E totul randuit sa se intample...
Cum sa traiesti frumos fara iubire,
Cum sa visezi, sa umbli, ori sa zbori,
Cum sa cuprinzi nelinistea din zori
Si pacea din amurg dintr-o privire?
Cum sa înoti prin marile de flori,
Cum sa te bucuri de întreaga fire
Si viata ta sa-si afle împlinire
Fara minunea care da fiori?
E totul rânduit sa se întâmple -
Cu simplitatea unei adieri -
Când de lumina sufletul se umple,
Dar daca-n schimbul sterpei mângâieri
Ghetarii urii se ivesc la tâmple,
Nu-ti vei afla iertarea nicaieri... FUNDA?/
@Eleva: mai scriu si eu, din cand in cand, desi dupa primele 2 volume de poezie m-am dedicat prozei.
@ccc123: e un sonet destul de bun, ai grija insa la ritm (in strofa a 2a ti-a cam scapat din mana, e bine insa ca te-ai redresat mai apoi).
Bine, dar știi că autorul versurilor e poetul GEORGE ȚĂRNEA?
Ori, mai nou, esti chiar tu ?!
Corectezi un mare poet :)? Prea târziu...
http://i.imgur.com/5WxDo.jpg
http://www.ziare.com/......rii-468333
@ floresdemayo: n-am corectat propriu zis nimic, am subliniat doar faptul ca ritmul tremura in strofa a 2a, lucru destul de usor vizibil. Acum daca poetul face asta intentionat sau nu e partea a 2a. Cat despre termenul de ''mare poet'', asta tine strict de preferintele literare ale fiecaruia. L-am citit azi, dupa ce ai atras tu atentia, dragut intr-adevar dar lipsit de mesaj din punctul meu de vedere. Oricum aici deja tine de ceea ce preferi: versuri frumoase sau mesaj inteligent, chintesenta etc. Eu unul prefer mesajul, prefer un twist. Prefer asta pentru asa scriu si eu si m-am ghidat mereu dupa versurile pline de adevar ale lui Eminescu (care de altfel nu m-a fascinat niciodata ca poet) : ''e usor a scrie versuri/cand nimic nu ai a spune/ insirand cuvinte goale/ ce din coada au sa sune''. Oricum, e pacat ca domnisoara a luat versurile si si le-a insusit. Eu caut de o vreme tineri autori nepublicati pe acest site pentru a-i aduna la anul intr-o antologie poetica. Domnisoara parea promitatoare. Pacat.
O noapte de vară cu tine îmi amintesc,
Cum stăteam pe şes,
La lună ne uitam
Şi la stele ne minunam
Dar acum Singura mă uit la lună,
Cu poza ta în mână,
Mă străduiesc să nu plâng,
Mă străduiesc să nu te uit!
Dar, îmi amintesc,
Că tu eşti acolo sus,
Mă priveşti şi mă iubeşti,
Şi un sărut din cer îmi dăruieşti!
Şi odată ce-am murit,
În rai noi ne-am întâlnit!
O viaţă nouă noi vom continua
Iar amintirile noastre noi niciodată nu le vom uita!
poezia mea, făcută de mine.
Pa, pa.
Te-ai gasit matale aicișea Daca erai pe vremea cand Ponta isi dadea doctoratul, uite asa azi nu mai era doctor din cauza ta
Apoi daca @The Ace, maestrul luminii, il avea in fata pe Tarnea, ii dadea si doua palme pentru ca "tremura" ritmul
Da, măi, vezi că stii? Dar tu...de unde "apăruș", bre? Din care volum de poezii al lui Țărnea te-ai desprins ?
Eh, si tu acum, curioaso. Chiar vrei sa strici misterul acesta?! Doar stii ca poeziile ii unesc pe oameni
Aoleu, înseamnă că ești un vers din volumul "Cartea cu iubiri secrete"?
...
Sunt un ditamai sonetul. Sunt al 184-lea sonet, ala nescris, pastrat doar pentru tine
E trista povestea noastra, nu-i asa?
Un baiat si o fata care nu s-au vazut niciodata de aproape
Aproape in suflet si soapte
In noapte...
Dar nu e frumos?
Sa astepti visand la cineva pe care
Nu l-ai cunoscut niciodata?
"Cu toate că-s frumoasă și am parfum de lotuși,
Deși am ca laleaua obraz catifelat
Și zvelt ca chiparosul mi-e trupul, spune-mi totusi,
Ce scop avu cerescul Zugrav când m-a schițat?" (O.Khayam)
Continuă tu
„Tu ești copilă, asta e...
Hai ș-om fugi în lume,
Doar ni s-or pierde urmele
Și nu ne-or ști de nume,
Căci amândoi vom fi cuminți,
Vom fi voioși și teferi,
Vei pierde dorul de părinți
Și visul de luceferi." (M. E.)
anonim_4396 întreabă: