Într-o seară de primăvară, era prin martie, anul - nu mai ştiu exact; oricum, cu mult timp în urmă - un mare general al antichităţii lua parte la o masă intimă în casa unui prieten. După încheierea cinei, oaspeţii au mai rămas la taifas - era printre ei şi unul care avea să joace un mare rol în evenimentul tragic de a doua zi, iar el s-a retras deoparte şi a început să-şi aştearnă gândurile în scris. Probabil schiţa ultimele detalii privind marea expediţie de cucerire în care urma să plece a doua zi, după şedinţa de la Senat. La un moment dat oaspeţii discutau între ei despre ce fel de moarte este mai de dorit. Ştiindu-l absorbit în scrierile sale, au fost surprinşi auzindu-l pe general intervenind brusc în conversaţie cu cuvintele: "o moarte neaşteptată".
Sigur, v-aţi dat deja seama despre ce personaj este vorba. Dacă nu, mai adaug câteva detalii: Acela dintre oaspeţi care avea să joace un mare rol în evenimentul de a doua zi se numea Decimus Brutus; evenimentele se petrec la Roma, iar cina intimă despre care spun avea loc - mi-am adus aminte data exactă 
- la 14 martie (adică cu o zi înaintea Idelor lui Marte) anul 44 î.Hr. Omul nostru fusese deja numit dictator pe viaţă, avea 58 de ani şi era încă plin de energie, atât în trup, cât şi în spirit.
Dacă nu v-a deranjat introducerea lungă, poate daţi un răspuns la întrebarea:
Dacă nu ar fi fost asasinat, Iulius Cezar ar fi cucerit Parţia? Ce credeţi? Aveţi în vedere geniul său militar, dar şi dificultăţile unei expediţii în acel îndepărtat Orient. Bineînţeles, nimeni nu poate şti cu certitudine, dar o părere ne putem da.
- la 14 martie (adică cu o zi înaintea Idelor lui Marte) anul 44 î.Hr. Omul nostru fusese deja numit dictator pe viaţă, avea 58 de ani şi era încă plin de energie, atât în trup, cât şi în spirit.
În primul rand, sa clarificam de ce a fost omorât Cezar. Nu pentru ca vezi doamne ar fi vrut sa se proclame împărat sau rege, pentru a distruge Republica Romană. Aceasta teza este propaganda și justificarea Senatului pentru a-l ucide pe Cezar. Ei trebuiau sa găsească o justificare în fața maselor și armatei, care îl susținea necondiționat pe Cezar.
Cei care cunosc cât de cât istoria Romei, știu că în sec. VI i.Hr. romanii s-au revoltat împotriva regelui etrusc, Tarquinius Superbus și au fondat Republica Romană.
Romanii de rand susțineau Republica și blamau regalitatea romana, mai exact cea etrusca, căci pe primii regi ii veneau, ca fondatori ai patriei.
În fine, aceasta a fost justificarea Senatului. Totuși, oamenii au continuat să-l venereze pe Cezar și după moartea sa, sub privirile neputincioase ale Senatului.
Dar adevăratul motiv pentru care senatorii l-au ucis pe Cezar a fost ca îl urau pentru ca le-a subminat puterea și pentru ca era reformist radical (membru al factiunii Populares).
Senatul a încercat de la începutul carierei politice a lui Cezar sa-i distrugă cariera politica, dar Cezar a fost mereu tenace și cu trei pași înainte. Cezar nu ar fi trecut Rubiconul dacă Senatul nu ar fi încercat să-l mazileasca. El a dovedit clementa fata de dușmanii sai învinși și a plâns asasinarea lui Pompei cel Mare. El s-a făcut dictator deoarece doar asa se putea apăra de conspiratori și doar asa își putea pune în aplicare planurile pentru Republică.
Dar principalul motiv a fost ca el dorea sa invadeze și sa cucerească Dacia, care era sub controlul lui Burebista, regele regilor traci. Dacă o cucerea, și ar fi avut șanse, deși ambii comandanți aveau la fel de multa experienta și cam la fel de mulți oameni, ar fi adus mult teritoriu de colonizat Romei, care avea un surplus de populație. Sa nu mai zicem ca ar fi exploatat resursele din Munții Carpați și ar fi cucerit cetățile pontice prospere, făcând practic din Pontul Euxin lac roman.
