Era incă noapte când bunica s-a trezit.Si-a coborât talpile goale pe podeaua din lut si a inceput să pregateasca ceva de mancare. Odaia era luminată doar de candela din colt, unde intotdeauna stă o icoană.El, Iani, nepotul a avut odată un vis, care l-a pus pe gânduri.Tocmai in acel loc unde stă prăfuit chipul lui Hristos s-a deschis o ușă care ducea in altă lume.A pășit curios in alt univers, acolo toți copacii erau din aur si foșnetul frunzelor făcea o melodie care umplea sufletul de bucurie.Totul era mai mult decat pot descrie cuvintele.Cand s-a trezit dimineată si trebuia sa plece la strâns fân, ar fi vrut să povesteasca visul dar chipul neclintit al bunicului, brazdat de cute adânci, l-a facut să se razgandeasca.Dar a incredintat hârtiei această trecere intr-o alta lume si a inteles că există Dumnezeu in care el va crede intotdeauna, chiar daca toata lumea va fi impotriva lui.
Frumoasă poezie. Acum încearcă și niște proză.
Creatia are mereu nevoie de un stimulant.Nu iese mereu ce vrei.
O poate pune el in versuri.
Denisse66 întreabă: