Hei..Am o mare problemă. Sunt clasa a VII-a și la școală în fiecare lună trebuie să citim pentru ora de română. Eu ma confrunt cu aceasta problema de când am început gimnaziul.Dar acum s-a amplificat și s-a transformat într-o ură foarte mare și anume: cititul. Nu-mi place să citesc, efectiv când mă simt relaxată și ma gandesc ca trebuie sa citesc. Simt ca cineva îmi pune un sac de pietre pe creier ma face la psihic.
Nu știu ce să mai fac.Și mâine când ma gandesc ca trebuie sa citesc îmi ia tot cheful. Ce ar trebui să fac?

Da, ai o problema existentiala...
Problema reala este ca la 13 ani stai la 3 dimineata pe internet.Asta chiar e o mare problema!
Pune mana si citeste ca o carte nu te frige, nu te musca, nu iti face niciun rau! Ba, din contra!
Parca zici ca este cea mai mare corvoada ca citesti cateva pagini...Ca citesti toate prostiile pe internet nu te mai "face psihic"?

Concret, ce anume trebuie să citești?

Caută să citești ceva ce-ți place foarte mult, o carte după care e făcut un film, sau cărți pentru adolescenți. Forteaza-te sa citești in prima zi câteva pagini și apoi ofera-ti o recompensă (un mic dulce, de exemplu). In timp sunt șanse sa asociezi cititul cu ceva plăcut, insa este nevoie de efort și de răbdare.

Fix acest fel de comportament descurajeaza adolescenții si tinerii de la citit. Mie mi se pare normal ca atunci când scoala (sau oricine altceva) ii impune unui copil sa citească acest lucru devine o corvoada, e reactia normala a unui COPIL.
Imi dau seama ca sunteți dintr-o generație mai veche, pentru care cititul chiar era o relaxare, pentru ca altceva nu exista. Si mie imi povestea mama cum ii spuneau ai ei sa "mai lase cartea si sa iasa si afara". Generațiile vechi mereu vor avea de comentat asupra celor noi, dar dumneavoastră ati creat lumea de azi, in care copiii au distractii mai atractive decat cărțile. Lucrul acesta nu mi se pare neapărat negativ, pentru ca sunt destule surse de media constructive unui copil chiar si online.
Copilului de mai sus i-as recomanda sa înceapă macar cu filme bazate pe carti, si nu neapărat cartile recomandate de școală. Treptat poate acestea ii vor starni interesul in a citi si ii vor îmbunătăți calitatea atenției. Important e sa gandesti ca nu citești pentru școală, ci pentru tine. Nu lua in seama fantoma asta a școlii care atârnă peste tine. Citește povesti scurte care te intrigă pe tine, pentru ca nu muncesti pentru scoala, ci pentru tine. Iar daca nu merge si nu merge, nu e niciun bai. Nu toti oamenii culți sunt oameni citiți, important e sa știi ca ai incercat.
Iar dumneavoastră v-as recomanda sa va scoateți morcovul din dos si sa lăsați copiii in pace, sau cel putin sa ii oferiti acestuia un SFAT atunci cand vi-l cere, nu sa ii săriți in cap. Unora nu le place si gata, ce e asa greu de conceput.

Citeste mai des, nu o data pe luna. Si atunci, are sa-ti placa.

Problemele sunt de la adultii educatori -cei de acasa si cei de la scoala. Pentru ca acestia nu stiu cum sa faca placute lucrurile importante.
Ba inca se ajunge pana acolo ca daca un lucru iti place, vei ajunge sa-l urasti din pricina educatorului.

Dupa ce citesti, ai putea adauga: "As fi dorit sa imi placa sa citesc."

Ce generatie sensibila...Acum copiii pot suferi de stres, de anxietate, de depresie...
I-am dat sfatul sa nu mai stea la 3 dimineata pe internet.Pentru ca statul la ora aia tarzie nu este o corvoada, dar cititul da.

