Legendele Olimpului de Alexandru Mitu, Marile sperante de Charles Dickens si cartile cu cei trei muschetari de Alexandre Dumas.
Am citit cărți științifice pe domeniul meu.
NU obișnuiesc să citesc o carte de mai multe ori. De 2 ori maxim.
Te-ai lasat? Am inceput-o si eu de vreo doua ori dar sunt prea puturos ca sa o si termin.
A de P.C. si nu mai stiu, morometii si alte carti pe la scoala pe care le citisem in clasele 5-8 iar la liceu le-am reluat si habar nu mai aveam ce scria in ele si ne punea proful sa-i povestim detaliat.Dar de regula nu citesc de mai multe ori o carte. Poate daca mai gasesc inca una care sa-mi placa asa mult, da.
Mandrie si Prejudecata. Dintr-un motiv ciudat, nu reusesc sa ma plictisesc de ea.
"In cautarea perfectiunii - Roger Federer" de Rene Stauffer, singura carte pe care am citit-o si am recitit-o cu placere.
"La rascruce de vanturi"-Emily Bronte
"Litera stacojie"-Nathaniel Hawthorne
"Urciorul de aur"-E.T.A.Hoffman
"Amintiri din copilarie"-Ion Creanga
În copilărie, basmele și poveștile nemuritoare. Erau captivante, la vârsta aceea. Chiar și romanele Singur pe lume (Hector Malot) ori Oliver Twist (Dickens) le-am recitit de câteva ori, fiindcă te făceau să intri într-o altă lume, total diferită de a noastră.
În adolescență: La răscruce de vânturi, Pe aripile vântului și Memoriile unei gheișe erau preferatele mele. Le-am recitit, iar alteori doar le răsfoiam, de drag, pentru a-mi aminti anumite fragmente, care mă cucereau cu anumite detalii...
Acum, recitesc doar cărți de gramatica limbii române, manuale în limba franceză-fiindcă, întâmplător, am început să fac o pasiune pentru această limbă...
Aventurile lui Tom Sawyer (de 2 ori ), Jane Eyre(de 2 ori) Calatoriile lui Guliver.....sunt mai multe
A da povesti nemuritoare...
Tata spunea ca bunica lui le spunea povesti, care mai tarziu le-a citit in povesti nemuritoare.Iti dai seama cate generatii au fost de atunci? Si inca le mai vad si azi in formatul stiut de cand eu le citeam... si au trecut ceva ani!
Da, vor fi întotdeauna frumoase...
Și uite, băiatul ăsta, care a pus întrebarea, iubește atât de mult literatura, încât și-a făcut transferul, de la real, la uman. Aproape că i-aș recomanda să urmeze biblioteconomia, nu asistența socială, dacă vrea să trăiască printre cărți. E de apreciat, fiindcă sunt foarte rari băieții care iubesc la nebunie, literatura...
Desh întreabă: