Poate ca suna pueril, dar pe mine m-au atras intotdeauna cartile in care dragostea dintre fata si baiat se nastea, de fapt, dintr-o relatie initiala de indiferenta, aproape-ura si/sau tachinari. De la o relatie de indiferenta sa sa ajunga, in cele din urma, la o iubire fara margini.
Sau, stiu ca obisnuiam sa savurez si genul de poveste in care un el si-o ea aflati intr-o relatie stransa de prietenie, sa dezvolte sentimente profunde de dragoste.
Ca ultima idee ar fi un gen de poveste ca acela din literatura marilor clasici - unde el e un nobil ce se indragoste de o rebela domnita de la tara.
Oricum ar fi, sa stii ca povestile scrise cu sufletul ies, de obicei, pe masura asteptarilor.
Multa inspiratie iti doresc! :*
Domnișoară, matale vrei să scrii dar, din păcate, nu știi să scrii românește.
Textul pe care ni l-ai scris e o mostră de cît de nepricepută ești.
Eu zic să te lași păgubașă.
Nu e de matale o astfel de îndeletnicire.
Sănătate!
Mie mi-ar placea sa se intample sa nu mai vad fete cat traiesc, restul -chestia cu romantismul... povesti.
Nu sa o scrieti voi, doar sa imi dati cateva idei, de ce trebuie sa imi răspundeți urat, mai bine nu răspundeți.
anonim_4396 întreabă: