| Dana098 a întrebat:

Am scris de ceva vreme o povestioara care as vrea sa o cititi si sa va dati cu parerea tinand cont ca scriu de putin timp gasindu-mi inspiratia in muzica. Vreau pareri sicere, sfaturi sau chiar si idei despre ce as putea scrie in urmatoarea poveste. Ma bazaz mai mult pe suspans si putin amuzament placandu-mi sa le imbin pe amandoua ca sa-mi poata iesi ceva horror.
povestea:
PARIU DE DOI BANI
Miezul noptii se apropie tiptil, tiptil. Timpul trece greoi, dar cum se adauga cate o secunda la ceas simt un fior rece ce ma cuprinde fara pic de nepasare. Incheieturile mainilor parca s-au blocat si parca am ramas complet intepenita. Simt cum mintea o ia razna si cum corpul imi cedeaza putin cate putin facundu-ma sa ma simt pe jumatate fara viata. Este o noapte cetoasa si este ingrozitor de frig afara. De ce nu sunt in casa mea si de ce nu dorm la ora asta tarzie? Daca ar afla parintii ca nu sunt in casa s-ar intoarce iadul pe pamant. Cu siguranta au incredere in propria fata si nu ar banui niciodata ca ma aflu intr-un cimitir vechi din partea intunecata a orasului, proptita de o cruce masiva pe care sunt tiparite inscriptiile' 3492 RV5' habar n-am ce inseamna, dar cu siguranta nu doresc sa aflu. Timpul trece si eu tot aici sunt flamanda si inghetata de frig. Unde mi-a fost capul cand am fost de acord cu acel amarat de pariu? Niste hartii ieftine imi luasera mintile din nou. Unde mi-a fost capul cand am acceptat? Aaa stai, eu nu am asa ceva. Acum e timpul, gata cu reprosurile, palavrageala si cu momentele de reculegere. Trebuia sa intru intr-un conac parasit care era peste strada si trebuia sa intru acolo precum un hot in actiune fara sa fiu observata. Trebuia sa raman acolo si sa admir privelistea pret de cateva ore dupa care sa ies vie sau mai putin vie de acolo. Era simplu. Acum e timpul sa intru. Bag mana in buzunar si imi scot telefonul cu care voi ilumina incaperea. Pasesc pe pamantul ud si rece cu pasi greoi si apasati din cauza terorii. Cand m-am apropiat de conac usa se intredeschisase singura, mai erau si primitori. Am intrat si am vazut praf, paianjeni, igrasie peste tot, dar un miros intepator imi deranja narile. Am aprins blitzul mai bine si cand m-am uitat de 2 ori in jur am vazut un cadavru intins pe jos fix in fata mea care statea in pozitia de yoga' fara viata'. M-am panicat si am inceput sa tip tare cat am putut, insa m-am oprit din cauza durerii puternice care o simteam in capul pieptului. Eram la fata alba ca varul. Normal ca-mi venise rau. Am inceput sa caut raspunsuri, dar creierasul meu nu mai functiona in acel moment. Asa ca am urcat sus unde am gasit singura mea scapare, o scara. De ce spun ca era singura mea cheie de iesire? fiindca usa de la intrare se blocase misterios. Scara era atasata de un carlig instabil, stiam sigur ca intr-un moment sau altul putea pica, dar ce sa faci cand nesabuinta si prostia totodata iti invadeaza creierul? am urcat pe scara si ma tineam tare stransa cum se tine un cal de capastru si am inceput sa urc. De la inaltime am zarit cadavrul fiindca din acel unghi se vedea foarte bine intregul conac. Atat de bucuroasa eram ca scapasem ca am inceput sa strig:' scuze amice, dar trebuie sa plec, stii, noi astia vii mai avem si treaba pe acasa, mi-ar fi placut sa ramanem la taifas' cand mi-am dat seama ca dadeam explicatii unui mort am inceput sa urc pe scar precum fuge o pisica cand ii legi o conserva de coada. Am iesit in sfarsit de acolo si am inceput sa fug cat am vazut cu ochii, de fapt nu vedeam prea bine ca era intuneric. Intr-un final am ajuns acasa franta la ora 01:59. Am intrat repede in pat deoarece imi era frica ca parintii puteau sa ajunga. Nici nu m-am bagat bine in pat ca usa incepu a scartai ciudat...
SFARSIT
Stiu ca v-ati plictisit toti citind, dar cei care ati ajuns pana la final comentati!

7 răspunsuri:
| sabin89 a răspuns:

Acum, sigur, tu o sa dai funda celui care te-a laudat si care n-a avut niciun cuvant de critica. Dar eu zic ca ar trebui sa fii mai interesata de comentarii care, pe langa laude, incearca si sa-ti atraga atentia asupra punctelor mai slabe. Interesul tau este sa corectezi, daca este necesar, sau sa aduci unele imbunatatiri.

| Dana098 explică (pentru sabin89):

Exact! Am cerut di sfaturi

| GeorgeIulian20 a răspuns:

Wow... eşti talentată, îmi place se ai scris, mă rog... ai tastat, e super, ţine-o tot aşa, poate peste câţiva ani o să citesc o carte semnată de tine, cine ştie, bravo!

| GeorgeIulian20 a răspuns (pentru GeorgeIulian20):

Ce*, a şi app mai scrie poveştii de genu pe TPU eu o să ţi le citesc cu siguranţă, eşti uimitoare...

| Dana098 explică (pentru GeorgeIulian20):

Mulțumesc frumos!

| Audrey1912 a răspuns:

Nu e deloc plictisitoare, e chiar buna, considerand ca nu ai multa experienta. Eu as renunta la interjectii si la parte din interogatiile retorice; isi au locul, dar nu exces. Asta ar fi ca sa scap de oralitatea pe care o are textul. Apoi, nu ai descris cadrele foarte explicit. Nu pot sa-mki imaginez cum arata scara pe care ai descris-o sau cum ar fi amplasata. Conacul pot sa mi-l imaginez pentru ca stiu cum arata un conac, dar nu mi-ai dat o idee generala despre marine, gradul de degradarae sau stilul arhitectural si ar fi trebuit. Apoi, asta s-ar putea sa fiu doar eu, dar daca m-as afla in situatia respectiva, nu as tipa; consider ca reactia naturala e sa incremenesti. In final, nu mi-ai placut replica data cadavrului. Imi place replica in sine, dar nu felul in care e incorporata. Poate ai fi putut sa o incluzi in discursul narativ: Am fost atat de bucuroasa sa scap, nu de alta, dar noi asta vii mai avem treaba si pe acasa. Imi plac si expresiile originale, pisica cu conserve legate de coada, spre exemplu. Si imi place si cu ai facut tranzitia spre cadrul din cimitir, dar, din nou, ai fi putut fi mult mai explicita pentru ca cimitirele sunt extrem de complexe: morminte datand din perioade diferite, poze, stiluri arhitecturale. Per total, as vrea sa citesc continuarea.

| Dana098 explică (pentru Audrey1912):

Mulțumesc! Si o să țin cont de sfaturi