E o poezie, cuvinte rupte din suflet... Apreciati va rog. Mersi mult.Ce parere aveti?


Păcatul meu...

Ninge afară cu fulgi de Dumnezeu
Şi lacrima-I de azi, Îi este grea
Azi am nins şi eu...
Din fulgi, la lumina Lui de stea...


Tu azi iartă, ca nu aveam a mă trezi
Din tortura-mi sufletească infinită
Că m-ai căutat, şi nu te-am putut găsi
Păcatul meu iubită...

Cînd mi s-a pus pe ochi mîhnirea
Eram la margine de gînd
C- am pus la îndoială fericirea.
Pacatul meu e pe pămînt...


Azi fără sens cad fulgi de nea
Parcă – s de piatră, cu nuanţe de aramă
Azi lacrima îţi este amară, grea
Păcatul meu e mamă...

Frumos

E foarte sentimentala parca te loveste in suflet foarte frumoasa.

Salut, iti scrie un autor. Scrii frumos dar ai o mare problema: Piciorul metric. Ritmul iti ''fuge'' si trebuie sa corectezi asta daca iti vezi dori sa publici. Fii intotdeauna atent la ritm, nu doar la rima. E pacat sa strici ceva frumos pe niste gafe de altfel usor de corectat. Ai grija si la inversiuni.

>îți scrie un autor
http://i.imgur.com/TJ8hqpd.jpg


Cea mai bună parte e metafora „fulgi de Dumnezeu", care, în alt context, ar fi fost exploatată excelent prin fiecare substrat al ei. În rest, nu m-atinge nimic.

Pentru „Polaris".
Eu aș opta și pentru nepersonalul „Azi am nins și eu" și „ Eram la margine de gînd".
Deși, și eu, cînd am citit primul vers, m-am înfiorat de acesta.
Am continuat, vrînd să văd și altceva dar... mai e mult pînă departe.
Și, citind și restul, gîndești că parcă nu a mai scris același om.