Bună! Părerea mea este că indiferent dacă știi deja sau nu finalul cărții, dacă deja ai citit atâta din ea, ar merita să și termini de citit. Așa poți analiza situațiile și acțiunile care au determinat finalul cărții și să înțelegi cum s-a ajuns la acesta. Cărțile și filmele uneori pot fi ca și viața reală - bune, rele, și bune și rele sau pot avea final deschis. Înțeleg perfect că uneori poate fi frustrant ca după ce citești o carte și te implici oarecum emoțional, ți-ai dori să aibă și un final pozitiv, însă nu întotdeauna poate fi așa.
Cartea aia e nasoala din toate punctele de vedere. Mereu am zis ca daca ce studiem la romana sunt cele mai bune opere, sa ne pazeasca al de sus de cele considerate rele.
Cel puțin citește tu finalul, întâlnirea cu Pascalopol, mergând pe același drum și aducându-și aminte de vorbele bătrânului "Aici nu stă nimeni". Oricum sunt multe care se mai întâmplă și mărturisiri între timp, până la final.
Nu este un final prost...
Când dau de aceste situații parcă cred mai mult că viața e făcută să fie nașpa. Maică-mea îmi zice să o termin de citit pentru că nu știu cum s-a ajuns acolo. E nașpa, m-am implicat sentimental și mi-am luat un mare șut de la carte. Mai bine nu citeam rezumatul ăla, știam că așa se va întâmpla și tot așa am făcut. Rezumatul a fost pe capitole, m-am uitat în mare, doar la ultimul capitol am citit mai mult.
Enigma Otiliei este un roman realist, iar viata nu e roz, doar cu finaluri fericite! Da, ai dreptate, o sa spun ca esti copil si iti plac finalurile fericite! Si da, continua sa citesti, se mai intampla destule la final!
Nu e nasoala! Nu spun ca nu sunt carti proaste de studiat la scoala, dar asta chiar e foarte buna!