Esti ca ultimul strop de apa pentru inima mea saraca, prafuita de a sorti fapta, pentru a ei picatura de apa, da inima mea te-a vazut pe tine, si se zbate, ca aripile pasarilor ce zbor departe, urla ca un leu in cusca, ca un glont tras dintr'o pusca, cu dorinta ei naluca doar la tine sa ajunga, dar tu ai portile inchuiate, smeii cu pasolele'ntinse, spre acea inima saraca, prafuita de a sortii fapta, a mea inima speriata, de palosele smeilor amenintata, se piteste in maini la mine, renuntand drumu spre tine, eu ma uit la ea cu drag, ea ma intreaba " ce sa fac, cum sa ajung la a mea salvare, unde si pe ce carare, spune'mi tu oare, mai exista vreo intrare ", cu o ultima suflare arunc inima cat pot de tare, inspre cerul instelat,, spre mandra luna ce priveste, cum inima mea saraca trece, peste porti si peste smeii, peste vise si suspine drept in poala la tine, inima e fericita e vioaie si timida, de ai tai ochii ii privita, si o mangai si dezmerzi, sfarsind a povestii vers.

O parere! ( si criti)

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook