G. willow wilson, este o carte mai spre adolescenti, a castigat premiul " Woeld fantasy award 2013 ", daca nu iti place incearca " ultima cucerire ", iti da o perspectiva noua si oarecum iti deschide ochii spre viata unui om, vei vedea daca citesti, nu vreau sa stric distracta ( e un best seller in 25 de tari )

Încearcă Mihail Bulgakov -„Maestrul și Margareta".

Nu prea citesc. Daca o sa ma apuc vreodata, te anunț.

Minunata carte!

Buna!
Imi place foarte mult sa citesc literatura clasica, valoroasa, consacrata, asa numita "high-brow literature".
Ma atrag in mod special poezia simbolista franceza, teatrul lui Shakespeare, clasicii rusi, romanele de dragoste victoriene, romancierii clasici romani (Eliade, Rebreanu, Hortensia Papadat-Bengescu, Sebastian, Sadoveanu, Cella Serghi, Marin Preda), romanele de inspiratie istorica si/sau de capa si spada, poezia lui Eminescu si a lui Nichita Stanescu, teatrul absurdului a lui Eugene Ionescu, dar si unele romane/carti cu personaje copii sau din lumea animala, poeziile pentru copii (in special ale Elenei Farago), basmele clasice (preferatul meu e "Urciorul de aur", al lui E.T.A>Hoffmann), cateva carti fantasy, SF sau horror de calitate si bine scrise, iar dintre autorii contemporani, ii prefer pe Umberto Eco, Mircea Cartarescu, Alice Munro, Haruki Murakami, Elfriede Jelinek, Herta Muller.
Daca ar fi sa aleg doua carti preferate, as alege "La rascruce de vanturi''(Emily Bronte) pentru ca m-a fermecat de la prima lectura, pentru ca este o poveste tulburatoare si pasionanta de iubire, pe care o citesc de fiecare data cu sufletul la gura si "Numele trandafirului''(Umberto Eco), pentru stilul exceptional in care e scrisa, pentru suspansul intretinut pe tot parcursul lecturii, pana in ultima pagina a cartii, pentru ca acest thriller medieval mi-a pus mintea si rabdarea la incercare cum nicio alta carte nu o mai facuse pana atunci si pentru ca finalul a fost neasteptat, imprevizibil.

„Vraciul. Profesorul Wilczur" de
Tadeusz Dolega Mostowicz, se numără printre clasicele mele. Este o operă pe care am citit-o foarte atent, cu mult interes, și care mi-a deschis mult orizonturile atunci.
Alte cărți de suflet, care mi-au marcat copilăria și nu numai sunt operele lui Ionel Teodoreanu, pe care le-am recitit de mai multe ori, mereu descoperind ceva nou, ascuns în ele („Ulița copilăriei", „La Medeleni" : ), „Lorelei", „În casa bunicilor").
Lista poate continua, oricum...

Apreciez sinceritatea lui John Fante in majoritatea cartilor pe care le-am citit, propozitii scurte fara brizbrizuri artistice dar extrem de puternice si sugestive, el pune caldarea cu sinceritate deasupra usii, deschizi, caldarea iti cade in cap si razi in hohote, apoi constati ca ti-a crapat capu` unde s-a rasturnat galeata, ti-a facut o fantă ( johnfantă) pe unde vei fi mai deschis la minte, ireversibil.

Leocerba, si mie imi place mult-mult John Fowles. I-am citit aproape toate cartile ("Magicianul", "iubita locoetenentului francez", "Colectionarul", "Mantissa", "Daniel Martin") si mi-a placut atat stilul saus implu, usor colocvial de a scrie, cat si subiectele abordate, destul de putin regasite in marea literatura.
Personal, dintre cartile lui imi place cel mai mult, ca scriitura (de tipul romanul scrierii unui roman, cu mai multe variante de final), "Iubita locotenentului farncez", iar ca subiect, m-au fascinate "Magicianul", dar, mai ales, "Colectionarul", o carte aproape socanta, prin atitudinea protagonistului si comportamentul lui fata de victima, fata de Miranda.
Tu ce prefer dintre cartile sale?

"Maestrul si Margarita" (Mihail Bulgakov) e si una dintre cartile mele preferate...

