|
nony
a întrebat:
Plecat din timpul fizic, aud lacrimi curgând,
aud suspine și chemare, gând uitat, urlând,
te-aud țipând și implorând, te-aud râzând!
Luat de Frații Chemării în universuri paralele,
chemat de Lună și de Stele să-mi iau locul, printre ele!
Off, iubirea mea, muritor nu m-am născut,
am fost prezent la primul gând,
am fost prezent de la-nceput!
Am transformat cerul în harta inimii tale,
modelând constelații în drumul meu,
am scris cu stele în cartea vieții,
sperând la o îmbrațișare în universul tău!
Dar sunt plecat, Luceafărul ce m-a chemat,
e tatăl meu și gândul lui nu e 'mpăcat,
fiind etern, pot avea oare,
dragostea și viața, unei muritoare?!
Și sfera limitată îmi pune bariere,
cum limitele 'nalte scapă 'ncet de ele,
la fel cum tatăl meu a fost, cândva, chemat,
și din dragostea ce-o poartă,
am fost la randul meu, creat!
Mă duc acum între ai mei, rănit...
Te iubesc!
Țipă Universul în ecou nemărginit,
și te rog a mă purta, veșnic prins în vraja ta.
Te iubesc!
Zice-mi sufletu-n neștire,
și am să te aștept, pân' la ultima 'ntâlnire!
Sugestii?
Ordonare:
Cronologică
|
MeForeverAlone
a răspuns:
Mamă, tu cred că o să fii mai ceva decât Eminescu.
Super versurile, de unde le scoți, apropo?
Ar trebui să le publici, serios acum!
Răspunde
|
Aberdeen
a răspuns:
Îmi place mult metafora de la început, „timpul fizic". Nu am mai citit-o în nicio poezie/proză până acum. Cuvintele, intersecțiile lor, combinațiile de resurse stilistice par originale, dar ideile acestei poezii am impresia că le-am mai citit undeva, cândva.
.
Întrebări recente
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