Nu ma intelege gresit, eu pricep ceea ce vrei tu sa spui si spui bine, dar daca ii cocolosim atat, vor ajunge niste persoane inutile si disfunctionale societatii. Tinerii din ziua de azi au nevoie de tutoriale pentru a invata cum se fierbe apa sau pentru a sti cand este necesar sa isi schimbe chilotii (si nu, nu glumesc si nu extrapolez).
Daca ai avea rabdare, ai observa ca am oferit raspunsuri cat se poate de educative altor copii de pe aceasta comunitate, asa ca haide, te rog, sa o lasam mai moale pentru ca nu este vorba de faptul ca nu ofer sfaturi ci este vorba de faptul ca aceasta problema este inexistenta. Poate sa nu iti placa cititul pentru ca nu toata lumea are aceleasi gusturi dar nu poti sa spui ca este o corvoada si "te face psihic". Este aberant!
Si este aberant si faptul ca oamenii se simt frustrati pentru ca altii au alte opinii.Tu crezi ca ar trebui "sfatuita", eu cred ca parintii ei ar trebui sa vada ce mama naibii face pe internet la 3 dimineata si sa lase aerele de pitipoanca pentru ca nu este cazul.Pare o fata destul de inteligenta si ar trebui sa mearga pe acest drum, nu sa apuce curentul care, din pacate este la moda.
Multa sanatate si un sfarsit de saptamana cat mai placut!

"ce generatie sensibila, acum copiii au anxietate si depresie" copiii (si adulții, de altfel) au avut din totdeauna anxietate si depresie, doar ca nu prea aveau timp sa se gândească la ele. acum ducem o viață simplificată, care ne acorda timp de introspecție si astfel aceste condiții ies la iveală. un lucru ce semnifică pentru mine un semn de evoluție, ca putem recunoaște aceste sentimente si putem sa le rezolvam din timp, in loc sa le îngropăm in noi si sa traumatizam si generatiile viitoare. ceea ce dumneavoastră ati numi "cocoloșire" eu as numi indrumare in viata. nimeni nu se naste stiind cum să fiarbă apă.
de fapt, ceea ce spune ea ca "ii sta ca un sac de pietre pe creier" exact asta descrie, o stare de anxietate complet justificata din punctul meu de vedere. gândiți-va putin ca la vârsta ei scoala este mai mult de jumătate din completa ei existență, prin faptul ca ii ocupa cel mai mult timp si pe ea i se bazeaza probabil si viata socială. este normal ca scoala (si cititul impus, implicit) sa devina si cea mai mare sursa de anxietate (sau sa o "faca psihic"). poate si dumneavoastră aveti acum un loc de munca, si anxietățile aferente, dar ea nu stie altceva decat scoala asta nesuferită si ce bine era înainte. e normal ca odata cu inaintarea in viața si greutățile respective sa avanseze, dar cum scoala la acest moment este focusul central nu se poate spune ca anxietatea legata de scoala si citit este o problema inexistentă.
va concentrati atat de mult pe acest cuvânt, corvoadă. fata nu l-a mentionat nici o singură data. ea vine pe internet sa caute o soluție la problema pe care o are, cam ca acei copii care se uita la tutoriale, si dvs o intrebati ce cauta aici la 3 dimineața. mie mi se pare clar, ea are o dorinta sa se îmbunătățească drept persoană si dvs o faceti pițipoancă. întrebarea este ce face un om in toata regula pe internet la 3 dimineața, certandu-se cu copii si neoferind nimic constructiv. un weekend placut va doresc si eu

Ce face un om in toata regula la 3 dimineata pe internet? Eu cred ca intrebarea care ridica probleme este :"Ce face un copil de 13 ani la 3 dimineata pe internet?".