Ahh, romanele lui Ionel Teodoreanu mi-au fost si mie atat de dragi, in copilarie ( "La Medeleni") si in adolescenta ("Lorelei").
Ma bucur mult ca le-ai reamintit, in ultimii ani, observ ca interesul pentru acest autor e din ce in ce mai scazut, inclusive in randul adolescentilor si al tinerilor si nu inteleg de ce.
Imi face placere sa mai gasesc cititori pasionati de astfel de carti. Mie mi-a mai placut enorm, in adolescent, si dilogia lui Grigore Bajenaru, "Cismigiu&comp." si "Buna dimineata, baieti!", faine de tot carti!
Iar "Vraciul.Profesorul Wilzcur" e o alta carte interesata, pe care am citit-o cu placere, desi nu e neaparat una dintre preferatele preferatelor mele.

În ultimii ani s-a cam pierdut, nu doar interesul față de anumiți autori, ci chiar interesul față de lectură...
Așa este! Sunt niște cărți minunate, consacrate!

Nu e ceea ce crezi. Pot sa-ti explic. Al meu tot John este dar mai degraba Fante. Al dumitale John dar si Fowles.
Pana la urma, ca e Fowles, ca e Fante, ce bine c-au scris!

Ce derutanţi sunt Johnii ăştia!

M-am apucat azi de Fante direct în engleză şi chiar e foarte plăcut de citit.

Arturo Bandini din toate cartile lui Fante cred ca este reperul de la care judec toate celelate personaje, punctul zero, cum e Greenwich pentru timp asa e Bandini in literatura mea.

Ahh, imi cer scuze, am citit ca incepe cu John si m-am entuziasmat ca e John Fowles. Greseala mea... Dar ambii sunt buni, buni de tot scriitori!

Lectura placuta!
Si mie imi place sa citesc scriitorii englezi/americani, dar si germani/austrieci/elvetieni, in original (engleza, respective, germana). Consider ca in traduceri (si la proza, dar mai ales la poezie) se pierde mult din stilul cartii, din metafore, din semnificatii, oricat de reusita ar fi traducerea. Pe acest motiv mi-ar fi placut enorm sa fi stiut rusa (sa-i citesc in original pe Dostoievski, Tolstoi, Esenin, Gorki, Puskin, Cehov, Turgheniev, Solenitin, Solohov etc), franceza (pentru poetii mei de suflet- Baudelaire, Verlaine, Rimabaud si Mallarme) si japoneza (pentru Haruki Murakami, preferatul meu dintre romancierii contemporani).

Da, multe se pot pierde în traduceri. Şi aşa limba, oricare ar fi ea, e un instrument imperfect, mereu lasă goluri.

Filmul mi-a fost mai la îndemână. Mă miră că nu l-am mai văzut. E simpatic Bandini ăsta.

Pai ce-ai vazut? "Ask the Dust", nu? Intoarce-te la carti, pliz, nici nu se compara filmul cu romanele, mai ales ca Askthe Dust nu acopera "Drumul spre Los Angeles" sau "O sa vina si primavara..."
In afara de asta, Colin Farrell e mult prea cizelat fizic ( ca sa nu spun ferchezuit) fata de personajul cartii si inconsistent.

Te cred. Ok.
Chestia e că nu aveam răbdare, voiam să aflu cât mai repede despre ce e vorba, iar cartea n-am găsit-o online şi nici n-aş fi citit-o în 2-3 ore. Dar, evident, imaginaţia-i mai bună decât orice fel de regie.
...nerăbdarea asta!

Nu pot sa-l las pe Colin Farell intr-o situatie defavorabila, nu-mi sta in fire.
O sa indrept lucrurile imediat. Ai vazut "The Lobster"? Joaca acolo, are rol principal si este foarte bun. Cine ar fi crezut? Iar filmul este de o fantezie debordanta. Macar pentru poveste si trebuie sa-l vezi.

Nu, nu l-am văzut. Chiar acum mi-l pun.
Sunt terifiată uneori, că nu mi-ar ajunge nici o mie de vieţi ca să văd, ascult, citesc, fac tot ce aş vrea şi tot ce nici nu ştiu că aş vrea. Vreau să cuprind tot frumosul şi să-l înghit deodată, fără să las firimituri, nu să mă mulţumesc cu ele.

E minunat The Lobster. Atât de fresh, profund, misterios, ciudat, inovator... Se leagă uimitor de bine şi de întrebarea mea de astăzi.
Simt că iar are loc telepatia.