Buna TPU.

Ce carte v-a placut cel mai mult de la fiecare din urmatorii autori:
Mario Vargas Llosa, Gabriel García Márquez si Paulo Coelho?

Doar pe G.G Marquez l-am citit, serios, mi-a placut la el 'Un veac de Singuratate".

Llosa, nu ma pot decide intre "Matusa Julia si condeierul" si "Conversatie la Catedrala"... Marquez, "Un veac de singuratate" si Coelho (care nu prea isi are locul langa primii doi), sa zicem... "11 minute"

Conversatia si scrisori catre un tanar romancier, nu stiu inca la marquez, camus e mai frumos

Ce mai faci tu?

aaa fac curatenie si sunt destul de canin, as fi atat de fericit numai daca nu as mai gandi asa mult.
Tu?

Mie since mi-a placut cel mai mult Paulo Coelho

Buna, Mihai! Cartea preferata scrisa de Mario Vargas Llosa este "Conversatie la catedrala, iar dintre romanele lui Gabriel Garcia Marquez cel mai mult mi-a placut "Un veac de singuratate". Paulo Coelho nu-mi place, cartile sale mi se par cliseice, previzibile, nu il include intre scriitorii de valoare, care-si pun amprenta asupra unei perioade a literaturii/a unui curent literar(cum e cazul Lui Llosa si Marquez).

Uff, e bine ca nu esti incisiv
Nu, nu cred ca esti genul pe care sa-l fericeasca negandirea... e o iluzie, asta.

Ai dreptate...insa tot vreau posibil ar fi (doar) sa par un nimeni, incat as fi foarte fericit sa fac tot timpul lucruri inutile, sa imi dedic toata atentia celor mai inutile lucruri fara sa desfac ce construiesc, de fapt pana cand tot ce e important dispare
uneori cred, tot ce e mai stupid, ca sunt condamnat sa nu ma indoiesc ca viata e necesara

E greu...
E greu sa delimitezi care sunt lucrurile inutile uneori si eu am impresia ca fac lucruri inutile, ma pierd si ma complac in maruntisuri si ma simt un pic vinovata ca "pierd timpul, timpul e cel mai pretios lucru" dar nu intotdeauna e asa.
E greu si sa-ti dai dai seama ce e important... cred ca nirvana seamana cu "nimic nu conteaza cu adevarat".

Cred ca tine de a cadea dintr-un univers normal intr-un univers mic. pentru mine de obicei lucrurile utile sunt lucrurile inutile pentru altii, daca ar fi sa lucrez pentru tine, util pentru mine ar fi sa nu vreau altceva decat dorintele tale ca persoana si nu banii
acum sunt un fel de babysitter pentru un caine ''agresiv'' care era sa fie
eutanasiat dar nu e o intentie, cum niciodata nu am avut o intentie, intentie ca orice alt cuvant nu are un inteles...dar as putea face o intentie de a-ti creea placere, atunci as avea o intentie pentru tine dar nici o intentie pentru viitorul meu, cum nu conteaza viitorul ci oamenii...
astfel incat as putea fi nimic cum nici nu as putea oferi ceva...pentru ca daca nu imi pun interesul pentru cineva nebagat in seama acel cineva si-ar putea face rau
cred ca lumea e o filozofie a mortii depline in care ego-ul strica tot

Univers mic
Acum nu mai visez, sau nu-mi amintesc niciodata visele, dar pe vremuri, in copilarie de fapt, cele mai urate cosmaruri ale mele erau cele in care eram extrem de mica si neputincioasa intr-un spatiu foarte mare... o camera mult prea mare si goala, unde nu aveam unde sa ma ascund, usa avea clanta atat de sus incat nu ajungeam la ea... sau o strada imensa pe care trebuia sa o trec si nu aveam curajul, desi stiam ca neaparat trebuie sa ajung in cealalta parte asa ca "univers mic" suna bine pentru mine
Desi, un tunel, un lift sau o pestera ingusta ma ingrozesc. Asa ca o sa ma gandesc la "univers mic" altfel, nu la ceva fizic, spatial, ci la economia de acte social-emotionale.
Incerc sa vad egoismul in ce ai scris, egoismul tau, pentru ca toti suntem egoisti intr-un fel sau altul. Nu-l vad, dar stiu ca e acolo altfel nu ar fi in regula.

Kaℓi, visele tale nu sunt doar vise, sunt cele mai fine, avant-garde-enigmatice imagini aparute vreodata
aici sunt mereu invins de mine insumi si voi fi dar sper ca nu pana la sfarsit.