Într-o zi, pe înserat,
Ce sa vezi? Ne-am apucat,
Doi parinti si doi copii,
Din Cartea cu jucarii,
Sa mintim, sa povestim
Ce-am stiut si ce nu stim,
Si facuram si-o prinsoare,
Cine poate scrii mai iute
Stihuri vreo câteva sute,
Si ne-am asternut pe scris.
Ochii ni s-au cam închis,
Mâna ne-a cam amortit
Si-a iesit ce a iesit.
Si din toate, vrea nu vrea,
S-a ales povestea mea.
Partea mea, într-adevar,
Am avut un sfert de mar,
Împartind un mar cretesc;
Domnule, care citesti,
Multe altele povesti,
Mai frumoase si mai scrise,
N-o sa-ti placa, pare-mi-se.
Te-ai deprins cu stih bogat,
Cu care te-am învatat.
Nu ma osândi, vai mie!
C-am cazut în saracie.
E nevoie sa-ti explic:
Esti prea mare. Fa-te mic.
Uita regula o data
Si, cu cartea dezvatata,
Mergi nitel de-a busile.
Poti închide usile,
De ti-e teama si rusine
Sa te faci de râs ca mine.
Iesi din dogma si, tipti...
Cozmaniuc_Andrei_Andy_1985 întreabă: