Cine scrie poezie, aici?

@Eleva: mai scriu si eu, din cand in cand, desi dupa primele 2 volume de poezie m-am dedicat prozei.
@ccc123: e un sonet destul de bun, ai grija insa la ritm (in strofa a 2a ti-a cam scapat din mana, e bine insa ca te-ai redresat mai apoi).

@ floresdemayo: n-am corectat propriu zis nimic, am subliniat doar faptul ca ritmul tremura in strofa a 2a, lucru destul de usor vizibil. Acum daca poetul face asta intentionat sau nu e partea a 2a. Cat despre termenul de ''mare poet'', asta tine strict de preferintele literare ale fiecaruia. L-am citit azi, dupa ce ai atras tu atentia, dragut intr-adevar dar lipsit de mesaj din punctul meu de vedere. Oricum aici deja tine de ceea ce preferi: versuri frumoase sau mesaj inteligent, chintesenta etc. Eu unul prefer mesajul, prefer un twist. Prefer asta pentru asa scriu si eu si m-am ghidat mereu dupa versurile pline de adevar ale lui Eminescu (care de altfel nu m-a fascinat niciodata ca poet) : ''e usor a scrie versuri/cand nimic nu ai a spune/ insirand cuvinte goale/ ce din coada au sa sune''. Oricum, e pacat ca domnisoara a luat versurile si si le-a insusit. Eu caut de o vreme tineri autori nepublicati pe acest site pentru a-i aduna la anul intr-o antologie poetica. Domnisoara parea promitatoare. Pacat.

E trista povestea noastra, nu-i asa?
Un baiat si o fata care nu s-au vazut niciodata de aproape
Aproape in suflet si soapte
In noapte...
Dar nu e frumos?
Sa astepti visand la cineva pe care
Nu l-ai cunoscut niciodata?

E totul randuit sa se intample...


Cum sa traiesti frumos fara iubire,
Cum sa visezi, sa umbli, ori sa zbori,
Cum sa cuprinzi nelinistea din zori
Si pacea din amurg dintr-o privire?


Cum sa înoti prin marile de flori,
Cum sa te bucuri de întreaga fire
Si viata ta sa-si afle împlinire
Fara minunea care da fiori?


E totul rânduit sa se întâmple -
Cu simplitatea unei adieri -
Când de lumina sufletul se umple,


Dar daca-n schimbul sterpei mângâieri
Ghetarii urii se ivesc la tâmple,
Nu-ti vei afla iertarea nicaieri... FUNDA?/

O noapte de vară cu tine îmi amintesc,
Cum stăteam pe şes,
La lună ne uitam
Şi la stele ne minunam

Dar acum Singura mă uit la lună,
Cu poza ta în mână,
Mă străduiesc să nu plâng,
Mă străduiesc să nu te uit!

Dar, îmi amintesc,
Că tu eşti acolo sus,
Mă priveşti şi mă iubeşti,
Şi un sărut din cer îmi dăruieşti!

Şi odată ce-am murit,
În rai noi ne-am întâlnit!
O viaţă nouă noi vom continua
Iar amintirile noastre noi niciodată nu le vom uita!

poezia mea, făcută de mine.
Pa, pa.