Nu am spus ca nu exista anxietatea.Lucrez in domeniu(de-asta am un orar mai atipic, daca tot vrei sa ma dojenesti ca la varsta mea am tupeul sa stau la 3 dimineata pe internet)deci ar insemna sa reneg o stiinta pe care o ador. Ceea ce am spus este ca ea nu are o problema reala.Adevarata problema este ca numai cititul si educatia ajuta la evolutia omenirii, daca tot ai pomenit de evolutie. Fara aceste lucruri nu putem avea independenta, incredere de sine si nu ne putem autodepasi.Si la randul lor, lipsa acestor lucruri ne forteaza sa cautam tutoriale pentru cum se ne spalam la fund, cum se ne leagam sireturile la pantofi sau cum sa ne scarpinam in nas corect. Faptul ca nu stim ce sa facem in fiecare moment al vietii duce la anxietate. Daca s-ar educa si ar dobandi incredere de sine, cel mai probabil s-ar ameliora aceasta situatie.
Aceasta mentalitate a ta functioneaza doar in teorie.Dar din pacate, practica ne omoara.
Nu o lua in nume de rau dar te-as sfatui sa reevaluezi tot ceea ce ai scris mai sus.La prima vedere, par argumente destul de coerente dar eu cred ca ascund faptul ca tu esti o persoana lipsita de incredere de sine care are necesitatea de a transpune propriile probleme in argumente de aparare pentru altii.
Multumesc si iti doresc tot binele din lume, intelegere si armonie!

Si inca o remarca. Daca spui ca "traim intr-o lume simplificata", cel mai probabil ai sub 20 de ani sau undeva in jurul acelei varste.Cred ca ar trebui sa te informezi mai bine si sa aprofundezi aceasta teorie a ta.Mult succes in toate!

Lucrați in domeniu si totusi gândiți in felul ăsta? Este trist. E adevarat ca sunt tânără inca si nu am sa ma contrazic cu experiența dvs, dar cinismul asta si negarea ca fata are o "problema reala" ajuta la fel de putin ca idealismul meu. Pana la urma ce reprezintă o "problemă" este relativ pentru fiecare, eu v-am explicat de ce poate fi cititul o problema pentru ea. Cred ca ce ati trecut cu vederea este dorinta ei de a depăși aceasta problema. M-ati întrebat de 10 ori ce cauta un copil de 13 ani pe net la 3 dimineata. Asta face, e măcinată saraca de ideea asta ca ar vrea sa i placa sa citească, si vine pe TPU sa ceara ajutor. Nu stiu ce greutăți v-a adus viata pe care nu mi le-a adus mie, sunt sigura ca sunt multe, dar nu ar trebui sa va opreasca din a putea sa va puneti putin in pielea ei, sa vedeti ca este o problemă reală.
Sunt de acord ca educatia este de baza in formarea unui individ, si in a-i oferi incredere in sine. Nu am negat niciodată lucrul acesta. Dar, pe de o parte, educația nu vine numai din cărți de ficțiune pe care te obligă scoala sa le citesti. Sunt oameni care nu au inclinatie pe partea asta, preferă stiintele sau alte domenii si nu se poate spune ca sunt needucați sau ca nu au incredere in ei.
Pe de altă parte, încrederea în sine nu te scapa miraculos de toate anxietățile. La bază, da. Daca nu te indoi de tine nu te poți indoi de nimic, dar asta e o teorie la fel de idealistă ca a mea, daca îmi permiteți.
Nu inteleg ura asta pentru tutoriale. Mai mult, lucrurile pe care le descrieti in aceste tutoriale nu se învață din cărți, te învață părinții cand esti mic. Iar schema asta, cărți=incredere in sine=stiu sa fac orice si nu imi trebuie toturiale, e puțin neaplicabilă in realitate. Da, daca am citit toate cartile de la scoala as fi super deșteaptă si "mi-as da seama singura cum se face". Iar folosirea internetului nu neagă acest lucru, dar ofera o ruta alternativă pentru cei care nu sunt inclinati in sens literar. Deci de ce sa nu-l folosim? Sau de ce denota ca am fi needucați? Pentru ca rezulta o dependență? De internet? De aceasta mare infinita de informatie la care am acces oricând si care nu va disparea in cursul vietii mele, probabil? Eu as spune că asta nu e o problemă reală.
Acum nu știu cat de literalmente ati facut referință la tutorialele cu fiertul apei si stersul la fund, dar faptul ca sunt folosite si cautate denota tot o dorință pentru educatie, in orice formă a ei. Deci, pana la urma ma educ sau nu?
Asadar, daca tot ne psihanalizăm acum, as spune ca da, e posibil sa transpun propriile probleme in argumentele pe care le aduc, dar in aceeași măsură si dumneavoastră transpuneti o frica de a lăsa copiii sa fie independenti si sa ia alegeri pentru ei. Militați pentru independență si incredere in sine, insa detronati orice incercare la autoeducare ce implica internetul sau aceste tutoriale. Poate si putina gelozie, ca generația trecută s-a ars de cateva ori pana a invatat sa prăjească un ou, iar noi avem access la aceste scurtături numite tutoriale pe Youtube. Wow, înfricoșător. Si mai cred ca ascundeti in spatele elocventei dvs o idee care la baza are sens, dar care se cam contrazice singură. "Am nevoie de educație, ca sa am incredere in mine, ca sa pot sa nu ma educ." Si mai ales aceasta preconcepție de "carte=bun, internet=rau" caracteristica celor care nu au crescut cu internetul.
Poate ca nu am dreptate, pentru nu sunt sigura pe mine, cum ati dedus. Dar ma bucur ca macar v-am facut sa aduceti un argument pentru atitudinea aceasta a dvs, altul in afara de "e de vina internetul" si "esti doar un copil nu ai probleme reale". Ce ati spus despre educație, ca este baza increderii in sine (desi nu universal adevărat) ar fi fost mai de ajutor de la inceput decat "nu mai sta pe internet pițipoanco".
Referitor la "viata simplificată", stiu evident ca nu toata lumea duce o viata simplificată, dar nu am vrut sa intru in detalii. Oricum, in scopul acestei conversații o sa spun ca probabil fata asta nu sapă câmpurile de dimineața până seara.
Nu va mai salut in niciun fel ca pe urma tot asa ne contrazicem pana vine iar 3 dimineața.