După, ar fi atacat Imperiul Part, pe care l-ar fi învins. Nu ar fi existat un nou Carhae, căci Cezar era un general mult, mult mai competent decât Crassus, care a făcut multe erori strategice. După ce ar fi cucerit Persia, sursele contemporane spun ca ar fi atacat scitii pentru a-i cuceri, ca după sa ocolească Marea Neagră ca sa-i supună pe germanici și sa ucidă șarpele înainte sa-i crească colții.
După aceea, probabil ca ar fi aplicat planul de cucerire a Britaniei, cu tot cu Calcedonia (Scoția actuala), cred.
Daca ar fi realizat asta, în mod cert ar fi fost considerat cel mai mare general și cuceritor din istorie și Senatul s-ar fi sinucis dacă încerca să-l asasineze, căci și ei ar fi fost omorâți de armata și mulțimea furioasa.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Iti spun eu dacă nu-ți amintești, era primavara lu' 1900 toamna
Asta și cu aia 'daca mai trăia nea Nicu, cum arata Romania acum...'
Răspunde
Foarte frumos! Înţeleg că ai o bună cunoaştere despre Roma antică. Poate ai rămas surprins să vezi ce "mulţi" s-au îngrămădit să răspundă la întrebarea asta. A fost un singur răspuns, şi ăla la mişto. Şi totuşi, istoria este atât de frumoasă! Păcat că există atâta dezinteres.
Ce părere ai despre Pompei? A fost geniul său comparabil cu al lui Cezar? Dar despre Hanibal? Mi se pare că ai întrebat odată despre cei mai mari generali din istorie şi ai enumerat câţiva, dar l-ai omis pe Hanibal. Eu zic că a fost teribil de bun şi ăsta. Bine, romanii l-au mai avut şi pe Marius, pe Scipio Africanul şi încă pe mulţi. Mai era unul...îmi scapă acum numele, parcă guverna el provincia Spania şi devenise cam independent de Roma. A fost ucis de Pompei (?), dar numai fiindcă a fost trădat de tovarăşii săi.
La cele scrise de tine mai sus, cred că trebuie să te corectez cu ceva. Dacă nu ar fi fost asasinat, Cezar ar fi atacat mai întâi Regatul Part, nu Dacia lui Burebista. Dacia ar fi urmat mai târziu. Sper să nu mă înşel, dar expediţia spre Parţia era deja pregătită şi urma să pornească chiar a doua zi. Eu aşa ştiu.
Din câte știu eu, au fost mobilizate deja câteva legiuni pentru a ataca Dacia, de aceea cred ca ataca mai întâi Dacia, ca după sa atace Imperiul Part. Era și logic căci Burebista ar fi putut profita de lipsa lui Cezar din Europa sa invadeze Imperiul Roman.
În fine, eu cred ca Hannibal a fost un general foarte bun, poate cel mai bun din secolul său și în mod clar în topul celor mai buni generali din istorie, dar pana la urma a fost învins și au existat generali mai buni ca el în istorie. Bine, el nu a făcut prea multe greșeli din punct de vedere strategic. A invadat Italia, armata lui rămânând practic izolata, dar dacă in loc de Roma era alta putere, după Cannae ar fi capitulat. Dar romanii erau diferiți, motiv pentru care au rezistat ca stat și imperiu timp de 1300 de ani (pana la grecizarea Bizanțului). De aceea a fost învins.
Pompei a fost un general foarte capabil care a contribuit la victoria romanilor în războiul sertorian, împotriva generalului popular Sertorius, care a rezistat în Spania împotriva lui Sulla după căderea lui Marius. Dar în războiul servil, împotriva rebeliunii tracului Spartacus, lui i s-a acreditat victoria pe nedrept, căci victoria decisiva a obținut-o Marcus Licinius Crassus.
El a fost responsabil pentru distrugerea piraților din Mediterana.
Dar în Al Treilea Război Mitridatic jumătate din victorie deja obținută de Lucullus.
Cezar, spre deosebire de el, a cucerit Galia singur și l-a învins și pe el, decisiv. De aceea cred ca el a fost mai bun decât Pompei, care nici măcar măcar nu se afla pe locul 3 în topul meu al generalilor din sec I i.Hr.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
