Poate ca suna pueril, dar pe mine m-au atras intotdeauna cartile in care dragostea dintre fata si baiat se nastea, de fapt, dintr-o relatie initiala de indiferenta, aproape-ura si/sau tachinari. De la o relatie de indiferenta sa sa ajunga, in cele din urma, la o iubire fara margini.
Sau, stiu ca obisnuiam sa savurez si genul de poveste in care un el si-o ea aflati intr-o relatie stransa de prietenie, sa dezvolte sentimente profunde de dragoste.
Ca ultima idee ar fi un gen de poveste ca acela din literatura marilor clasici - unde el e un nobil ce se indragoste de o rebela domnita de la tara.
Oricum ar fi, sa stii ca povestile scrise cu sufletul ies, de obicei, pe masura asteptarilor.
Multa inspiratie iti doresc! :*
Mie mi-ar placea sa se intample sa nu mai vad fete cat traiesc, restul -chestia cu romantismul... povesti.
Nu sa o scrieti voi, doar sa imi dati cateva idei, de ce trebuie sa imi răspundeți urat, mai bine nu răspundeți.
Domnișoară, matale vrei să scrii dar, din păcate, nu știi să scrii românește.
Textul pe care ni l-ai scris e o mostră de cît de nepricepută ești.
Eu zic să te lași păgubașă.
Nu e de matale o astfel de îndeletnicire.
Sănătate!
RoxanaCaplan întreabă:
CyberDune28 întreabă: