Eu sunt acum la al doilea volum din Odiseea Spatiala de Arthur Clarke. Initial l-am luat doar pe primul, dar apoi si pe celelalte 3, ca m-am hotarat ca imi place.
Cartea mea preferata este O Legenda de Marie Lu. Cartea este geniala...literatura contemporană...dar este foarte bine scrisa.
Este vorba despre Statele Unite ale Americii care s-au destramat, astfel s-a format Republica si Coloniile, doua state aflate in razboi una contra aalteia. Câți nea este povestita din perspectiva celor doua personaje principale si scrisa sub forma de jurnal. Un pic de romantism si aventura...autoarea a realizat o carte foarte buna. Sper ca o vei citi.
Cartea asta de romane politiste nu este destinat copiilor sub 15 ani!
Da! Nu trebuie sa lasa copii sa afle ce au facut hotii, criminalii, alti infractori folosind armele letale, droguri, etc... Politistii ii vor prinde pana la urma cu ajutorul detectivilor!
Pasiunea mea pentru muzica clasica ma face o romantica incurabila, ca atare, prefer literatura de acelasi gen; Emily Bronte sau Thomas Hardy "mancam pe paine" in adolescenta. Asta, ca tot ai adus vorba de titluri ce le apartin.
Bine, recunosc faptul ca uneori imi mai umbla si "farfurii zburatoare" prin cap, dar asta este tot o caracteristica a romanticilor .
Si totusi, daca ar fi sa numesc un autor de SF-uri pe care l-am abordat la un moment dat, acesta ar fi Radu Cinamar. E un scriitor care ma intriga putin, pentru ca abordeaza subiecte actuale, si oarecum realiste; dar, in acelasi timp, tind sa cred ca are si un continut de sf (n-as putea sa-ti precizez un procent).
P.S. Imi cer scuze ca iti raspund cu intarziere, dar, dupa cum vezi, frecventa cu care intru pe site e cam slaba in ultima vreme
Stii, intrebarea ta pare banala, dar brusc m-a pus pe ganduri, si am realizat ca intotdeauna mi-a placut prima carte a unui anume scriitor( in cazul de fata, "Maitreyi").
Faptul ca am continuat sa citesc si alte carti ale aceluiasi autor, se datoreaza impactului pe care l-a avut asupra mea prima carte.
Nu stiu cum se intampla la altii, dar judecand retrospectiv, la mine asa s-a intamplat.
Probabil ca se petrece acelasi fenomen ca in dragoste, prima nu se uita niciodata, pentru ca "vraja" e la cote maxime.
Bineinteles ca, "Maitreyi" fiind prima pe care am citit-o, m-a fascinat faptul ca am putut sa iau contact cu civilizatia indiana, chiar si numai printr-o banala lectura; mai ales ca eram la varsta adolescentei, iar in vremea comunismului Mircea Eliade inca era interzis (tentatie cu atat mai mare).
Pe de alta parte, la "Nunta-n cer" mi-am pus problema DESTINULUI; ca doi barbati sa traiasca o poveste de dragoste, cu aceeasi femeie, iar ei sa se intalneasca la un moment dat, si sa povesteasca despre dragostea vietii lor, fara ca ei sa se fi cunoscut vreodata in trecut..., iti ridica o astfel de problema.
As fi putut sa-ti raspund pe scurt, ca mi-au placut amandoua, dar am vrut sa dau (totusi) o explicatie.
Cat despre cultura..., stai lin, eu am lipsuri cu mult mai grave!
Iar Radu Cinamar, trece ca fiind un tip destul de subversiv, fapt pentru care nu i se cunoaste cu adevarat identitatea.
Cred ca scrie in genul lui Pavel Corut, desi pe acesta din urma nu l-am citit (ti-am spus ca am lipsuri grave
Stii, intrebarea ta pare banala, dar brusc m-a pus pe ganduri, si am realizat ca intotdeauna mi-a placut prima carte a unui anume scriitor( in cazul de fata, "Maitreyi").
Faptul ca am continuat sa citesc si alte carti ale aceluiasi autor, se datoreaza impactului pe care l-a avut asupra mea prima carte.
Nu stiu cum se intampla la altii, dar judecand retrospectiv, la mine asa s-a intamplat.
Probabil ca se petrece acelasi fenomen ca in dragoste, prima nu se uita niciodata, pentru ca "vraja" e la cote maxime.
Bineinteles ca, "Maitreyi" fiind prima pe care am citit-o, m-a fascinat faptul ca am putut sa iau contact cu civilizatia indiana, chiar si numai printr-o banala lectura; mai ales ca eram la varsta adolescentei, iar in vremea comunismului Mircea Eliade inca era interzis (tentatie cu atat mai mare).
Pe de alta parte, la "Nunta-n cer" mi-am pus problema DESTINULUI; ca doi barbati sa traiasca o poveste de dragoste, cu aceeasi femeie, iar ei sa se intalneasca la un moment dat, si sa povesteasca despre dragostea vietii lor, fara ca ei sa se fi cunoscut vreodata in trecut..., iti ridica o astfel de problema.
As fi putut sa-ti raspund pe scurt, ca mi-au placut amandoua, dar am vrut sa dau (totusi) o explicatie.
Cat despre cultura..., stai lin, eu am lipsuri cu mult mai grave!
Iar Radu Cinamar, trece ca fiind un tip destul de subversiv, fapt pentru care nu i se cunoaste cu adevarat identitatea.
Cred ca scrie in genul lui Pavel Corut, desi pe acesta din urma nu l-am citit (ti-am spus ca am lipsuri grave )
P.S. Ti-am dat replay acum cateva zile, dar in graba mi l-am trimis tot mie.
Ai dreptate, mai trebuia un "i" dupa Maitrey. In concuzie, Eliade a fost un scriitor foarte talentat, un om de mare cultura. Tot ce a iesit din pana (pixul) lui a fost de o mare valoare. Poate n-o fi el de talia lui Dostoievski sau, mai stiu eu, Hugo, Tolstoi, Dumas, dar nici prea departe nu este. Am citit recent Pe Donul linistit. Frumoasa povestea, dar, comparativ, as zice ca Eliade ii da clase lui Șolohov. Si nu numai lui.
RoxanaCaplan întreabă:
CyberDune28 întreabă: