Vreau o poezie de dor si tristete compusa de oameni necunoscuti. Si eu scriu si vreau sa vad ce fac si altii. Cea mai frumoasa are funda.

TE-AI DUS!

Te-ai dus intr-o zi de mai,
Ciresii infloriti scuturau o ploaie de petale
Se apropia o zi de sarbatoare
Si tu-ai plecat.
Un cer fara de pata, un soare arzator
Imbratisa pamantul
In stralucirea lor,
Un curcubeu rebel deodat’ s-a ridicat
Si tu-ai plecat, da...ai plecat.
Pe-un ultim drum cu toti te conduceam,
Si-n suflete era prea multa jale
Din ochii tuturor curgeau amare lacrimi
Doar chipul tau zambea a sarbatoare.
Era o sfanta zi de Inaltare
Cand din mormant s-a ridicat Isus
Iar tu cu zambetul pe fata
In asta zi,jos,in mormat,te-ai dus!


SENTIMENTE PENTRU MORTI

Si stau si astept,si stau si astept
Sa te revad
Si ma uit la ceas si vad ca orele trec
Si tu nu vi

Si stau si astept, si stau si astept,
Si sper s-ajungi cu bine,
Si lin sa te ghideze, o lumina,
Catre mine.

Si stau si astept, si stau si astept
In al noptii intunecat abis
Intr-un sfarsit vad o umbra

Si stau si astept, si stau si astept
Si nu stiu ce sa fac
Cand vad ca nu esti tu
Este o scrisoare intrata pe sub usa
In care-i scris ca lupta te-a rapus
Ce ironie a sortii, pe 7 april’ ne-am cunoscut,
Pe 7 april’ ai disparut,
Inima mi se umple de tristete
Stiind ca nu o sa mai fii langa mine.
Si plang continuu cand te vad incoronat cu flori
Carat de un alai de mandri luptatori.
Si te indrepti spre mormant,jelita-ti e plecarea
Lasand in urma ta un gol sfasietor
Ducandu-te fulgerator, acum iti spun adio
O tie, brav soldat eu te-am iubit,eu te-am jelit,
Eu te-am pierdut pe tine,tu pe mine
Era frumos, putea dura o vesnicie
Dar nu a fost sa fie,soarta ne-a indepartat
Pe tine te-a dus spre moarte,iar pe mine m-a lasat,in valtoarea vietii!


O ZI

E o zi trista
Si supararea-i mare
Ce oroare, ce tragedie
Astazi pe la orele amiezii
A fost rapus un roman de poezie
Stand pe-un scaun la o masa lacuita
Deasupra palpaind mai lumina
Un bec plapand se chinuia
Ii lipsea calda suflare
Pe care o simtea
Cand raposatul sau stapan
Penita in calimara afunda
Si pe hartia imaculata
Picta versuri colorate
Din ce in ce mai interesante
Cine sa termine o asemenea creatie?
Cine sa aiba o asemenea inspiratie?
Bietul poet fara voia lui
A lasat poezia pe aripile vantului
O poezie atat de extraordinara
Cum a indraznit sa piara?!
Si s-o lase a nimanui
Putand sa ajunga in mana oricui
Si cand privesti in ochi acel artist cazut
Te-neci in albastrul ce pare straveziu
Si-n pletele de-un blond aramiu
N-ai crede ca un mort este atat de viu
Atingand usor mana inclestata
Te cuprinde un fior
Iti pierzi cuvintele de-odata
O rasuflare rece in loc te impietreste
Pe coala patata se misca orbeste
Penita ce sa scrie iubeste
Dar cum e posibil asa o intamplare?
Cine a miscat penita oare?
Inca o suflare rece te inspaimanta
Auzi cum pasaile canta
Dar nu-i vesela melodie
E o melodie sumbra,ca de mormantare
Dar cine-o canta oare?
Ca nu sunt pasari in ianuare
In spate-apare o silueta palida si zvelta
Ce fredoneaza amagitor
Acel cantec molipsitor
O biet poet, o biet poet
De ce ai un ranjet asa discret?
Ce te amuza,ce te amuza oare?
Aceasta lume plina de teroare?
Ai vrut dinadins aceasta poezie sa parasesti?
O monstru creativ,monstru ce esti!


TOMITA

Tic,tac,tic,tac pendulul se misca incet
Prevestind un pericol iminent
Si tot asa acel sunet sacaitor
Stand intinsa si privind
Aus batai incete repetate
Fereastra se deschide
Si intra o craca a vechiului mar
Vantul bate infiorator
Usa e impinsa si lovita
Oare cine vrea sa o deschida?
Creanga se misca,parca ma cheama
Vrea sa ma indrume
Sa ma ajute, sa nu ma prinda
Dihania din spatele usii marunte
Ies pe fereastra, ma uit peste tot
Pierd timpul si usa se deschide
Dar nimeni nu este acolo pentru a o inchide
Vad pe geam o fata fumurie
Cu colti ascutiti parand infometat
Cu cheare lungi vrand sa ma inhate
Dispare de la geam
O ia ocol si vine dupa mine
Dar mai intai se sparge cadranul de la ceas
Pendulul e ranit si nu mai are glas
Ii aud pasii cum gauresc pamantul
Si respiratia aceea greoaie
Ma uit in lung si in lat
Nimeni si nimic
Privesc in sus si in jos
Si-aud un vajait
Un curent puternic ma arunca in fata
Ma prinde ceva parca ma tine in brate
Acelasi chip fumuriu ma priveste in delung
Nelasandu-ma sa fug
Imi spune ca nu-i rau el doar tine la mine
Si vrea sa fiu intotdeauna bine
Ghearele i sa strang ca la o pisica
Coltii ascutiti dintr-o data-i pica
Ramane fumuriu cu tente colorate
Era Tomita, pisicul meu pe moarte.

Sa imi spui si pararea ta daca vrei, te rog!