Ceea ce mi se pare mie trist este faptul ca ai probleme nerezolvate cu tine insati/insuti si incerci sa le rezolvi aparand pe altcineva.
In viata nu e vorba numai de cat de multi ani respiri aerul acestei planete ci de cat de mult ai trait cu adevarat.Si nu are sens sa explic pentru ca stiu ca esti o persoana inteligenta si intelegi bine ceea ce vreau sa zic.
Chiar iti spun fara rautate(pentru ca din pacate faptul ca unele persoane sunt mai directe in exprimare, este interpretat ca rautate), incearca mai intai sa iti rezolvi propriile probleme. Abia apoi vei putea cu adevarat sa militezi pentru altii.Determinarea ta de a impune un punct de vedere imi place.Trebuie doar sa intelegi ca nu poti ajuta sa mearga un om in baston daca tu nu ai picioare.
Si daca imi permiti un sfat si imi cer scuze daca tu consideri ca nu este cazul: rezolva-ti problemele interioare pentru ca daca nu o vei face, este posibil ca in viitorul apropiat tu sa fii acea persoana care va avea probleme clinice reale.
Si da, din punct de vedere clinic, ea nu are o problema reala.Pentru ca daca prin "domeniu" s-a inteles "psihologie", e gresit.M-am referit la psihiatrie, iar sotul meu este ginecolog(asta ca sa intelegi de ce mare parte din raspunsuri sunt date persoanelor din aceste categorii). Insa nu sunt aici ca si medic, sunt aici ca si om iar opinia pe care o expun este cea a omului.
Imi pare rau daca faptul ca unele persoane sunt foarte directe deranjeaza.Din pacate va trebui sa traiesti cu asta pentru ca nu toti putem avea acelasi timp de comportament si acelasi model de viata.Trebuie sa acceptam ca suntem diferiti si ca nu toti au acelasi mod de gandire, de exprimare, de intelegere a lumii in care traim.Adevarul este relativ.Si tu ai dreptate si eu am dreptate si ea are dreptate.Toate ce s-au spus aici sunt adevaruri pentru ca sunt realitatea fiecaruia dintre noi.Nu trebuie sa te simti frustrata sau suparata doar pentru ca adevarul tau nu coincide cu al meu.
Mult succes! Si daca ai placerea de a conversa despre orice, eu sunt dispusa cu mare drag

