Irina Binder nu este o scriitoare. Este jalnică. Pot să-ți dau și câteva exemple din carte, dacă nu mă crezi. Paulo Coelho este un scriitor de masă. Nu impresionează. Accesibilizează subiectele și marile teme literare. Eu îți sugerez să citești cărțile clasice.
Ce cărți prefer eu să citesc? Ei bine, citesc ce îmi pică în mână. Nu e un răspuns ușor de dat. Evit cărțile de dezvoltare personală. Am stat de vorbă cu persoane care erau interesate de acest tip de cărți. Pot spune doar că am referat să păstrez distanța. Astfel de cărți citește o persoană care nu este capabilă să înțeleagă ce este cu adevărat valoros. Sunt cărți care încurajează superficialitatea (în mod subtil). Ba chiar creează iluzia extragerii unei învățături.Nu poți spune că citești, dacă acele cărți sunt singurele de care te atingi. Te lauzi că ai citit reviste? Dacă nu, atunci nu spune nimănui despre cărțile de dezvoltare personală citite. În plus, am atins și eu cărți de acest tip, le-am citit. Trebuie să avem o atitudine critică, să știm să alegem. Totuși, poți învăța unele lucruri de acolo, dacă reușești să nu te afunzi în teoriile lor „minunate". De pildă, dacă știi să extragi doar ceea ce trebuie, s-ar putea să înțelegi ceva despre propriul psihic, deși mesajul cărților este cam același: tu poți, trebuie doar să vrei; ai resursele necesare, deci construiește; trebuie să ai un vis măreț și așa mai departe. Astea-s baliverne. Dacă era așa de simplu, toți oamenii ar fi fost vedete/ filosofi/ bancheri/ milionari etc.
De ce e mai bună o carte de beletristică (menționez că trebuie să știi să-ți alegi cărțile, nu poți crede că „Alchimistul" e o carte senzațională)? Ei bine, pentru că e posibil să îți pună creierul în mișcare. Nu ți se oferă totul pe tavă.
Nu ai cerut niște titluri de cărți, așa că nu-ți recomand nimic.
Așadar, asta e ceea ce cred. Sunt multe de adăugat, dar nu știu în ce măsură ar conta. Aș vrea să mai spun un lucru despre cărțile de dezvoltare personală. De data aceasta nu sunt obiectivă, deci poți să nu iei în considerare ceea ce urmează. Sunt de părere că ele nu sunt nici măcar practice. Nu par să ia în considerarea realitățile societății, starea psihică și emoțională a fiecăruia. Ar trebui să se facă niște studii amănunțite, să se studieze comportamentul multor indivizi, să se analizeze situația politică, socială, economică și culturală poate a fiecărei țări. Ar trebui să se raporteze la istorie. Nu-i așa simplu să te joci cu încrederea oamenilor, dar asta fac. Ei scriu după ce au reflectat o vreme și cred că știu puțină psihologie. Teoriile lor nu se pot aplica în toate situațiile. Multe aș mai avea de zis, dar ar fi cazul să mă opresc.
O carte buna o raportezi la tine in primul rand.La orice carte pe care o deschid, ma intreb mai intai, citind cateva randuri la intamplare, daca ma intereseaza.Indiferent ca este de matematica, filozofie, literatura, fizica astrala etc.
Daca mi se pare stupida, o fac cadou la dusmani.
Daca mi se pare frumoasa, interesanta o citesc si o dau la prieteni. Daca nu inteleg nimic, o pun deoparte, poate vreodata mi se va deschide mintea.
Imi place raspunsul tau, chiar asteptam un raspuns critic de genul. Nu, nu citesc doar acele tipuri de carti. Stiu exact la ce faci referire cand spui "carti de valoare". Voiam sa scot altceva in evidenta. Oricum, cel mai bun raspuns.
Imi place foarte mult sa citesc poezie, in special poezie simbolista franceza sau romntica engleza (ma relaeaza si ma inspira), dar si romane de dragoste sau istorice, in mod special din literatura clasica. Ocazional, pentru distactie/desindere dupa o activitate intelectuala solicitanta, citesccarti politiste (in timpul facultatii, I fiecare sesiune, ma relaxam cu romane de Agatha Christie, Raymond Chandlr sau Gaston Leroux).
DeProfundis99 întreabă:
Numepublicuserneim întreabă: