Bună TPU! Ce credeți, mai merită să continui să citesc Enigma Otiliei dacă îi știu finalul? Am citit deja 203 pagini din 430 și am aflat că la final ce doi nu vor rămâne împreună (finalul l-am citit dintr-un rezumat). Mă enervează toată treaba asta cu finalurile proaste, o văd și în filme și mai nou și în cărți, după ce că viața dă în noi cu tot ce are și ne lasă aproape fără suflare, mă pomenesc că și în cărți și în filme este la fel. Foarte probabil ca cineva să comenteze că-mi plac numai finalurile fericite, că sunt un copil și mi-e frică de un anume lucru. Fără spoilere!
Bună! Părerea mea este că indiferent dacă știi deja sau nu finalul cărții, dacă deja ai citit atâta din ea, ar merita să și termini de citit. Așa poți analiza situațiile și acțiunile care au determinat finalul cărții și să înțelegi cum s-a ajuns la acesta. Cărțile și filmele uneori pot fi ca și viața reală - bune, rele, și bune și rele sau pot avea final deschis. Înțeleg perfect că uneori poate fi frustrant ca după ce citești o carte și te implici oarecum emoțional, ți-ai dori să aibă și un final pozitiv, însă nu întotdeauna poate fi așa.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Cartea aia e nasoala din toate punctele de vedere. Mereu am zis ca daca ce studiem la romana sunt cele mai bune opere, sa ne pazeasca al de sus de cele considerate rele.
RăspundeNu e nasoala! Nu spun ca nu sunt carti proaste de studiat la scoala, dar asta chiar e foarte buna!
Răspunde 
Enigma Otiliei este un roman realist, iar viata nu e roz, doar cu finaluri fericite! Da, ai dreptate, o sa spun ca esti copil si iti plac finalurile fericite! Si da, continua sa citesti, se mai intampla destule la final!
Cel puțin citește tu finalul, întâlnirea cu Pascalopol, mergând pe același drum și aducându-și aminte de vorbele bătrânului "Aici nu stă nimeni". Oricum sunt multe care se mai întâmplă și mărturisiri între timp, până la final.
Nu este un final prost...
Când dau de aceste situații parcă cred mai mult că viața e făcută să fie nașpa. Maică-mea îmi zice să o termin de citit pentru că nu știu cum s-a ajuns acolo. E nașpa, m-am implicat sentimental și mi-am luat un mare șut de la carte. Mai bine nu citeam rezumatul ăla, știam că așa se va întâmpla și tot așa am făcut. Rezumatul a fost pe capitole, m-am uitat în mare, doar la ultimul capitol am citit mai mult.
Nu e viața aiurea, e cum ne-o facem, dar nu iese totul exact cum ți-ai imagina. Oricum, dacă te interesează doar pentru eseu, ai putea să citești pasajele/capitolele semnificative în loc de integral. Rezumatele nu-mi par o alternativă prea bună.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