In concluzie, eu v-am adus niște argumente solide si dvs ma băgați in metafore si imi spuneți ca eu sunt nebună si am probleme si ca incerc sa ii apar pe alții. Am probleme, dar pentru mine deja nu mai e de mult vorba de apararea fetei asteia, e vorba ca imi expun un punct de vedere și îl susțin cu încăpățânare, că așa imi e caracteristic.
Și prea putin conteaza daca intentia dvs a fost de rautate sau nu, conteaza cum s-a perceput. Din contra, am impresia ca multi se ascund in spatele faptului ca sunt "directi" ca sa mascheze o rautate intrinsecă sau invidie de care poate nici nu sunt conștienți.
Vad acum ca sunteti o femeie educata care stie sa vorbească si frumos, iar faptul ca sunteti psihiatră explica multe despre reactia pe care ați avut-o la inceput. Stiu cât de dificil este drumul care trebuie urmat pentru a face o cariera in acest domeniu si poate faptul ca fata asta se împiedică de niste carti de clasa a 7a pare ridicol. Dar in acelasi timp faptul că lucrați in acest domeniu si prima reactie cand vedeti un copil care se confruntă cu o problema "neclinică" e sa o atacați (sau ma rog, sa fiti "directa") mi se pare grav. Indiferent de problemele mele, faptul ca ati facut atata scoala și nu v-a învățat nimeni puțin tact si puțină înțelegere înseamnă ca ati făcut-o degeaba.
Asta e singura frustrare a mea, ca eu va prezint niste argumente si dvs ma luati cu abureli, că acum gândim clinic dar vorbim "ca oameni" si ca adevarul e relativ. Adevărul e relativ se pare doar cand e convenabil sa fie. Si ma frustrează ca probabil nu o sa înțelegeți nimic din asta, pentru ca nu vedeti mai departe de aura asta a dvs de autoimportanță. Daca va încălzește cu ceva, eu am plecat cu o lectie din toata treaba asta.
As avea placerea sa nu mai conversam vreodată pentru ca ma obosiți si ma dezamagiti efectiv. Si ca sa dau si eu un sfat inutil as zice ca nu numai eu am niste lucruri de reevaluat. Noapte buna

Nu imi permit si niciodata nu mi-am permis sa concluzionez ca cineva ar fi nebun, asa cum spui tu.
Persoanele cu probleme de ordin psihic nu sunt nebune si te-as ruga frumos sa nu le mai caractezezi astfel.Dar asta este alta discutie.Si ti-am mai spus ca apreciez ca doresti cu atata vehementa sa iti impui punctul de vedere dar incapatanarea poate fi atat o calitate cat si un defect, depinzand de limitele pe care tu i le trasezi acestei caracteristici personale.
Eu mi-am permis sa iti dau un sfat. Daca ai considerat asta deplasat, imi cer scuze.
Numai bine!

Citește ce nu e pentru școală.
Nu mi-au placut niciodată cărțile obligatorii. Fiecare are un gen favorit, un anumit tip de descriere etc, trebuie doar să afli ce iti place.
Sunt cărți groaznice pe care le-am citit, cărți meh și cărți extraordinare, mai greu e să te apuci de citit, restul e un fleac.

Da, problema e ca acesti minunati copii nu mai vor sa citeasca NIMIC! Eu cand eram in scoala uram mizeriile alea care mi se dadeau sa citesc, asa ca nu le citeam. In schimb, citeam de DOUA ORI MAI MULT. In special SF, chiar si literatura tehnica, istorie. Acum se obisnuiesc de mici cu YouTube, tzoc tzoc si altele care ofera pe tava totul, asa ca imaginatia lor e practic inexistenta. Cititul implica imaginatia. CERE imaginatie. Iar majoritatea noilor generatii sunt analfabeti functional. Vor citi, dar nu vor intelege nimic.